„Validare poprire”. Conflict de competenţă. Disjungerea în vederea soluţionării separate (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 529/2019

NCPC: art. 30 alin. (6), art. 120, art. 123, art. 210

Potrivit art. 123 C. proc. civ.: „(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și atunci când competența de soluționare a cererii principale este stabilită de lege în favoarea unei secții specializate sau a unui complet specializat.

(3) Când instanța este exclusiv competentă pentru una dintre părți, ea va fi exclusiv competentă pentru toate părțile”.

În cauză, obiectul prezentului dosar îl constituie contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva sub nr. x/2018 din data de 03.05.2018, litigiul purtându-se între contestatorul A. și intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hundeoara.

Prin încheierea nr. 1812 din 05 septembrie 2018, Judecătoria Deva, secția civilă, a disjuns cererea reconvențională și formarea unui nou dosar, având ca obiect „validare poprire”, care face obiectul prezentului conflict de competență.

Așadar, Înalta Curte constată că obiectul dosarului pendinte îl reprezintă cererea reconvențională disjunsă din Dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Deva, respectiv o cerere incidentală în sensul art. 30 alin. (6) C. proc. civ., împrejurare față de care apreciază ca sunt aplicabile dispozițiile art. 123 C. proc. civ., potrivit cărora cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120 C. proc. civ., care reglementează competența de soluționare a cererilor în materia insolvenței sau concordatului preventiv, dându-le în competența exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul debitorul.

În acest sens, se reține faptul că dispozițiile art. 123 C. proc. civ. reglementează un caz de prorogare legală a competenței, în sensul că instanța competentă a soluționa o cerere principală devine competentă a soluționa și cererile accesorii, adiționale și incidentale formulate în aceeași cauză, chiar dacă, în mod obișnuit, acestea nu ar fi intrat în competența sa materială sau teritorială, prin aceste dispoziții se derogă expres de la normele de competență materială și teritorială, cu o singură excepție, aceea a cererilor prevăzute de art. 120 C. proc. civ.

Întrucât competența instanței se determină la momentul sesizării acesteia, instanța competentă să soluționeze cererea principală rămâne investită să soluționeze cererea reconvențională, chiar după disjungerea în vederea soluționării separate, în condițiile art. 210 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Deva.

Sursa informației: www.scj.ro.