743 views
DREPTUL NR. 2/2016
CUPRINS
ACTE NORMATIVE NOI
MARIA FODOR, CORINA FLORENȚA POPESCU: Natura juridică și forța probantă a mărturisirii în lumina noului Cod de procedură civilă
Rezumat
Mărturisirea sau recunoaşterea are o natură juridică mixtă; ea este, în primul rând, un mijloc de probă, dar reprezintă şi un act de dispoziţie al părţii care o face.
Legiuitorul noului Cod de procedură civilă (republicat la 10 aprilie 2015) face distincţie între forţa probantă a mărturisirii judiciare şi forţa probantă a mărturisirii extrajudiciare, astfel că, faţă de dispoziţiile art. 349 alin. (1) şi ale art. 350 alin. (1) din actul normativ menţionat, cele două feluri de mărturisire nu se mai află pe acelaşi plan. Mărturisirea extrajudiciară este lăsată la aprecierea judecătorului şi poate fi combătută prin proba contrară. În schimb, mărturisirea judiciară face deplină dovadă împotriva aceluia care a făcut-o.
DANIEL GHIȚĂ: Repere privind fundamentul abuzului de drept, elementele abuzului de drept procesual și sancționarea acestuia în noul Cod de procedură civilă
Rezumat
Studiul încearcă să contureze conceptul de abuz de drept aşa cum acesta este reglementat în noul Cod de procedură civilă român, pornind de la reglementările cu caracter de noutate introduse prin noul Cod civil.
Recunoscut în jurisprudenţă şi în doctrină ca un fenomen inerent exercitării drepturilor subiective, abuzul de drept apare mai bine conturat pe plan procesual, spre deosebire de dreptul substanţial, atât în ceea ce priveşte elementele sale constitutive şi condiţiile în care poate fi constatat, cât şi în privinţa sancţiunilor ce pot interveni. Chiar dacă reglementarea din noul Cod de procedură civilă este mai cuprinzătoare, în continuare, o serie de discuţii ridică problema abuzului de drept în materia dreptului la acţiune în condiţiile sancţionării exprese a introducerii, cu rea-credinţă, a unei cereri de chemare în judecată sau a exercitării unei căi de atac vădit netemeinice.
BOGDAN-DUMITRU MOLOMAN: Discuții privind convenția matrimonială în reglementarea actualului Cod civil
Rezumat
În prezentul studiu, autorul analizează prevederile Codului civil român (Legea nr. 287/2009) referitoare la convenția matrimonială (art. 329–338 şi art. 366–369). Așadar, sunt examinate dispoziții privind: noțiunea; principiile convenției matrimoniale; caracterele juridice; încheierea convenției – condițiile de fond și formă ale acesteia; data încheierii și data de la care produce efecte; caducitatea, simulația și nulitatea convenției matrimoniale; obiectul convenției; publicitatea convenției și modificarea acesteia.
STUDII – DISCUŢII – COMENTARII
AURELIAN GABRIEL ULUITU: Interpretarea rațională a art. 38 din Codul muncii din perspectiva exigențelor raporturilor juridice de muncă și ale pieței muncii
Rezumat
Codul român al muncii (Legea nr. 53/2003, republicată la 18 mai 2011) dispune, în art. 38, că „Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate”.
Autorul pleacă de la premisa că acest text legal, care se regăsesc și în Codul muncii anterior (Legea nr. 10/1972), trebuie însă regândit prin prisma orânduirii sociale de azi, a principiilor și cerințelor economiei de piață și a dinamicii raporturilor de muncă și a pieței muncii.
Având în vedere cele de mai sus autorul formulează, în concordanță și cu doctrina română de drept al muncii, o interpretare elastică a art. 38 din Codul muncii, ținând seama și de o serie de texte din noul Cod civil român, intrat în vigoare la 1 octombrie 2011, raliindu-se, totodată, și la o serie de propuneri de lege ferenda elaborate în doctrina de drept al muncii în ultimii ani.
ȘERBAN BELIGRĂDEANU: Jurisdicția muncii versus contenciosul administrativ
Rezumat
Autorul acestui studiu, plecând de la premisa că atât salariații autorităților/instituțiilor publice (ce-și desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă), cât și funcționarii publici ai acestor structuri bugetare (ce-și desfășoară activitatea în temeiul unui raport de serviciu) au fiecare un raport juridic de muncă, ajunge la concluzia potrivit căreia actualul sistem jurisdicțional privind conflictele (litigiile) de muncă ale celor două categorii de personal amintite (conflictele de muncă ale salariaților autorităților/instituțiilor publice se soluționează de către instanțele de jurisdicție a muncii, în timp ce același tip de cauze, în cazul funcționarilor publici, este de competența instanțelor de contencios administrativ) este vădit nefiresc și discriminator.
Așa fiind, se propune unificarea jurisdicției sub acest aspect, în sensul că atât pentru salariații autorităților/instituțiilor publice, cât și pentru funcționarii publici aflați în serviciul acestora, competența soluționării conflictelor de muncă urmează a reveni instanțelor de jurisdicție a muncii.
NICOLAE PAVEL: Succinte reflecții în legătură cu protecția demnității omului și a reputației persoanei în dreptul român, în dreptul european și al unor state europene
Rezumat
În studiul de față autorul face o prezentare a legislației și jurisprudenței române, a jurisprudenței europene (Curtea Europeană a Drepturilor Omului), a unor reglementări ale legislației europene, precum și a unor dispoziții din Constituția Franței și a Belgiei, toate privitoare la protecția demnității omului și a reputației persoanei.
DANIEL MOREANU: Câteva considerații referitoare la motivele pentru care România ar trebui să adere la Convenția de la Haga privind legea aplicabilă trust-urilor și recunoașterea acestora
Rezumat
În cadrul acestui articol, autorul realizează o analiză a principalelor prevederi ale Convenţiei de la Haga din anul 1985 privind legea aplicabilă trust-urilor şi recunoașterea acestora.
În contextul introducerii în dreptul civil român a operaţiunii juridice a fiduciei, înfăptuită prin dispoziţiile art. 773-791 din Codul civil din anul 2009, aderarea României la Convenţia de la Haga ar reprezenta un pas firesc pe care legiuitorul român ar trebui să îl facă în viitorul apropiat.
Deşi unele dintre prevederile Convenţiei de la Haga au fost preluate, tale quale, în cadrul dispoziţiilor de drept internaţional privat aferente fiduciei, aderarea la Convenţia de la Haga şi introducerea acesteia în dreptul intern român, ar conduce la extinderea sferei de aplicare practică a însăşi instrumentului juridic al fiduciei.
DUMITRU-VLAD BRADEA, VALENTIN-GHEORGHE TODUȚA: Aspecte problematice privind aplicarea instituției liberării condiționate
Rezumat
În studiul de faţă, autorii au ales să prezinte şi să analizeze instituţia de drept penal a liberării condiţionate deoarece ca practicieni, nu de puţine ori, au ajuns să constate o diferită aplicare a acesteia, o diferită abordare a criteriilor prevăzute de această instituţie şi chiar o diferenţă de opinii în cadrul evaluării oportunităţii dispunerii acestei măsuri de către judecătorii aceleiaşi instanţe, acest fapt generând o practică neunitară cu privire la aplicarea aceleiaşi norme de drept penal.
SEBASTIAN BODU, CIPRIAN BODU: Infracțiunile prevăzute în art. 272 din Legea nr. 31/1990 privind societățile – comentarii din perspectiva mixtă civilă (raporturi juridice între profesioniști)-penală
Rezumat
Infracțiunile reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societățile reprezintă un domeniu relativ puțin explorat de penaliști și cvasi inexplorat de civiliști. În studiul de faţă autorii tratează acele infracțiuni grupate în cadrul art. 272 din legea sus-menţionată. Aceste infracțiuni au câteva elemente specifice. În primul rând, subiectul activ în ipoteza normei juridice este calificat, adică o persoană care deține o anumită calitate societară. În al doilea rând, la două dintre infracțiuni, ipoteza normei penale este o altă normă, de drept societar, la care norma de drept penal face trimitere.
Prin faptul că există o situație ca aceasta din urmă, dar și pentru că ipotezele celorlalte infracțiuni prevăzute în art. 272 fac parte din dreptul societar, este mai întâi datoria civilistului să descifreze sensul normei materiale, pentru că o aplicare rigidă a viziunii pur penale într-un domeniu al dreptului privat poate duce la concluzii eronate, cu consecințe grave asupra subiecților infracțiunilor. Dar, pentru a acoperi întreaga suprafață interpretativă, cu aceeași grijă trebuie tratate, în opinia autorilor, și aspectele penale, unde intervine rolul penalistului, astfel încât cititorul – fie el civilist, fie penalist – să își facă o idee corectă despre un domeni, prea puțin cercetat.
LEONTIN CORAȘ: Considerații referitoare la cazurile speciale în care inculpatul beneficiază de efectele atenuante ale procedurii abreviate, potrivit art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală
Rezumat
Articolul prezintă cazurile speciale în care inculpatul beneficiază de efectele atenuante ale procedurii abreviate, apreciind că acestea trebuie extinse şi în cazul în care a fost respinsă cererea de judecare potrivit procedurii abreviate, deoarece inculpatul nu a recunoscut toate actele materiale din rechizitoriu sau toate faptele descrise în acesta, dar în urma efectuării cercetării judecătoreşti instanţa reţine situaţia de fapt recunoscută de inculpat.
PRACTICĂ JUDECĂTOREASCĂ REZUMATĂ ȘI COMENTATĂ
Competența materială a instanțelor judecătorești în cazul infracțiunii de favorizare a făptuitorului. Competența în procedurile incidentale (Tribunalul București, Încheierea judecătorului de cameră preliminară nr. 732/C din 26 august 2014), cu notă de Ioan-Paul Chiș
DIN SOLUȚIILE INSTANȚELOR JUDECĂTOREȘTI
Practică judecătorească (extrase)
