Verificarea măsurilor asigurătorii în cursul procesului penal

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

O modificare de actualitate și care este menită să reglementeze o lacună legislativă veche este reprezentată de instituția verificării măsurilor asigurătorii în cursul procesului penal. Aceasta este introdusă prin Legea nr. 6 din 18 februarie 2021, prin art. 250² Cod procedură penală, care a intrat în vigoare la data de 28 februarie 2021.

În esență, prin această reglementare, se instituie verificarea periodică, din oficiu, a măsurilor asiguratorii de către organul care a luat sau menținut măsura, pentru a analiza dacă temeiurile pentru care a fost luată măsura subzistă.

Art. 250² Cod procedură penală prevede:

În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250¹ aplicându-se în mod corespunzător.

Întrucât este o instituție nouă, apreciem oportună analiza desfășurării verificării măsurilor asigurătorii în fiecare etapă procesuală.

În cursul urmăririi penale, într-un termen de cel mult 6 luni de la luarea sau de la menținerea măsurii asigurătorii, procurorul verifică dacă subzistă temeiurile pentru care măsura a fost luată sau menținută.

Procurorul dispune cu privire la măsurile asigurătorii prin ordonanță. Art. 250² Cod procedură penală stabilește faptul că art. 250 care prevede contestarea măsurii asigurătorii se aplică în mod corespunzător. Astfel, împotriva ordonanței procurorului prin care a fost luată sau menținută măsura asigurătorie, suspectul sau inculpatul sau orice altă persoană interesată poate face contestație în termen de 3 zile de la data comunicării ordonanței de luare sau de menținere a măsurii asigurătorii.

Contestația va fi judecată de către judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța competentă să judece cauza în primă instanță și va fi soluționată, în cameră de consiliu, în 5 zile de la înregistrarea acesteia.

O excepție de la judecarea contestației de către judecătorul de drepturi și libertăți, când măsura a fost luată sau menținută de către procuror, este atunci când până la soluționarea contestației, instanța este sesizată prin rechizitoriu.

În cursul procedurii de cameră preliminară, într-un termen de cel mult 1 an de la luarea, menținerea sau ridicarea măsurii asigurătorii, judecătorul de cameră preliminară verifică dacă temeiurile pentru care măsura a fost luată subzistă, precum și dacă măsura mai este întemeiată.

Judecătorul de cameră preliminară se pronunță prin încheiere cu privire la măsurile asigurătorii. Împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a dispus cu privire la măsurile asigurătorii, procurorul, suspectul, inculpatul sau orice altă persoană interesată pot face contestație în termen de 48 de ore de la comunicare sau de la pronunțare. Contestația se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța superioară și se depune la judecătorul de cameră preliminară care a pronunțat încheierea atacată.

În cursul judecății, similar procedurii desfășurate în camera preliminară, verificarea măsurii asigurătorii se face de către instanță, periodic, într-un termen de cel mult un an de la luarea sau menținerea măsurii asigurătorii.

Instanța se pronunță cu privire la măsurile asigurătorii prin încheiere. Încheierea prin care s-a dispus luarea, menținerea sau ridicarea măsurii, poate fi contestată în termen de 48 de ore, de către procuror, suspect, inculpat sau orice altă persoană interesată. Contestația va fi judecată de instanța ierarhic superioară instanței care s-a pronunțat cu privire la măsurile asigurătorii. Contestația se soluționează în 5 zile de la înregistrare, în ședință publică.

Norma este de imediată aplicare odată cu intrarea ei în vigoare și este incidentă în toate dosarele aflate pe rolul instanțelor și parchetelor, în care au fost dispuse măsuri asigurătorii. Așadar, în măsura în care de la luarea măsurii asigurătorii au trecut 6 luni, dacă dosarul se afla în faza de urmărire penală, sau un an, dacă dosarul este în faza de cameră preliminară sau în faza de judecată, procurorul, judecătorul de cameră preliminară, respectiv instanța, din oficiu, trebuie să procedeze la verificarea măsurilor asigurătorii. Ulterior verificării, se vor pronunța printr-o ordonanță, respectiv încheiere, prin care vor menține sau ridica măsura asigurătorie anterior dispusă.

Apreciem că modificarea legislativă este una binevenită, deoarece măsurile asigurătorii trebuie verificate periodic, întrucât reprezintă măsuri restrictive de drepturi.

Totuși, nu putem să nu ne întrebăm care va fi soarta măsurilor asigurătorii care nu vor fi verificate în termenul prevăzut de lege, întrucât legiuitorul a omis să menționeze care este sancțiunea nerespectării termenului de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv de un an în cursul judecății. În acest sens, apreciem că practica judiciară va oferi primele indicii cu privire la soluționarea acestei probleme, cel puțin până la o eventuală revenire asupra textului legal a legiuitorului.