675 views
Legal Magazin: Meseria de executor judecătoresc este una destul de dură, care solicită capacitatea de a rezolva, cu sânge rece, dar în spiritul legii, cazuri grele, uneori dramatice. În actuala epocă a corectitudinii politice, cât de greu este pentru o femeie să răzbată în acest domeniu?
Nicoleta Răduță: Dacă întrebarea urmărește identificarea unor eventuale tratamente discriminatorii la care o femeie ar fi expusă în cadrul profesiei pe care o exercit, sens pe care îl deduc din a doua parte a întrebării, răspunsul este că oportunitățile sunt egale, indiferent de gen.
Dezaprob însă premisa întrebării. Profesia de executor judecătoresc nu este o profesie dură și nici nu reclamă celui care o practică un sânge rece. Este important să nu pierdem din vedere faptul că rolul esențial al dreptului este acela de a face bine (jus est ars boni et aequi – dreptul este arta binelui și a echității). Executarea silită, adică restabilirea ordinii de drept acolo unde aceasta a fost încălcată, reprezintă însăși garanția unui cadru de coerență și libertate pentru om.
Este adevărat că justiția nu este perfectă, fiind înfăptuită de om, iar riscul erorii judiciare este unul real. Dar chiar în ipoteza unei erori judiciare, chiar dacă într-un caz concret i s-ar lua cuiva ceea ce este al său, alternativa renunțării la drept ar fi mult mai vătămătoare, inclusiv pentru individul afectat de greșita aplicare a legii.
Chiar dacă dreptul are ca obiectiv principal asigurarea justiției, acesta nu este unul exclusiv. Dreptul trebuie totodată să asigure un spațiu de libertate care să permită individului dezvoltarea.
Legea este imperfectă și relativă prin natura sa, însă absența legii ar dezvălui un spectacol cu adevărat dur pentru om, indiferent de gen.
Legal Magazin: Aplicarea procedurilor în sectorul dumneavoastră de activitate generează deseori situații tensionate, în care stările conflictuale escaladează. Cum procedați în astfel de momente?
Nicoleta Răduță: Din nou, cred că este o idee preconcepută aceea că activitatea unui executor judecătoresc ar reprezenta confruntare constantă, realitatea fiind mult diferită. Aceste situații sunt izolate și se regăsesc în absolut orice activitate care implică relațiile interumane.
Totuși, atunci când apar conflicte sau dacă acestea escaladează, gestionarea lor nu intră în atribuțiile executorului judecătoresc. Executorul judecătoresc este sprijinit în derularea procedurii de executare de către agenții forței publice care sunt obligați să asigure îndeplinirea activității de executare. Astfel, executorul nu este obligat, ba chiar ar trebui să se abțină de la negocierea emoțiilor exprimate de oricare dintre părți, mai ales a celor care nu izvorăsc din rațiune.
Întrebarea este totuși importantă din perspectiva gestionării de către executorul judecătoresc a propriilor emoții. O trăsătură esențială pe care orice profesionist al dreptului trebuie să o aibă este curajul. În reglementarea profesiei executorului judecătoresc este prevăzut în mod expres faptul că executorul judecătoresc trebuie să își îndeplinească atribuțiile „fără teamă”.
Când mă refer la curaj am în vedere plenitudinea valențelor acestei trăsături, fundament al integrității, care impune profesionistului să acționeze în orice situație potrivit credinței sale.
Legal Magazin: Entitățile care suferă executarea silită de bunuri pot fi persoane fizice, societăți comerciale sau chiar instituții de stat. Există diferențe de tratament, din acest punct de vedere? Cetățeanul simplu se poate considera dezavantajat, în condițiile în care el nu are nici forță financiară, nici putere instituțională?
Nicoleta Răduță: Sigur că procedura de executare silită este diferită, însă nu le-aș numi diferențe de tratament. Principiile care guvernează executarea silită sunt aplicabile fără discriminare între destinatarii procedurii. Este drept însă că poziția cetățeanului simplu în raport cu o persoană juridică sau o instituție publică nu este una de egalitate, inegalitatea fiind chiar fundamentul reglementărilor specifice de protecție a persoanelor fizice.
Debitorul este însă protejat de pericolul unei executări silite care ar depăși cadrul legal, atât prin controlul prealabil realizat de către instanța de executare învestită cu soluționarea cererii de încuviințare, cât și prin controlul procedurii de executare silită în cadrul contestației la executare.
Cred însă că cea mai importantă garanție a legalității executării silite ar trebui să fie oferită de executorului judecătoresc care desfășoară procedura respectivă. Astfel, executarea silită trebuie să se desfășoare în limitele legii și cu protejarea drepturilor tuturor părților.
Sub acest aspect, găsesc drept periculoasă Decizia nr. 895 din 17 decembrie 2015 a Curții Constituționale a României referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 666 Cod proc. civ., nu sub aspectul soluției, ci cu privire la considerentele acesteia. Astfel, în motivarea necesității controlului prealabil declanșării procedurii de executare realizat de către o autoritate judecătorească (și nu de către executorul judecătoresc), Curtea Constituțională proclamă executorul judecătoresc drept un agent al creditorului. Astfel, decizia amintită creează aparența că executorul judecătoresc ar fi absolvit de imparțialitatea impusă de lege.
Legal Magazin: Care a fost cea mai mică și care a fost cea mai mare sumă, exprimată în datoria unei părți, sau valoarea unui bun, pentru care v-ați pus în joc priceperea profesională?
Nicoleta Răduță: Am cunoștință despre un dosar de executare format pentru recuperarea sumei de 1 leu. Suma a fost cerută, și acordată de către instanță, cu titlu simbolic, reprezentând daune morale, debitor fiind o instituție publică. Au fost înregistrate și pe rolul biroului meu dosare de executare în care costurile procedurii, achitate de către creditor în avans, depășeau cuantumul creanței reclamate.
În felul acesta sunt relevate valorile umaniste ale dreptului. Este vorba despre spiritul de dreptate, uneori indiferent de preț.
Cuantumul creanței și nedreptatea resimțită de cel privat de dreptul său nu sunt direct proporționale. Este important să înțelegem faptul că uneori nu pierderea materială este dureroasă, ci nedreptatea suferită.
La polul opus, instrumentăm dosare de executare care au drept obiect creanțe de peste 100 de milioane de euro. Pe măsură ce cuantumul creanțelor crește, executarea silită devine mai puțin sensibilă la morală, fiind pusă în prim plan eficacitatea economică. Astfel, deciziile în procedura de executare sunt fundamentate mult mai des pe un raționament utilitarist, soluțiile fiind rezultatul unui calcul al eficienței.
Legal Magazin: De cât timp activați în această provocatoare profesie? Cu aproximație, câte cazuri ați avut de soluționat?
Nicoleta Răduță: În curând biroul meu o să împlinească 10 ani de activitate, perioadă în care am instrumentat câteva mii de dosare. Această realizare mă îndemnă la o oarecare reflecție asupra parcursului profesional de până acum, dar și asupra importanței pe care o are experiența profesională.
Deși ar fi probabil firesc să proclam experiența profesională acumulată drept garanție a profesionalismului, sunt nevoită să mă abțin de la a exagera importanța simplei treceri a timpului.
Am intrat în această profesie la vârsta de 23 de ani și nu am simțit în niciun moment faptul că lipsa experienței profesionale ar constitui un impediment în soluționarea cu succes a unei cauze. Cred și în prezent că persoanele care au o vocație pentru drept, pe care o traduc ca simț al echității și adeziune față de ideea de dreptate, cu o pregătire temeinică, pot satisface orice standarde de exigență, chiar în absența unei experiențe îndelungate.
Dreptul este un domeniu care obligă la cercetare continuă, iar trecerea timpului poate avea atât un efect constructiv cât și unul distructiv, după cum îi este asociată sau nu activitatea.
Mai mult, experiența îndelungată poate aduce cu sine instalarea în certitudine, izvor al unor multiple erori. Profesarea dreptului impune multă modestie.
Legal Magazin: Dacă ar fi să o luați de la început, ați opta tot pentru a evolua ca executor judecătoresc sau v-ați orienta către altă zonă a spectrului juridic?
Nicoleta Răduță: Nu ar trebui să o iau de la început. M-aș putea orienta oricând către o altă profesie, iar faptul că nu o fac cred că este suficient drept răspuns. Este foarte important pentru fiecare persoană să își găsească vocația și, odată găsită, să persevereze în activitatea sa.
* Este extras din Revista LEGAL MAGAZIN nr. 33 – ediție specială dedicată aniversării a 20 ani de profesie de executor judecătoresc în România
