Șerban Beligrădeanu

Este redactor şef la Revista Dreptul, arbitru la Curtea de Arbitraj Internațional a României, judecător ad-hoc la Curtea Europeană a Drepturilor Omului - Strasbourg 2000 și profesor universitar la Institutul Național al Magistraturii.

Studii:

• Facultatea de Drept, Universitatea din Bucureşti (1949);
• Facultatea de Istorie, Universitatea din Bucureşti (1952);
• Doctor în drept, Universitatea din Bucureşti (1968).

Specializări:

• Facultatea Internaţională pentru Învăţământul Dreptul comparat – Şcoala Internaţională de Drept al Muncii Comparat –, cu sediul la Strasbourg (iulie-august 1971; iulie-august 1972), obţinând diploma Şcolii Internaţionale de Dreptul Muncii Comparat, cu menţiunea „félicitations du jury”;
• A frecventat şi cursul „Protecţia internaţională a drepturilor omului şi sistemele legislațiilor naționale, organizat la Palatul Păcii (Haga) şi la Consiliul Europei (Strasbourg) de către Comitetul Helsinki – Olanda (1993).

Activitate:

• Consilier juridic la o întreprindere din sistemul Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti (1950-1977); secretar general de redacţie la „Revista română de drept” (1977-1989);
• Redactor-şef adjunct şi, apoi, redactor-şef al revistei „Dreptul” (1990 şi până în prezent);
• Arbitru la Comisia de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a R.S.R. (1978-1989);
• Arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României (din 1990 şi până în prezent);
• Profesor universitar asociat la Facultatea Internaţională de Ştiinţe Umane – secţia Drept – din cadrul Universităţii din Bucureşti, disciplina „Dreptul muncii” (1993-1995);
• Profesor (personal de instruire şi formare) la Institutul Naţional al Magistraturii, disciplina „Dreptul muncii” (1991-2004);
• Judecător ad hoc la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Strasbourg) în cauza Constantinescu versus România (finalizată la 6 iunie 2000).

Publicaţii:

În perioada 1961-2003 autor a 70 volume, în domeniul dreptului muncii dintre care semnalăm:
• Răspunderea materială a angajaţilor (1961);
• Comisiile de judecată (1971);
• Răspunderea materială a persoanelor încadrate în muncă (1973), tradusă şi în limba maghiară;
• Încadrarea şi promovarea în muncă – Legea 12/1971 comentată (1974);
• Încheierea, modificarea şi încetarea contractului individual de muncă (1976), tradusă şi în limba maghiară;
• Dreptul muncii – Tratat (3 volume), în colaborare cu Sanda Ghimpu, Ion Traian Ştefănescu şi Gheorghe Mohanu (1978-1982);
• Dicţionar de dreptul muncii, în colaborare cu Ion Traian Ştefănescu (1997);
• Legislaţia muncii comentată (1991- 2003).

De asemenea, în perioada 1955-2007, autor a 230 studii şi 43 de adnotări jurisprudenţiale publicate în reviste ştiinţifice de profil juridic din ţară, iar, în câteva cazuri, şi din străinătate, de regulă, axate pe problematica dreptului muncii, dar şi pe aceea de drept civil, procesual civil, arbitraj comercial, apărute, în majoritate, în „Revista română de drept” şi în revista „Dreptul”.