Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
382 views
Dec. ÎCCJ (SCAF) nr. 4858/2020
NCPC: art. 488 alin. (1) pct. 8, art. 496 alin. (1); O.U.G. nr. 94/2000: art. 3 alin. (7), art. 4 alin. (4); L. nr. 554/2004: art 20
Argumente de fapt şi de drept relevante
1.1 Asupra excepţiei nulităţii recursului:
Argumentele de nelegalitate invocate de recurentă pot fi încadrate în motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv atunci când hotărârea a fost dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material.
Deşi acest motiv de casare nu a fost indicat în concret în memoriul de recurs, totuşi, cercetarea acestora face posibilă încadrarea lor în respectiva categorie specifică de critici.
1.2 Asupra recursului declarat:
Se reţine că prin Decizia nr. 6885/13.04.2017, Comisia specială de retrocedare a respins cererea de retrocedare nr. x/28.01.2003, depusă de către Eparhia Reformată din Ardeal pentru Parohia Reformată Eremieni, având în vedere faptul că recurenta reclamantă nu a depus înscrisuri din care să reiasă dovada preluării abuzive a imobilului în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Atât Comisia Specială de Retrocedare cât şi prima instanţă au stabilit că recurenta a probat că imobilul se afla în proprietatea sa tabulară încă din anul 1911, având destinaţia de şcoală, însă nu a dovedit susţinerea potrivit căreia imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de Statul Român, iar faptul că în prezent imobilul se află în domeniul public al Comunei Bereni nu are şi semnificaţia preluării sale abuzive.
Pentru a-şi nuanţa argumentele în susţinerea acestei ipoteze, prima instanţă a făcut referire la prezumţia instituită de dispoziţiile art. 1 alin. (1)^1 potrivit căreia:
„Se prezumă ca fiind preluate în mod abuziv, în sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, imobilele trecute în proprietatea statului român prin acte de donaţie”, constatând că recurenta reclamantă nu se încadrează în premisele acestei norme.
Însă, de la momentul emiterii deciziei contestate, dar şi a pronunţării hotărârii recurate în prezenta cauză, a intervenit în ordinea juridică o modificare a O.U.G. nr. 94/2000 ce nu a putut fi avută în vedere nici de autoritatea administrativă ş nici de instanţa de judecată, la momentul soluţionării solicitării formulate de recurentă.
Astfel, prin Legea 22/2020, potrivit căreia au fost aduse modificări şi completări O.U.G. nr. 94/2000, legiuitorul a introdus o nouă prezuţie de preluare abuzivă, distinctă de cea menţionată mai sus, stabilind la art. 4 alin. (4) că: „În cazul în care pentru imobilul solicitat nu se poate face dovada formală a preluării abuzive de către stat în perioada de referinţă, iar imobilul respectiv se regăseşte sau s-a regăsit în patrimoniul statului, se prezumă că imobilul a fost preluat abuziv; prezumţia preluării abuzive poate fi înlăturată de deţinătorul imobilului, prin orice mijloc de probă, în faţa instanţei de judecată, în condiţiile art. 3 alin. (7)”.
Fiind o normă de procedură (de instituire a unei prezumţii probatorii), este evident că modificarea se aplică proceselor aflate în curs de soluţionare la momentul intrării ei în vigoare.
Aşadar, din verificarea documentelor dosarului, rezultă că la momentul soluţionării prezentului recurs, este îndeplinită şi condiţia preluării abuzive, de vreme ce recurenta a dovedit dreptul său de proprietate intabulat în Cartea Funciară încă din anul 1911, dar şi faptul că în prezent imobilul revendicat se află în proprietatea publică a statului, respectiv a comunei Bereni, cu destinaţia de şcoală, fiind înscris în inventarul comunei prin HCL 15/2004, la pozitia 98.
Deosebit de aceasta, nu poate fi ignorată nici împrejurarea că, în faţa instanţei de recurs, a fost depusă o copie a Decretului de naţionalizare nr. 176/1948 -pentru trecerea în proprietatea statului a bunurilor bisericilor, a congregaţiilor, comunităţilor sau particularilor, ce au servit pentru funcţionarea şi întreţinerea instituţiilor de învăţământ general, tehnic sau profesional- unde la poziţia 34 este indicat bunul imobil revendicat de recurentă.
În acest context, Înalta Curte, în urma constatării admisibile a prezentului recurs, va admite cererea de chemare în judecată, va anula Decizia nr. 6885/13.04.2017 şi va dispune obligarea Comisiei la reanalizarea solicitării formulate de recurenta reclamantă, urmând ca aceasta să verifice îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de norma de restiruire, având în vedere că motivul respingerii a constat în lipsa dovezii preluării abuzive, iar instanţele s-au limitat la verificarea acestui aspect preliminar.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va dispune admiterea recursului, casarea hotării recurate, iar în rejudecare admiterea cererii de chemare în judecată, conform celor de mai sus.
Sursa informației: www.scj.ro.
