Valabilitatea autorizației de mediu/autorizației integrate de mediu. Considerații pe marginea modificărilor legislative în materie

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

5. Decizia Curții Constituționale nr. 214/2019. Efecte

În ședința din 9 aprilie 2019, Curtea Constituțională a dezbătut obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 75/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul protecției mediului și al regimului străinilor.

Cu majoritate de voturi, Curtea a constatat prin Decizia nr. 214/2019^[21] faptul că atât Legea pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 75/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul protecției mediului și al regimului străinilor, precum și O.U.G. nr. 75/2018 sunt neconstituționale.

Motivele de neconstituționalitate nu s-au referit la aspectele de fond ale actului normativ, ci au fost extrinseci, vizând modalitatea de adoptare a actului^[22].

Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (l) din Constituție și ale art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale^[23], în cazul în care Curtea Constituțională a constatat neconstituțio­nalitatea unor dispoziții din legile și ordonanțele în vigoare, Parlamentul este obligat ca în termen de 45 de zile de la publicarea deciziei instanței constituționale să pună de acord prevederile necons­tituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispo­zițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept, iar în lipsa reacției legiuitorului, dispozițiile norma­tive constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice^[24].

În consecință, prin încetarea efectelor juridice ale O.U.G. nr. 75/2018, art. 16 din O.U.G. nr. 195/2005 a revenit la forma anterioară modificării sale. În concret, în perioada cuprinsă între 3 iunie 2019 și 18 noiembrie 2019 – când a intrat în vigoare Legea nr. 219/2019, autorizațiile au fost supuse termenelor de valabilitate de 5 ani în cazul autorizațiilor de mediu și de 10 ani în cazul autorizațiilor integrate de mediu, excluzându-se condiția obținerii vizei anuale.

Totodată, a fost eliminat noul alin. (24) al art. 16 din O.U.G. nr. 195/2005, introdus de O.U.G. nr. 75/2018, care prevedea posibilitatea modificării autorizațiilor doar în măsura în care se solicita revizuirea acestora.

Declararea neconstituțională a prevederilor art. 16 din O.U.G. nr. 196/2005 a atras și încetarea efectelor actelor ulterioare emise pentru punerea sa în aplicare, respectiv Ordinul nr. 1171/2018 și Ordinul nr. 324/2019. Astfel, în acest context legislativ, agenții economici ale căror autorizații au expirat sau urmau a expira în scurt timp au fost puși în mare dificultate. Pentru a evita eventuale sancțiuni pe motivul lipsei autorizației de mediu/integrate de mediu, agenții care s-au găsit într-o asemenea situație au fost obligați să inițieze procedura de reautorizare.

6. Decizia Curții Constituționale nr. 214/2019 privind Legea nr. 324/2019 de modificare și completare a art. 16 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului

În vederea închiderii proceduri de infringement declanșate de Comisia Europeană împotriva României pentru neaplicarea unitară a procedurilor de reglementare, precum și a celor declanșate pentru cazurile de funcționare a unor operatori economici fără autorizație/autorizație integrată de mediu valabilă, Parlamentul României a adoptat în data de 3.07.2019, Legea nr. 324/2019 privind modificarea și completarea art. 16 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului^[25].

Potrivit dreptului Uniunii Europene, mai exact în conformitate cu art. 4 alin. (1) din Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării)^[26], „Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că nicio instalație sau instalație de ardere, instalație de incinerare a deșeurilor sau instalație de coincinerare a deșeurilor nu este exploatată fără autorizație”. De asemenea, art. 5 alin. (2) prevede că „Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că procedurile și condițiile de acordare a autorizației sunt pe deplin coordonate în cazul în care sunt implicate mai multe autorități competente sau mai mulți operatori sau, dacă se acordă mai mult de o autorizație, pentru a se garanta o abordare integrată eficientă de către toate autoritățile competente implicate în această procedură”, iar art. 16 alin. (2) din Directivă stabilește că „frecvența monitorizării […] se stabilește de către autoritatea competentă în autorizația acordată fiecărei instalații sau prin reguli generale obligatorii”.

În acest context, având în vedere totodată și necesitatea de a contracara efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 214/2019, intervenția legiuitorul în materie apare ca fiind oportună și subsumată politicii unionale în domeniul protecției mediului.

După cum se arată în expunerea de motive care însoțește actul normativ, „sistemul de autorizare propus va conduce la respectarea condițiilor de mediu de către operatorii economici, dat fiind că cel puțin o dată pe an, aceștia vor fi supuși verificărilor de conformare, verificărilor de funcționare și verificărilor referitoare la menținerea calității mediului la starea inițială^[27]. Totodată, se mai susține că prin modificarea intervenită se vor reduce „costurile operatorilor economici, care nu mai trebuie să parcurgă proceduri complexe de obținere a unei noi autorizații integrate de mediu din cauza necesității prezentării unor documentații ample”^[28].

Astfel, Legea nr. 324/2019 prevedea că autorizația de mediu și autorizația integrată de mediu își păstrează valabilitatea pe toată perioada în care beneficiarii lor obțin viza anuală. Ca atare, era eliminată din nou perioada de valabilitate de 5/10 ani pentru autorizațiile de mediu/autorizațiile integrate de mediu.

Noua reglementare a fost atacată la Curtea Constituțională, iar pe 9 octombrie 2019 Curtea a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate, constatând astfel că Legea este constituțională^[29].

Autorii excepției de neconstituționalitate au susținut că soluția legislativă cuprinsă în art. II al Legii încalcă principiul securității juridice și al neretroactivității legii consacrate la art. 1 alin. (5) și art. 15 alin. (2) din Constituție, precum și principiul egalității în fața legii prevăzut de art. 16 din Constituție deoarece instituie un tratament discriminatoriu în privința operatorilor economici care au obținut autorizațiile înainte de intrarea în vigoare a noii legi, tratamentul juridic fiind diferit în funcție de momentul autorizării^[30].

Ca urmare a examinării obiecției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a reținut că legiuitorul a reglementat aplicarea imediată a noilor dispoziții și că legea conține norme tranzitorii, susținând că „opțiunea legiuitorului român de a adapta sistemul de autorizare la noile realități sociale și economice sub aspectul reevaluării continue, periodice și sistematice apare ca fiind nu doar justificată, ci și necesară și oportună. O atare modificare nu produce însă nicio consecință asupra valabilității autorizațiilor de mediu și a autorizațiilor integrate de mediu deja emise, valorificarea acestora urmând a se realiza în concordanță cu noile dispoziții legale”^[31]. De asemenea, Curtea a concluzionat referitor la presupusa încălcare a art. 16 din Constituție că „Tratamentul diferit stabilit de lege este urmarea situațiilor diferite în care titularii autorizațiilor se situează ca efect al atitudinii active sau pasive sub aspectul formulării cererii de modificare a termenului de valabilitate a autorizațiilor de mediu și a autorizațiilor integrate de mediu, iar nu consecința unei opțiuni a legiuitorului, transpusă în norma legală, care să poată fi supusă controlului de constituționalitate”. Mai mult, Curtea a statuat constat în jurisprudența sa^[32] cu valoare de principiu că „egalitatea în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite”.

În consecință, Curtea a respins obiecția de neconstituționalitate, iar noul act a fost trimis spre promulgare.

Conform art. 77 din Constituție, înainte de promulgare, Președintele poate să ceară Parlamentului, o singură dată, reexaminarea legii. Dacă Președintele a cerut reexaminarea legii ori dacă s-a cerut verificarea constituționalității ei, promulgarea legii se face în cel mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea deciziei Curții Constituționale, prin care i s-a confirmat constituționalitatea.

Prin urmare, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 219/2019, au rămas aplicabile în materie dispozițiile cuprinse în art. 16 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului conform cărora autorizațiile de mediu erau valabile pentru o perioadă de 5 ani și pentru o perioadă de 10 ani în cazul autorizațiilor integrate de mediu.

7. Situația actuală – Legea 219/2019 pentru modificarea și completarea art. 16 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului

Într-un final, pe 18 noiembrie 2019 a intrat în vigoare Legea nr. 219/2019^[33] prin care sperăm să se pună punct acestei perioade de instabilitate legislativă.

Similar dispozițiilor din anul 2018, noul act prevede în art. I modificarea art. 16 din O.U.G. nr. 195/2005 în sensul că autorizația de mediu și autorizația integrată de mediu își păstrează valabilitatea pe toată perioada în care beneficiarii lor obțin viza anuală.

Aplicarea vizei anuale are scopul de a confirma faptul că titularul desfășoară activitatea în aceleași condiții pentru care a fost emisă autorizația de mediu sau autorizația integrată de mediu și că nu au  intervenit modificări care să afecteze condițiile stabilite prin actele de reglementare.

În ceea ce privește autoritățile competente să aplice viza anuală, noile prevederi stabilesc că viza se va aplica de către Ministerul Mediului și, respectiv, Administrația Rezervației Biosferei «Delta Dunării» pentru autorizațiile de mediu și autorizațiile integrate de mediu care intră în sfera de competență a acestora. Pentru autorizațiile de mediu și autorizațiile integrate de mediu care nu intră în sfera de competență a Ministerului Mediului și Administrației Rezervației Biosferei «Delta Dunării», viza anuală se aplică de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului sau se deleagă de către aceasta către autoritățile competente pentru protecția mediului.

De asemenea, se prevede în art. II obligativitatea obținerii vizei anuale atât pentru autorizațiile de mediu și autorizațiile integrate de mediu care sunt emise la data intrării în vigoare a noii legi, cât și pentru cele emise ulterior.

Referitor la valabilitatea autorizațiilor de mediu și a autorizațiilor integrate de mediu emise la data intrării în vigoare a noii legi, aceasta se poate modifica la cererea titularilor, în sensul menținerii valabilității acestor acte de reglementare pe toată perioada în care titularul obține viza anuală. Pentru o asemenea situație, nu este necesar să se solicite și să se parcurgă procedura de obținere a unei noi autorizații/autorizației integrate de mediu.

În ipoteza în care titularul nu solicită modificarea valabilității, acesta are obligația ca, înainte cu cel puțin 6 luni de la expirarea valabilității actului de reglementare, să solicite emiterea unei noi autorizații în termenele prevăzute de legislația în vigoare, chiar dacă pe parcursul termenului de valabilitate a obținut viza anuală.

Procedura de aplicare a vizei anuale și cuantumul tarifului perceput pentru aplicarea vizei anuale se vor stabili prin ordin al autorității publice centrale pentru protecția mediului.

Concluzii

Chiar dacă apreciem ca fiind justificată și necesară intervenția legiuitorului în materia valabilității autorizațiilor de mediu, nu putem să nu criticăm procesul de adoptare a acestor noi reglementări. Toate modificările intervenite într-o perioadă scurtă de timp urmate de declararea neconstituționalității acestora, de adoptarea unor noi reglementări supuse la rândul lor controlului de constituționalitate, ne determină să afirmăm că ne aflăm într-un  labirint juridic de unde cu greu reușește să iasă chiar și specialistul în drept. Caracterul complex și numărul mare al modificărilor legislative, declanșează în mintea subiectului de drept un sentiment de nesiguranță. În general, toate desele modificări ale legilor, indiferent că intervin înainte sau după intrarea legii în vigoare, generează imprevizibilitate și nu fac decât să atragă neîncrederea în continuitatea activității statale. Indiferent că este vorba despre tehnica sau procedura legislativă, de rolul mecanismelor de control și de evaluare în elaborarea legii, organismele implicate în activitatea de legiferare trebuie să aibă ca deziderat spre care să tindă cel puțin trei aspecte ce se întrepătrund: securitatea juridică, simplificarea legislativă și  eficientizarea legislației, mai ales în domeniul protecției mediului – „obiectiv de interes public major”.