Remiterea materială a unei sume de bani nu este suficientă pentru a proba perfectarea unui contract de împrumut, câtă vreme nu s-a dovedit acordul de voinţe al părţilor cu intenţia de a constitui raportul juridic pretins.
Ordinul dat de reclamant băncii, de a vira din propriul cont curent în contul pârâtului o sumă de bani, indiferent de scopul declarat la data efectuării tranzacţiei, nu poate reprezenta oferta de a contracta adresată unei persoane care nu este prezentă, în sensul art. 1193 alin. (1) C. civ., din moment ce un atare înscris nu este niciodată receptat de către beneficiarul plăţii, în condiţiile art. 1200 alin. (1) C. civ.

(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 1868 din 22 octombrie 2019)

Remiterea materială a unei sume de bani nu este suficientă pentru a proba perfectarea unui contract de împrumut, câtă vreme nu s-a dovedit acordul de voinţe al părţilor cu intenţia de a constitui raportul juridic pretins.
Ordinul dat de reclamant băncii, de a vira din propriul cont curent în contul pârâtului o sumă de bani, indiferent de scopul declarat la data efectuării tranzacţiei, nu poate reprezenta oferta de a contracta adresată unei persoane care nu este prezentă, în sensul art. 1193 alin. (1) C. civ., din moment ce un atare înscris nu este niciodată receptat de către beneficiarul plăţii, în condiţiile art. 1200 alin. (1) C. civ.

(ICCJ, secția a II-a civilă, decizia nr. 1868 din 22 octombrie 2019)