Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
555 views
Analizând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.
Argumente de fapt şi de drept
Prin încheierea din 5 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., suspendarea judecăţii recursului pentru lipsa nejustificată a părţilor.
Potrivit dispoziţiilor procedurale menţionate mai sus şi a căror aplicare a fost făcută de curtea de apel „Judecătorul va suspenda judecata: (…) 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei.
Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă”.
Potrivit art. 223 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.: (1)„Lipsa părţii legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel”.
(…)
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care lipsesc ambele părţi, deşi au fost legal citate, dacă cel puţin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă.
Analizând actele şi lucrările dosarului având ca obiect cererea de revizuire aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Înalta Curte constată că nici revizuentul, prin cererea de revizuire şi nici intimaţii, nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum aveau posibilitatea, potrivit dispoziţiilor art. 223 alin. (3) din C. proc. civ. şi cum permit dispoziţiile art. 411 alin. (1) punctul 2 din acelaşi cod.
Din coroborarea dispoziţiilor procedurale mai sus citate, rezultă că instanţa este împiedicată să procedeze la judecarea cauzei, dacă părţile litigante, deşi legal citate, nu se înfăţişează la termenul de judecată stabilit şi nici nu a solicitat vreuna dintre acestea judecarea în lipsă.
Prin judecarea cauzei se înţelege nu numai soluţionarea acesteia prin pronunţarea unei hotărâri, ci orice act procedural, măsură procesuală sau hotărâre intermediară pe care ar putea să le dispună în vederea soluţionării pricinii.
În acest context, suspendarea judecării cauzei, în condiţiile în care părţile nu se prezintă în faţa instanţei şi nici nu solicită judecarea cauzei în lipsă, nu trebuie privită exclusiv ca o sancţiune procesuală, ci şi ca o măsură de protecţie a părţilor, în sensul ca pretenţiile lor să nu fie analizate şi soluţionate, fără ca acestea să poată participa la dezbateri.
Părţile litigante au dreptul, dar şi obligaţia de a se înfăţişa la judecarea pricinii, fie personal, fie prin reprezentant, iar dacă nu doresc să uzeze de acest drept, trebuie să îşi manifeste disponibilitatea de a fi soluţionată cauza în lipsa lor. Însă, această manifestare de voinţă trebuie să îmbrace forma cerută de normele de procedură civilă, pentru a putea produce efecte juridice în plan procesual, în sensul de învesti legal instanţa cu analizarea acesteia.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 411 alin. (1) punctul 2 din C. proc. civ., au caracter imperativ („va suspenda judecata”) nefiind lăsată la latitudinea judecătorului soluţia de suspendare a judecării cauzei prevăzută de această normă procedurală.
Or, în acest context, susţinerile recurentului-revizuent, în sensul că a învederat curţii de apel imposibilitatea de prezentare la termenul din 5 septembrie 2019 şi a formulat şi cerere de sesizare a Curţii Constituţionale nu pot fi considerate ca reprezentând solicitări de judecare a cauzei în lipsă.
De altfel, din precizările depuse de revizuent la dosarul Curţii de Apel Bucureşti pentru termenul din 5 septembrie 2019, reiese că solicitările acestuia sunt contradictorii, în sensul că, pe de o parte, la punctul 3.2. a solicitat suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) punctul 1 din C. proc. civ., până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocată într-o altă cauză, iar, pe de altă parte, la punctul 3.4. a învederat că nu se poate prezenta şi că „bunul simţ civic ar obliga la acordarea unui nou termen”, fără însă a solicita expres amânarea judecării cauzei.
Înalta Curte, mai reţine şi faptul că „Precizările” depuse pentru termenul din 5 septembrie 2019 au fost formulate în nume propriu de mandatarul revizuentului şi semnate de acesta, fără însă a face dovada că însăşi partea revizuentă s-a aflat în imposibilitate de prezentare la termenul de 5 septembrie 2019.
Totodată, instanţa de control judiciar reţine că revizuentul a uzitat de calea procedurală a solicitării de repunere pe rol a cauzei prevăzută de art. 415 alin. (1) din C. proc. civ., formulată înainte de exercitarea prezentei căi de atac, cerere pe care însă nu a timbrat-o conform dispoziţiilor legale aduse la cunoştinţă de curtea de apel .
În aceste condiţii, conform informaţiilor cuprinse în sistemul Ecris, prin încheierea din 14 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti a anulat ca netimbrată cererea de repunere pe rol a cauzei şi a menţinut dispoziţia de suspendare a judecării cauzei, hotărâre nerecurată.
Prin urmare, faţă de neprezentarea părţilor la termenul de judecată stabilit de curtea de apel pentru judecarea cererii de revizuire şi având în vedere absenţa vreunei cereri concrete de judecare a cauzei lipsă formulate în cauză, Înalta Curte constată că prima instanţă a procedat, în mod legal şi temeinic, la aplicarea dispoziţiilor art. 411 alin. (1) punctul 2 din C. proc. civ., republicat, dispunând suspendarea judecării cauzei.
În concluzie, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal a pronunţat o hotărâre cu aplicarea corectă a normelor procedurale incidente situaţiei de fapt constatate la termenul de judecată din 5 septembrie 2019, fiind apărată de criticile recurentului, care nu au suport probator în actele dosarului.
Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
Sursa informației: www.scj.ro.
