128 views
MONNA-LISA BELU MAGDO: Principiile efectelor nulității actului juridic și excepțiile de la principii. Cazurile de înlăturare a efectelor nulității
Rezumat: Studiul tinde să releve specificitatea modului de acțiune în cascadă a celor trei principii ale efectelor nulității, retroactivitatea, repunerea în situația anterioară prin restituirea prestațiilor și anularea actului subsecvent, ca urmare a anulării actului primar. Ele dau eficacitate unui principiu mai larg pe care se întemeiază instituția nulității actului juridic – quod nullum est nullum producit effectum. Efectele distructive ale nulității se regăsesc în regula potrivit căreia tot ceea ce s-a executat în temeiul unui act anulat trebuie restituit în temeiul îmbogățirii fără justă cauză. Analiza în plan procesual a nulității actului juridic și a restituirii prestațiilor, se transpune în formularea a două capete de acțiune sau prin acțiuni distincte. Excepțiile de la principiul restituirii prestațiilor se întemeiază pe existența altor principii care prevalează, precum prescripția extinctivă, achizitivă, buna- credință ori regimul protectiv al celui lipsit de capacitate, ținut de obligația restituirii prestației în limitele foloaselor obținute.
Principiul resolvitur iure dantis resolvitur ius accipientis este consecința principiului retroactivității care determină indirect, prin intermediul restabilirii situației anterioare, anularea actului subsecvent, dar și a unui principiu mai general conex instituției nulității actului juridic, acela potrivit căruia nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are. Excepțiile de la principiul resolvitur iure dantis resolvitur ius accipientis atenuează, până la înlăturare, efectele principiului și asigură securitatea circuitului civil. În subtitlul destinat excepțiilor de la principiu au fost tratate un ansamblu de reguli destinate contracarării acestui principiu și condițiile speciale în care înscrierea în cartea funciară este operațională în favoarea terțului subdobânditor.
În afara celor trei principii care înlătură efectele nulității au fost tratate și cazurile care înlătură nulitatea, precum conversiunea actului nul într-un act valabil, eroarea comună și invincibilă și răspunderea delictuală.
Conversiunea actului juridic nul într-un act valabil este rodul unui principiu cu caracter general, acela potrivit căruia manifestarea de voință în cadrul unui act juridic nul poate valora independent de soarta actului în care a fost exprimată. În tratarea condițiilor conversiunii s-a pus accent pe caracterul supletiv al acesteia și pe necesitatea acordului părților pentru conversiune, evidențiind elementele de diferențiere de alte operațiunii care au o altă configurare, dar care aparent pot fi confundate cu conversiunea.
Eroarea comună și invincibilă se constituie într-o altă cauză de înlăturare a efectelor nulității.
Principiul răspunderii delictuale înlătură integral nulitatea actului juridic dacă nulitatea este consecința unei fapte ilicite și culpabile a celui care invocă nulitatea. În acest caz, menținerea actului ca valabil reprezintă cea mai potrivită și dreaptă despăgubire a aceluia care se apără contra nulității.
NORA DAGHIE: Mecanismul privilegiilor în reglementarea Codului civil
Rezumat: Pornirea unei executări silite în care activul patrimonial al debitorului este lichidat reprezintă premisa activării privilegiilor, percepute ca instrumente de ordonare a creditorilor în momentul în care se împarte „prețul bunurilor debitorului” [art. 2326 alin. (1) C.civ.].
Un creditor privilegiat este preferat celorlalți creditori, chiar dacă drepturile acestora s-au născut ori au fost înscrise mai înainte (art. 2335 C.civ.). Legea urmărește astfel să asigure creditorul împotriva riscului insolvabilității debitorului, prin înlăturarea egalității dintre creditori. Spre exemplu, în cazul vânzării unui bun, creanța creditorului privilegiat va fi satisfăcută cu prioritate și în integralitatea sa, urmând ca după aceasta să fie onorate și creanțele celorlalți creditori.
Principiul preferinței absolute a privilegiilor provine din necesități de ordin etic, social și economic, care au fundamentat recunoașterea favorului legal.
MIREL-EMANUEL NEACȘU: Restricționarea căii de atac a recursului în materia clauzelor abuzive. O măsură europeană?
Rezumat: În dreptul procesual civil românesc, de la momentul reglementării clauzelor abuzive au existat mai multe modificări în ce privește calea de atac a recursului în privința cererilor întemeiate pe dispozițiile Legii cu nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.
Fără a se face distincție între cererile ale căror titulari sunt persoanele fizice sau alte organisme cărora legea le recunoaște calitate procesuală pasivă în astfel de litigii, la acest moment calea de atac extraordinară a recursului este restricționată în materia clauzelor abuzive.
Pe parcursul prezentei studiului ne propunem să identificăm dacă această măsură este în acord cu dreptul european în materie de clauze abuzive și dacă măsura este oportună pe plan național prin raportare la scopurile urmărite de legiuitorul european și național la momentul edictării actelor normative care protejează consumatorul.
Pe parcursul studiului vom analiza din punct de vedere teleologic schimbările pe plan normativ și vom studia și modalitatea de legiferare în materie adoptată de alte state europene.
Astfel, pe plan intern trebuie identificat ce anume a avut legiuitorul în vedere la momentul luării acestei măsuri, atât în ce-i privește pe consumatorii persoane fizice, dar și în ce privește organismele cărora legea le recunoaște calitate procesuală în cauzele de aceste gen.
Pe plan internațional, considerăm că identificarea politicilor adoptate în materie vor reprezenta motive serioase în vederea validării sau invalidării politicii interne. De altfel, în acest mod vom identifica dacă nu cumva alți cetățeni europeni au mai multe, mai puține sau șanse egale în vederea înlăturării clauzelor abuzive din practicile profesioniștilor.
VASILE UNGUREANU: Hotărârile de consiliu local și libertatea religioasă
Rezumat: Libertatea religioasă reprezintă libertatea de a avea sau de a nu avea ori de a adopta o religie sau o credință, potrivit alegerii personale, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau credința, individual sau colectiv, în public sau în privat, prin închinare, celebrări, practici și învățături. În acest studiu vom argumenta, făcând referire la o cauză recentă cu privire la un tată și un fiu care au fost amendați pentru că ofereau literatură religioasă, că manifestarea pe domeniul public a libertății religioase sub forma oferirii de materiale religioase nu poate fi asimilată comerțului stradal, și cu atât mai puțin ar trebui restricționată pe nedrept sau fără temei legal.
Autorul aduce în discuție o relevantă practică a Curții Europene a Drepturilor Omului, conform căreia dreptul de a-și manifesta religia „în comunitate cu ceilalți” a fost întotdeauna privit ca o parte esențială a libertății religioase și că cele două alternative „fie singure, fie în comunitate cu alții” din Articolul 9 din Convenție, nu pot fi considerate ca fiind excluse reciproc sau ca lăsând o alegere autorităților, ci doar ca recunoașterea faptului că religia poate fi practicată în oricare dintre forme.
ELENA DANIELA OPRESCU: Excepțiile de la principiul nediscriminării pe criteriul vârstei în raporturile de muncă
Rezumat: În legislația națională nu au fost preluate toate excepțiile de la interdicția de discriminare pe criteriul vârstei, prevăzute de Directiva 2000/78/CE. Astfel, art. 5 din Codul muncii, ca și art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, spre deosebire de art. 6 din directivă, nu prevăd în mod expres că discriminarea directă pe criteriul vârstei poate fi justificată obiectiv, dacă aceasta urmărește un scop legitim, iar mijloacele utilizate sunt proporționale cu respectivul scop. Cu toate acestea, în legislația muncii întâlnim excepții de la principiul nediscriminării directe pe criteriul vârstei, în sensul celor prevăzute de art. 6 din directivă. Cu titlu de exemplu, art. 56 din Codul muncii, reglementează încetarea de drept a contractului individual de muncă la îndeplinirea condițiilor de pensionare, ce reprezintă un tratament diferit fundamentat direct pe criteriul vârstei.
Considerăm că intenția legiuitorului român nu a fost aceea de a reglementa interdicția de discriminare pe criteriul vârstei în mod mai favorabil decât directiva, astfel încât, pentru evitarea oricărei probleme de interpretare, se impune completarea art. 5 din Codul muncii cu alin. (3)¹, în sensul permiterii, în cazul discriminării directe pe criteriul vârstei, a acelorași excepții ca cele prevăzute de directivă, după cum urmează: (3)¹ Tratamentul diferențiat pe motive de vârstă nu constituie o discriminare atunci când este justificat în mod obiectiv și rezonabil, în cadrul dreptului național, de un obiectiv legitim, în special de obiective legitime de politică a ocupării forței de muncă, a pieței muncii și a formării profesionale, iar mijloacele de realizare a acestui obiectiv sunt corespunzătoare și necesare”.
Preluarea trunchiată a unor prevederi ale Directivei 2000/78/CE de către legiuitorul național a determinat o transpunere necorespunzătoare a prevederilor acesteia în Codul muncii, precum și în Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, acest fapt putând fi remediat prin preluarea integrală a art. 6 din directivă.
CARMEN LAZĂR: Regulamentul UE 1351/2024 pentru gestionarea azilului și migrației: progres sau stagnare în domeniul migrației?
Rezumat: Într-un articol anterior am făcut o comparație între Regulamentul 343/2003 și 604/2013 adoptate de Uniunea Europeană în domeniul azilului (al doilea abrogându-l pe primul) și am subliniat deficiențele și lipsurile lor, arătând în același timp recentele propuneri de modificare a celui de-al doilea. Aceste propuneri au venit atât de la Comisia Europeană și de la state, cât și de la societatea civilă, dar, evident, pentru motive diferite. În timp ce Comisia și statele membre sunt preocupate de securitatea acestora din urmă și de combaterea migrației ilegale, organizațiile neguvernamentale sunt preocupate de respectarea drepturilor omului și de ajutorarea celor care au nevoie de protecție internațională (azil sau alte forme), aceste interese intrând inevitabil în conflict. Vom arăta în acest articol că, deși Regulamentul 1351/2024 păstrează criteriile stabilite de regulamentele anterioare pentru determinarea statului membru responsabil pentru procesarea unei cereri de azil, el inovează prin introducerea unui mecanism de relocare a solicitanților, respectiv a unui ajutor material din partea celorlalte celelalte state (relocarea și ajutorul material sunt soluții alternative), în cazul în care statul responsabil este inundat cu cereri și nu are capacitatea de a le gestiona. Suntem de părere că acest capitol ar fi putut fi inserat în Regulamentul 604/2013, în locul abrogării acestuia și adoptării unui nou regulament.
LACRIMA BIANCA LUNTRARU: De la constanță spre modernizare. Directiva 2024/1760 a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iunie 2024 privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor
Rezumat: Pe fondul expansiunii remarcabile a mediului de afaceri, s-a concretizat nevoia elaborării și implementării unui cadru normativ mai elaborat, adecvat diversității, respectiv, menit să promoveze inovația și să asigure o răspundere eficientă pentru daunele cauzate. Adoptarea unui comportament responsabil de către întreprinderile din toate sectoarele economiei reprezintă un factor principal pentru succesul obiectivelor de sustenabilitate ale Uniunii și pentru favorizarea procesului de tranziție spre o economie ecologică.
Directiva 2024/1760 privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor are ca și scop principal statornicirea unui set de reguli guvernante, impuse marilor companii, ce vizează, în esență, exercitarea activității profesionale cu responsabilitatea cuvenită, respectiv, identificarea și gestionarea impactului negativ concretizat în raport de drepturile omului, cum ar fi spre exemplu, munca presată de minori sau în condiții inumane, precum și asupra mediului, în special, poluarea, și atragerea răspunderii pentru daunele cauzate. Se urmărește așadar implementarea unui proces de diligență atent conceput prin raportare la standardele și orientările exprimate în domeniu, în adoptarea unei conduite cât mai responsabile în afaceri.
Cel de-al doilea pilon al Directivei vizează obligația întreprinderilor de a elabora și implementa un plan de tranziție pentru atenuarea schimbărilor climatice, având ca și obiectiv asigurarea, prin eforturi cât mai cuprinzătoare posibil, a alinierii modelului de afaceri și a strategiei companiei cu tranziția către o economie sustenabilă și limitarea creșterii temperaturii globale la 1,5°C, în conformitate cu Acordul de la Paris.
Prezentul studiu urmărește conturarea unei imagini de ansamblu asupra acestui act normativ, surprinzând domeniului său de aplicare și principalele obligații concretizate în sarcina marilor companii în scopul unei dezvoltării și implementării unei politici durabile.
NATALIA ȘVIDCHI: Noțiunile de ajustare și de estimare a prețurilor de transfer. Imprecizii și efecte
Rezumat: Contribuabililor care desfășoară tranzacții cu părți afiliate le sunt cunoscute efectele procedurilor de ajustare și de estimare a prețurilor de transfer: stabilirea prețurilor de transfer practicate la mediană, și anume la valoarea configurată de tendința centrală a pieței. Câți dintre contribuabili s-au întrebat, însă, dacă prețurile de transfer practicate au fost ajustate sau estimate de către organul de inspecție fiscală? În practică, în cuprinsul actelor de control, organele de inspecție fiscală utilizează noțiunile de ajustare și de estimare a prețurilor de transfer într-un mod substituibil sau chiar împreună. O posibilă cauză ar fi reprezentată de preluarea ca atare a formulărilor din cuprinsul actelor normative care reglementează modelul și conținutul anumitor formulare. O altă explicație este, însă, că organele de inspecție fiscală nu fac diferența între noțiunile de ajustare și de estimare, respectiv între situațiile în care se impune ajustarea sau estimarea prețurilor de transfer. Una dintre cauzele principale ale acestei confuzii are origini legislative, iar în cuprinsul prezentei lucrări am supus analizei cadrul legislativ relevant. Interpretarea sistematică a textelor legale nu permite stabilirea unei linii de demarcație clare între cele două noțiuni, iar rezultatul interpretării teleologice este nu este susținut de texte legale clare și precise.
PRACTICĂ JUDECĂTOREASCĂ REZUMATĂ ŞI COMENTATĂ
Răspundere civilă delictuală. Repararea prejudiciului rezultat din pierderea unei șanse. Criterii de cuantificare, cu notă de Viorel Terzea (fără rezumat)
Notificare de reziliere unilaterală anulată. Efectele contractului anterior anulării notificării de reziliere. Penalități pentru neexecutarea obligațiilor anterior anulării notificării de reziliere, cu notă de Ramona Cîrlig (fără rezumat)
