Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
197 views
Dec. ÎCCJ (SCAF) nr. 3764/2020
L. nr. 101/2016: art. 10 alin. (3), art. 53; NCPC: art. 135 alin. (4)
În ceea ce priveşte cadrul procesual, se constată că obiectul cererii deduse judecăţii, în raport de care între cele două instanţe s-a ivit prezentul conflict negativ de competenţă, constă în revocarea documentului constatator referitor la neîndeplinirea obligaţiilor contractuale, înregistrat sub nr. x/02.08.2019, emiterea unui nou document constatator din care să rezulte că şi-a îndeplinit în mod corespunzător obligaţiile contractuale asumate, precum şi obligarea pârâtei la retragerea publicării din SEAP a documentului constatator contestat, fiind invocate prevederile Legii nr. 98/2016, ale H.G. nr. 395/2016 şi ale Legii nr. 554/2004.
Tribunalul Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal a reţinut că, potrivit art. 53 din Legea nr. 101/2016 – (1) „Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin completuri specializate în achiziţii publice.
(1^1) Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante.
(1^2) Acţiunile prevăzute la alin. (1) şi (1^1) se pot introduce şi la instanţele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcţionează o unitate ce aparţine autorităţii contractante”.
Înalta Curte constată că în speţa dedusă judecăţii nu sunt incidente prevederile art. 53 din Legea nr. 101/2016 întrucât aceste dispoziţii vizează cererile de acordare despăgubiri pentru prejudiciile cauzate în cadrul procedurii de atribuire, de anulare sau în nulitatea contractelor de achiziţie publică ori de executare a contractelor de achiziţie publică, ci sunt incidente dispoziţiile art. 166 din H.G. nr. 395/2016 referitoare la finalizarea contractului de achiziţie publică potrivit cărora:
(1) Autoritatea contractantă are obligaţia de a emite documente constatatoare care conţin informaţii referitoare la îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către contractant/contractant asociat şi, dacă este cazul, la eventualele prejudicii, după cum urmează:
a) pentru contractele de furnizare atribuite printr-o procedură de atribuire: în termen de 14 zile de la data finalizării livrării produselor care fac obiectul respectivului contract/contract subsecvent şi, suplimentar, în termen de 14 zile de la data expirării perioadei de garanţie tehnică a produselor în cauză;
b) pentru contractele de servicii atribuite printr-o procedură de atribuire, altele decât contractele de servicii de proiectare: în termen de 14 zile de la data finalizării prestării serviciilor care fac obiectul respectivului contract/contract subsecvent;
c) pentru contractele de servicii de proiectare atribuite printr-o procedură de atribuire: în termen de 14 zile de la data finalizării prestării serviciilor care fac obiectul respectivului contract/contract subsecvent şi, suplimentar, în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor proiectate;
d) pentru contractele de servicii de supervizare a lucrărilor/dirigenţie de şantier, în termen de 14 zile de la data emiterii raportului final de supervizare/expirarea duratei de garanţie acordată lucrării în cauză;
e) pentru contractele de lucrări atribuite printr-o procedură de atribuire: în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor şi, suplimentar, în termen de 14 zile de la data încheierii procesului-verbal de recepţie finală a lucrărilor, întocmit la expirarea perioadei de garanţie a lucrărilor în cauză.
(2) În situaţia prevăzută la art. 144 alin. (1), documentul constatator se emite în termen de 14 zile de la data la care ar fi trebuit încheiat contractul de achiziţie public/acordul-cadru, dacă ofertantul nu ar fi refuzat semnarea acestuia, sau de la data de la care a fost reziliat acesta, în cazul în care există contract semnat.
(3) Autoritatea contractantă are următoarele obligaţii:
a) să elibereze un exemplar al documentului constatator contractantului;
b) să păstreze un exemplar la dosarul achiziţiei publice.
(4) Documentele constatatoare emise de către entitatea contractantă în conformitate cu prevederile alin. (1) şi (2) pot fi contestate potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Din interpretarea dispoziţiilor legale sus-menţionate rezultă că, prevederile art. 166 alin. (4) din H.G. nr. 395/2016 au caracter special faţă de cele art. 53 din Legea nr. 101/2016, aspect în raport de care se vor aplica dispoziţiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Ca atare, având în vedere că este vorba de un litigiu de contencios administrativ, în ceea ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (intrată in vigoare la data de 30.07.2018, anterior sesizării primei instanţe – 05.12.2019), care statuează în mod expres că:
„Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său (…)”.
Competenţa stabilită de textul de lege mai sus menţionat este una teritorială exclusivă, ceea ce înseamnă că reclamantul trebuie să se adreseze instanţei de la domiciliul sau sediul său, neavând un drept de opţiune între mai multe instanţe.
Având în vedere că, reclamantul are sediul în jud. Suceava (aşa cum a indicat reclamantul prin cererea de chemare în judecată) în raza teritorială a Tribunalului Suceava, constată că acestei instanţe îi aparţine competenţa de soluţionare a prezentei cauze.
Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Sursa informației: www.scj.ro.
