281 views
Cristian Pavel: Din experiența Dvs. de avocat, în care ați cunoscut mai multe tipologii de clienți, cum se manifestă stresul unui om care fie se trezește chemat în judecat, fie decide că nu mai are altă opțiune decât să înceapă un proces pentru a își găsi dreptatea?
Eugen Sârbu: Acesta este un aspect despre care noi, avocații, vorbim mai puțin în comunicarea noastră publică, unde de obicei suntem chemați să exprimăm opinii juridice despre cum se aplică sau se interpretează legile în diverse situații de interes pentru publicul larg. Însă, un rol important în activitatea noastră de zi cu zi, poate chiar în menirea profesiei noastre, este sa gestionăm stresul, încărcătura psihică și emoțională cu care clientul se confruntă atunci când ajunge să fie implicat într-un litigiu.
După aproape zece ani de avocatură, vă pot spune că am observat un anumit tipar de gânduri și comportamente ale unui om care se confruntă cu un litigiu.
În primul rând, fie că a fost dat în judecată de o altă persoană sau că el a ajuns în situația în care trebuie să dea în judecată pe cineva, la o primă întâlnire cu noi, avocații, primim întotdeauna aceeași întrebare: Aș fi putut eu oare Dle avocat să procedez mai bine, să fac ceva diferit, ca să nu ajung la proces?
Rolul etic al avocatului este acela de a oferi un răspuns corect la aceste frământări ale clientului, chiar dacă poate clientului nu o să îi placă ce aude. Important este să i se explice obiectiv în ce situație se află, cum a ajuns acolo și ce rol au jucat atât acțiunile lui, cât și acțiunile părții adverse în „amorsarea” acestui conflict.
În al doilea rând, de când internetul și mass-media prezintă din abundență subiecte juridice, clienții vin la avocat cu o mulțime de temeri, de prejudecăți sau de așteptări nerealiste pe care le-au auzit undeva sau le-au citit undeva și au început să le proiecteze asupra propriului lor dosar.
Or, de cele mai multe ori, informațiile acestea nu sunt relevante pentru cazul concret al clientului, dar el le-a rumegat de atâtea ori în mintea sa încât a început să creadă că i se aplică și să se preocupe de posibile consecințe ale acestor false credințe. Și atunci, rolul nostru ca avocați este să îi creăm clientului spațiul, atmosfera de încredere în care să-și exprime toate aceste preocupări, să îl ascultăm și să îi explicăm ce e real în preocupările lui și va fi abordat în strategia pe care i-o vom propune și ce e străin de dosar. Paradoxal, de cele mai multe ori, adevăratele probleme juridice ale speței, tehnicalitățile pe care le identificăm în probele dosarului, nu se regăsesc printre cele cu care clientul s-a încărcat din lecturile sale de pe net sau de prin emisiunile din mass-media, pentru că tehnicalitățile nu prea fac rating.
În al treilea rând, după diseminarea prejudecăților, clientul începe să dea perdeaua de fum la o parte și să întrezărească adevărata miză a procesului, fie că este vorba despre recuperarea unor drepturi realiste care i se cuvin, fie că este vorba despre protejarea afacerii lui sau depășirea unor riscuri reale la care este expus.
Abia în această etapă începe consultația juridică propriu-zisă, în care vorbim despre obiectul concret și clar al procesului și stabilim motivul pentru care el a simțit nevoia să apeleze la un avocat.
În al patrulea rând, acest tipar al detensionării stresului unui proces important, dificil pentru client, merge către explicarea de către noi și înțelegerea de către client a pașilor următori, a etapelor pe care le vom parcurge în proces, a actelor pe care urmează să le întocmim, a duratei procesului. Pe scurt, va ști ce e de făcut, la ce să se aștepte și ce presupune desfășurarea acelui proces în fața instanței.
Cumva, aici se produce o relaxare a clientului care știe cu ce se confruntă și știe că nu este singur în necunoscut, că va avea alături un specialist bine pregătit, care a mers de sute de ori pe acest drum și îl poate călăuzi și, bineînțeles, îi va prelua povara actelor, activităților și demersurilor necesare pentru promovarea intereselor lui în cadrul procesului.
Cristian Pavel: Cum gestionează un avocat bun acest stres și la ce trebuie să se uite un client pentru a decide dacă acel avocat este potrivit pentru dosarul lui?
Eugen Sârbu: În feedback-ul clienților mei apar cu recurență câteva aspecte care au stat la baza deciziei lor de a mă angaja și tind să cred că toți oamenii care se află în această situație, nu doar foștii mei clienți, se uită cam la aceleași aspecte.
Un prim aspect ține de chimia umană dintre tine și interlocutorul tău și asta cred că experimentăm toți în toate situațiile de viață, nu doar în relația client-avocat, mai ales în situații stresante. Clientul are nevoia să găsească în relația cu avocatul un mediu de confort, în care să își poată exprima deschis toate grijile și în care să fie ascultat, dar în care interlocutorul să ofere ascultare activă, să fie conectat la grijile acestuia. Această conexiune nu presupune o atitudine a avocatului de „yes man” și de lingușire a clientului, ci de a discuta deschis și obiectiv, de a confrunta și disemina acele îngrijorări sau așteptări nerealiste, de a transmite din experiența mea anterioară și din cunoștințele mele juridice care sunt reperele după care trebuie să ne ghidăm și să înțelegem situația concretă cu care a venit clientul.
Noi ca avocați trebuie să știm că existăm profesional pentru a ajuta clientul să depășească o etapă stresantă din viața lui, dar și noi și clientul știm că devotamentul și empatia lipsite de realism și de substanță reprezintă ceva ce nimeni nu dorește să primească în schimbul banilor, timpului și eforturilor sale.
Modul în care explicăm implicațiile speței, pașii care urmează și consecințele pentru client trebuie să îi clarifice acestuia situația cu ce se confruntă și să îi ofere siguranța că stăpânim subiectul și că putem fi niște îndrumători pentru el pentru că știm ce trebuie făcut, cum trebuie făcut și ce se poate obține în mod obiectiv la finalizarea procesului.
În zona avocaturii de business, în care eu lucrez cu recurență, un indicator important ar fi dacă avocatul cunoaște industria în care activează clientul, cunoaște comercianții din piața respectivă, cunoaște modelul de business al pieței respective și clientul percepe, chiar fără să fie nevoit să întrebe expres, că avocatul poate vorbi în limbajul său economic/tehnic și tocmai pentru că știe piața de resort va prezenta clientului cum procesul acesta ar putea să influențeze dezvoltarea companiei clientului, stabilitatea companiei clientului și este competent să identifice oportunități sau riscuri conexe pe care litigiul le poate genera.
Ca o concluzie, în relația avocat-client, avocatul devine si un sfătuitor, și un executant și un ghid. Noi preluăm atât activitățile care trebuie făcute în cadrul procesului, dar în același timp preluăm o mare parte sau tot acest stres al clientului, astfel încât acesta să se întoarcă la viața sa obișnuită și să se poate concentra pe activitățile lui curente fără să mai fie nevoit să își aloce timp, stres și energie pentru proces.
