Ziua Victoriei

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Nimic nu este mai deranjant decât starea de gubernie. Deși, de mai bine de 25 de ani, trăim într-o aparentă libertate, în care mimăm democrația, ne căutăm permanent o aripă mai mare sub care să ne înghesuim mai bine. Îi numim aliați, prieteni, comunitate. Umflăm cu pompa ori inventăm dușmani peste tot. Protecția are un cost, ne explicăm didactic, pentru a câta oară în istorie. Starea de pașalâc, gubernie, colonie e perpetuă. Uităm că au fost momente în care am îndrăznit să gândim și să luptăm ca o mare națiune. Respectul ți-l câștigi prin îndrăzneală și echilibru, prin valorificarea potențialului națiunii, a teritoriului național. Prin stimă de sine, prin curățenie morală, prin educație, prin cultură, prin respectarea unor principii sănătoase.

În ecuația afirmării puterii unei națiuni, adevărul și justiția sunt puncte-cheie.

Fără adevăr, societatea suferă. Ascunderea ori batjocorirea lui slăbesc moralitatea nației. Furtul, minciuna, corupția devin în mod inacceptabil resorturile unei noi clase sociale. Exemplul personal multiplică acest cancer al societății, îl transformă într-un mod de viață. Onorabilitatea se construiește rapid pe rapt, pe minciună. Ajunși în posturi-cheie, acești onorabili încearcă să își spele cariera. Cum o pot face… Simplu, murdărindu-i pe cei din jurul lor, prin acuzații subtile, prin urmărirea lor, prin corupere. O funcție mai bună, obținută nesperat, în dauna celor ce pe deplin o meritau, o majorare de salariu, o avansare politică, un titlu universitar – rezolvat rapid, că dă bine la CV –, o încuscrire, un botez, un moț, o nășire sunt formele cele mai diverse, de la cele mai soft, până la cele pământești de înregimentare a celor ce ar putea cândva repune adevărul în drepturi. Conduși de o încrengătură de interese, de compromisuri și sinapse ascunse, de ascultări și transcrieri, națiunea suferă, poporul ajunge să se îndoiască de principiile care i-au guvernat existența decenii întregi. Destinul potentaților momentului se joacă pe ațe, sforile îi plimbă pe unii din camerele anchetatorilor direct în studiouri TV, amănunte picante din dosarele lor explodând meteoric în breaking news-uri. Presa asmuțită la vânătoare adoptă un ton acuzator, trântește întrebări tâmpe doar de dragul de a se gudura mai bine în fața camerelor TV, de a fi văzută și recompensată de cei care au servit pontul. Cățelușii democrației au nevoie de un os. Privind la TV, unii își freacă mâinile mândri de ispravă, alții caută un notar pentru un divorț amiabil sau aleargă la starea civilă pentru că averea are nevoie de un custode temporar. Alții pregătiți părăsesc în trombă țara spre o destinație de vacanță, de unde se pot număra liniștit banii din cont 4 ani, 8 ani… până când roata se întoarce. Nimeni nu își asumă starea de vină. Nici acuzatorii, nici acuzații. Cei prinși de ghilotina acuzațiilor cred instantaneu în justiție, o laudă, se fac luntre și punte în fața ei. Dă bine la poză… și magistrații sunt oameni, ar putea aprecia expozeul. Strânși cu ușa sau cu arestul la „beciul domnesc”, brusc unii își amintesc lucruri despre care nu aveau habar, școlărescul joc cu pixul și hârtia le poate aduce libertatea. Nu mai contează ce zoaie aruncă pe oameni nevinovați, ce jocuri murdare potențează, ce legitimitate oferă unor minciuni îngrozitoare.

Justiția își urmează drumul. Plictisiți ori extenuați, imuni la suferință, imberbi sau încovoiați de vremuri, magistrații judecă. Cum le dictează conștiința. Încă un dosar la rând! Constată vinovății sau inexistența faptelor.

Vinovații ies pe furiș din lumina reflectoarelor, numără zilele de arest la domiciliu, descoperă brusc regimul semideschis, măreția scrisului, senectutea reducătoare de pedeapsă.

Nevinovații sunt eliberați și caută să plece departe de teamă că visul urât s-ar putea reîntoarce. Nu mai revin în studiourile TV, nu cer despăgubiri, întorc și celălalt obraz, pentru că așa e creștinește. Ce dacă au fost împroșcați din cap până în picioare cu noroi de limuzina acuzării. Rafturile supermarketurilor sunt pline de detergenți. Evident, petele nu se pot scoate toate, mai rămân pe inimă, pe destine, pe familie, pe copii, dar, în fine, important e ca ei să se îmbrace dimineața curat. Și apoi, nu sunt singurii care au trecut prin clipe dramatice ori nedrepte: 5 milioane de români au un proces. 5 milioane suferă. Nu e singurul… Apartenența la marea comunitate a vinovaților încălzește. E unul din 5 milioane…

Ce și-ar putea reproșa: …da, poate educația, cei 7 ani de acasă, „prostiile” băgate în cap de părinți, de învățătoare, de bunici, de părintele de la biserica din colț. Să fii corect, să nu minți, să nu faci rău, să nu poftești la bunurile altuia, să muncești, să înveți… și iar să înveți.

Sigur își va educa altfel copilul. Copilul lui trebuie să fie un supraviețuitor. Ce mai contează țara, oricum granițele sunt istorie… Ce mai contează gubernia cui suntem… La naiba cu principiile, cu valorile! Cu muzeele, cu teatrele, cu amfiteatrele, cu nopțile de nesomn, cu examenele în zori. Țara are nevoie de proști.

Ce mare națiune poți construi cu proști…? Mai are rost să îndrăznim să gândim…

Pentru liniștea dumneavoastră, acest text e doar o ficțiune. Dacă între timp constatați că ați alunecat, că trăiți deja în această ficțiune, e timpul să faceți ceva. Ieșiți cu capul ridicat înainte – națiunea sunteți voi! Dacă sunt lucruri pe care vi le reproșați (când ridicați capul, când vă îndreptați trupul), înseamnă că suntem salvați! E Ziua Victoriei!