Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
1.636 views
Dec. ÎCCJ (SP) nr. 181/A/2017
NCP: art. 74 alin. (1); NCPP: art. 336 alin. (1), art. 374 alin. (4), art. 396 alin. (4) și (10), art. 421 pct. 1 lit. d); Legea nr. 254/2013: art. 3 alin. (1) și (2)
Inculpatul A. a fost condamnat de către Curtea de Apel Timișoara, în baza art. 396 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la o pedeapsă de 8 luni închisoare, minimul prevăzut de lege, cu amânarea aplicării pedepsei, pentru conducerea pe drumurile publice a unui autoturism, având o îmbibație alcoolică de 2,80 g.‰ și producerea unui accident de circulație soldat cu pagube materiale, în procedura simplificată prevăzută de art. 374 alin. (4) C. proc. pen.
Curtea Constituțională a reținut, prin Decizia nr. 2010/2016, că individualizarea sancțiunilor de drept penal este, pe de o parte, legală – revine legiuitorului, care stabilește normativ pedepsele și celelalte sancțiuni de drept penal, prin fixarea unor limite minime și maxime ale fiecărei pedepse, care să corespundă în abstract importanței valorii sociale ocrotite, iar, pe de altă parte, judiciară – pe care o realizează judecătorul în cadrul limitelor stabilite de lege.
În ceea ce privește individualizarea legală, în raport de infracțiunea reținută în sarcina inculpatului A. se constată că inculpatului i se poate aplica, în mod legal, o pedeapsă cuprinsă între 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare sau amenda.
În ceea ce privește individualizarea judiciară, se reține că, în conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de dispozițiile art. 74 alin. (1) C. pen., stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:
– împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;
– starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;
– natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;
– motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;
– natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;
– conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;
– nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Or, dincolo de starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită de legea penală, ce nu poate fi contestată, cu atât mai mult cu cât inculpatul avea la momentul producerii accidentului o îmbibație alcoolică cu mult peste limita legală și de faptul că, într-adevăr, doar hazardul a făcut ca această faptă să nu producă consecințe mult mai grave, așa cum a reținut și instanța de fond, nu se poate face abstracție de conduita exemplară a inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, care și-a asumat de la bun început consecințele faptei comise și a contribuit la buna desfășurare a procesului penal, atât prin indicarea calității sale de avocat, de natură a atrage competența altei unități de parchet decât cea inițial sesizată, cât și prin declarațiile ce au condus la finalizarea cu celeritate a prezentei cauze. În ceea ce privește nivelul de educație al inculpatului, menționat de parchet ca o justificare pentru majorarea sancțiunii aplicate acestuia, Înalta Curte constată că, într-adevăr cunoștințele juridice pe care inculpatul le deține pot conferi o gravitate sporită faptei sale, însă tot acestea, raportat la conduita ulterioară a inculpatului, conduc la concluzia că acesta înțeles pe deplin consecințele conducerii unui autoturism sub influența băuturilor alcoolice, cu atât mai mult cu cât în urma accidentului a suferit și unele vătămări corporale.
De aceea, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului A., în condițiile în care, deși aceasta reprezintă minimul pedepsei cu închisoarea pe care o putea dispune, putea alege și pedeapsa alternativă a amenzii.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte subliniază că aceasta se dispune raportat la scopul executării pedepsei, așa cum este acesta stabilit prin dispozițiile art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate a deținuților sau persoanelor internate.
Or, din datele speței nu rezultă că inculpatul, care nu este cunoscut cu antecedente penale, este o persoană cu potențial criminogen sau că acesta are o atitudine necorespunzătoare față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă pentru a executa pedeapsa în regim de detenție, ci această faptă pare, mai degrabă, raportat la datele speței, un incident izolat în conduita inculpatului.
De altfel, nici Ministerul Public nu susține o astfel de soluție, ci propune, ca modalitate de executare, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Însă, raportat la efectele acestei din urmă modalități de executare, respectiv considerarea ca executată a pedepsei aplicate la expirarea termenului de supraveghere, comparativ cu cele ale amânării aplicării pedepsei, constând în aceea că nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită, precum și la faptul că, în cadrul ambelor modalități de executare, inculpatul este supus unor măsuri de supraveghere, la consecințele concrete ale faptei săvârșite, precum și la conduita inculpatului, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a dispus amânarea aplicării pedepsei de 8 luni închisoare.
Totodată, dat fiind gradul ridicat de alcoolemie cu care inculpatul a înțeles să conducă autoturismul pe drumurile publice și profesia acestuia de avocat, ce îi permitea să aibă reprezentarea că săvârșirea unei astfel de fapte este de natură a atrage o sancțiune penală în ceea ce îl privește, chiar dacă fapta sa nu s-ar fi soldat cu un accident, este esențial ca pe durata termenului de supraveghere inculpatul să nu conducă vehicule pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere. Faptul că această interdicție îi îngreunează exercitarea profesiei, care, așa cum susține apărarea, implică multe deplasări, nu poate determina Înalta Curte să o înlăture, în contextul în care amânarea executării pedepsei a fost justificată, pe de o parte, și de supravegherea ce poate fi exercitată în privința inculpatului, iar pe de altă parte, o astfel de interdicție nu îi îngrădește dreptul la liberă circulație, inculpatul fiind liber să efectueze toate deplasările necesare, în țară și în străinătate, cu mijloacele de transport în comun sau în alte modalități, singura sa obligație fiind aceea de a nu conduce personal un vehicul.
Inculpatul trebuie să înțeleagă că societatea reprimă fapte de natura celei pe care a săvârșit-o, că acestea sunt de natură a crea o puternică tulburare în rândul opiniei publice, chiar dacă nu s-a soldat cu victime, precum și faptul că ridicarea acestei interdicții poate introduce un factor de risc în circulația pe drumurile publice, timpul scurs de la data săvârșirii faptei nefiind suficient pentru a se putea concluziona că astfel de fapte nu se vor repeta.
Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpatul A.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) și (3) C. proc. pen., Înalta Curte respinge, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 144/PI din 21 februarie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/59/2016.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara rămân în sarcina statului.
Obligă apelantul-intimat inculpat A. la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Sursa informației: www.scj.ro.
