Refuzul instanței de apel de a dispune amânarea aplicării pedepsei în cazul conducerii unui vehicul cu permisul suspendat, în ciuda circumstanțelor personale favorabile

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Examinând apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă, în raport, cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma dispoziţiilor art. 417 cu referire la art. 420 alin. (8)-(10) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul inculpatului este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că prima instanţă în mod judicios şi temeinic motivat, din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, a stabilit situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului A. în comiterea infracţiunii prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

Prima instanţă a avut în vedere poziţia inculpatului care a arătat că recunoaşte integral săvârşirea faptei şi a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată.

Curtea de apel a analizat probele administrate şi a reţinut în fapt, din coroborarea declaraţiilor date de inculpat cu menţiunile din înscrisurile depuse în dosarul penal nr. x/2023 – respectiv conţinutul ordonanţei de renunţare la urmărire penală din 13 iulie 2023 confirmată prin încheierea din 06 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti şi relaţiile furnizate de IPJ Ialomiţa, că la 28 iunie 2023 inculpatul a condus autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare nr. x pe strada x din comuna Vădăstriţa, judeţul Olt, deşi avea dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice suspendat ca urmare a săvârşirii la 11 ianuarie 2022 a faptei prev. de art. 335 alin. (2) din C. pen. (faptă care a făcut obiectul dosarului nr. x/2023 în care la 13 iulie 2023, prin ordonanţă, s-a dispus renunţarea la urmărire penală).

Inculpatul a recunoscut situaţia de fapt şi a precizat că, maşina rămăsese parcată pe o stradă îngustă blocând circulaţia celorlalte autoturisme, a condus autoturismul pe o distanţă de câţiva zeci de metri pe strada x împrejurări pe care, de altfel le-a recunoscut şi în discuţiile cu echipajul de poliţie care a procedat la oprirea sa.

În drept, fapta inculpatului A. astfel cum a fost reţinută întruneşte condiţiile de tipicitate obiectivă şi subiectivă a infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere în varianta normativă prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., infracţiunea fiind săvârşită cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, întrucât inculpatul, dat fiind nivelul său de educaţie şi profesia exercitată, cunoştea pe deplin rigorile legii şi interdicţiile ce i-au fost impuse ca urmare a săvârşirii faptei din 11 ianuarie 2022 (dată la care s-a dispus măsura administrativă a suspendării dreptului de a conduce autovehicule, în baza art. 111 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002).

Întrucât fapta dedusă judecăţii constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, atrăgând răspunderea penală conform art. 15 alin. (2) din C. pen., instanţa a dispus în mod legal condamnarea acestuia.

De asemenea, prima instanţă a motivat judicios procesul de individualizare a pedepsei şi a modalităţii de executare aplicate inculpatului prin raportare la condiţiile prevăzute de art. 74 din C. pen., a apreciat infracţiunea săvârşită de inculpat raportată la importanţa valorii sociale protejate prin norma de incriminare, respectiv siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, dar şi la împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă, la gradul de pericol social redus şi distanţa pe care inculpatul intenţiona să o străbată (câţiva zeci de metri pentru a permite deblocarea traficului în zonă).

Totodată, au fost analizate şi circumstanţele personale ale inculpatului, respectiv vârsta acestuia, calitatea de avocat în Baroul Olt, situaţia familială stabilă, comportamentul exemplar în comunitate până la momentul săvârşirii prezentei fapte, felul în care s-a raportat la infracţiunea dedusă judecăţii şi asumarea deplină a responsabilităţii pentru comiterea faptei, atitudinea procesuală corespunzătoare pe parcursul întregului proces penal, recunoscând săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa şi cooperând cu organele judiciare în vederea desfăşurării cu celeritate a procedurilor, din întreaga sa conduită rezultând că îşi asumă în integralitate consecinţele faptei, le înţelege şi face eforturi pentru schimbarea comportamentului. S-a mai reţinut că inculpatul este bine integrat în societate, are o carieră de aproximativ 15 ani în cadrul Baroului Olt, fiind caracterizat ca un bun coleg cu un comportament exemplar, are o situaţie familială stabilă, este căsătorit, beneficiind de suport familial, a fost în permanenţă preocupat să îşi consolideze un sistem de valori sociale solide, să îşi creeze o imagine pozitivă în comunitate.

Prima instanţă a valorificat înscrisurile depuse pentru circumstanţierea persoanei inculpatului (caracterizări, raport de evaluare şi cazier contravenţional) care au relevat o persoană instruită şi pe deplin integrată în societate, iar fapta dedusă judecăţii reprezintă un eveniment izolat în viaţa acestuia, riscul de recidivă fiind extrem de redus.

În raport cu ampla analiză in concreto a criteriilor referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei, în raport cu probele în circumstanţiere administrate, prima instanţă a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa amenzii penale considerată ca fiind proporţională cu gravitatea faptei şi periculozitatea făptuitorului şi aptă să asigure realizarea scopurilor sancţiunilor penale. Totodată, aceasta a concluzionat că nu se impune aplicarea pedepsei închisorii faţă de inculpat, iar pedeapsa amenzii a fost orientată spre minimul prevăzut de lege fiind suficientă pentru a-l determina pe acesta ca pe viitor să nu mai săvârşească fapte de aceeaşi natură.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei amenzii, prima instanţă a stabilit numărul zilelor amendă la 150, iar cuantumul unei zile-amendă ale cărei limite generale sunt cuprinse între 10 RON şi 500 RON, a făcut aplicarea art. 61 alin. (2) din C. pen. cu referire la art. 61 alin. (3) din acelaşi cod, ţinând cont de situaţia materială a inculpatului şi obligaţiile legale pe care le are faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa.

Cuantumul amenzii penale aplicate de 7.500 RON (150 de zile amendă, cu un cuantum al unei zile amendă de 50 RON) a fost raportat şi la venitul lunar de aproximativ 4000 RON obţinut de inculpat la care s-a adăugat şi cel al soţiei sale, neavând persoane minore în întreţinere, aşa încât această sumă nu este de natură a-i afecta nivelul de trai şi îndeplinirea obligaţiilor pecuniare pe care le are, fără ca amenda să aibă un nivel simbolic, întrucât nu ar mai îndeplini scopul punitiv al sancţiunii penale.

Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o judicioasă şi completă analiză in concreto cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului A., atât sub aspectul cuantumului, cât şi al scopurilor pe care trebuie să le atingă această pedeapsă pentru infracţiunea comisă.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Instanţa de control judiciar nu poate da curs solicitării de a se dispune amânarea aplicării pedepsei, potrivit art. 83 din C. pen., pe care o constată ca nefondată, în raport cu gravitatea faptei, inculpatul dovedind perseverenţă în nerespectarea normelor care impun o conduită pe drumurile publice, acesta la momentul comiterii faptei fiind cercetat pentru săvârşirea unei alte infracţiuni prevăzute de art. 335 alin. (2) din C. pen., în acea cauză dispunându-se renunţarea la urmărire penală.

De asemenea, nici actele în circumstanţiere depuse în apel şi nici aspectele de ordin personal susţinute în concluziile orale de către apărătorul ales al inculpatului, cu privire statutul şi calitatea de avocat a inculpatului în cadrul Baroului Olt, împrejurarea că este căsătorit şi formator de opinie referitor la livrarea de carte către unităţi şcolare, ca urmare a faptului că are o societate comercială cu răspundere limitată „F.” S.R.L.(acte depuse în apel, dosarul Înaltei Curţi), nu pot avea un caracter preeminent în raport cu circumstanţele reale, pe care instanţa de apel le-a analizat şi şi-a format convingerea că acestea susţin analiza efectuată de către prima instanţă cu privire la individualizarea pedepsei, atât referitor la felul acesteia, amenda penală, cât şi cuantumul stabilit, argumente însuşite de către instanţa de control judiciar.

Înalta Curte consideră că nici solicitarea de a se dispune renunţarea la aplicarea pedepsei prevăzută de art. 80 din C. pen., nu este întemeiată, deşi sunt formal îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, însă în mod efectiv nici această modalitate de individualizare nu şi-ar atinge finalitatea, în raport cu ansamblul circumstanţelor reale şi personale ale inculpatului A., aşa încât numai pedeapsa cu amenda penală în cuantumul stabilit de către prima instanţă îşi poate atinge scopurile de coerciţie, prevenţie şi educaţie în situaţia apelantului inculpat A..

Aşadar, instanţa de apel constată că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică sub toate aspectele, inclusiv în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicată inculpatului A. şi a cuantumului acesteia, iar motivele şi solicitările invocate în apel nu sunt fondate.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1, lit. b) din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinţei penale nr. 67 din data de 05 aprilie 2024 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. se va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 500 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.