Valabilitatea autorizației de mediu/autorizației integrate de mediu. Considerații pe marginea modificărilor legislative în materie

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

1. Preliminarii

În iulie 2018 se modificau substanțial dispozițiile legale sub aspectul valabilității autorizațiilor de mediu, în sensul că prin O.U.G. nr. 75/2018^[1] care a modificat și completat O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului^[2], autorizația de mediu și autorizația integrată de mediu își vor păstra valabilitatea pe toată perioada în care beneficiarii lor obțin viza anuală.

Aceste modificări au fost urmate de adoptarea unor acte de punere în aplicare, respectiv Ordinul Ministrului Mediului nr. 1171/2018^[3] și Ordinul Ministrului Mediului nr. 324/2019^[4] care detaliau procedura de aplicare a vizei anuale asupra autorizațiilor.

În aprilie 2019, O.U.G. nr. 75/2018 este declarată neconstituțională de Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 214/2019^[5], iar toate actele normative menționate mai sus și-au încetat efectele juridice pe data de 18 iulie 2019 – data expirării termenului de 45 de zile în care legiuitorul trebuia să intervină pentru a pune de acord dispozițiile declarate neconstituționale cu prevederile Constituției.

Pentru a înlătura consecințele Deciziei nr. 214/2019, a fost aprobată la data de 3.07.2019 de către Parlament o nouă lege de modificare și completare a art. 16 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului^[6]. Aceasta a fost atacată la Curtea Constituțională, iar pe 9 octombrie 2019 Curtea a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate.

După tot acest adevărat „labirint” legislativ, pe 18 noiembrie 2019 a intrat în vigoare Legea 219/2019 pentru modificarea și completarea art. 16 din O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului^[7], act normativ care conține reglementări similare celor din O.U.G nr. 75/2018.

2. Noțiuni generale privind actele de reglementare în dreptul mediului

Conform O.U.G. nr. 195/2005, autoritățile competente pentru protecția mediului, cu excepția Gărzii Naționale de Mediu și a structurilor subordonate acesteia, conduc procedura de reglementare și emit, după caz, acte de reglementare, în condițiile legii.

Termenul de „reglementare” este folosit de legiuitor aici cu sensul de a acționa, a conduce, a elabora și a emite acte prin care se urmărește protejarea mediului în cadrul activităților economico-sociale. Sunt asemenea acte de reglementare, după cum precizează expres O.U.G. nr. 195/2005^[8] prin art. 2 alin. 2: decizia etapei de încadrare, aviz de mediu, acord de mediu, autorizație de mediu, autorizație integrată de mediu, autorizație privind emisiile de gaze cu efect de seră, autorizație privind activități cu organisme modificate genetic.

În procedura de reglementare a activităților cu impact asupra mediului, este absolut necesar să fie respectate și aplicate, printre altele, principiile dreptului mediului^[9] care au atât rol constructiv, cât și valorizator^[10], respectiv: principiul integrării  cerințelor de mediu în celelalte politici sectoriale; principiul precauției în luarea deciziei; principiul acțiunii preventive; prin­cipiul reținerii poluanților la sursă; principiul „poluatorul plătește”; prin­cipiul conservării biodiversității și a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural.

În literatura de specialitate, actele de reglementare, indiferent de denumirea purtată, sunt definite ca fiind „acte tehnico-juridice, instrumentate și emise conform unei proceduri speciale și care exprimă decizia autorităților competente în materie de mediu și stabilesc condiții pentru desfășurarea proiectelor, planurilor sau activităților, precum și drepturi și obligații pentru titularii acestora, din perspectiva asigurării protecției mediului și conservării naturii”^[11].

Așadar, actele de reglementare sunt acte administrative de finalitate pentru protecția mediului, emise de autoritățile competente în materie după proceduri speciale care implică evaluarea impactului asupra mediului și luarea în considerare a rezultatelor sale în decizie, presupune asigurarea informării, consultării și participării publicului la luarea deciziei, dar și garantarea accesului publicului la justiție, rolul procesual acordat organizațiilor neguvernamentale și regimul special al răspunderii pentru prejudiciul ecologic. Toate aceste aspecte conferă regimului juridic al acestor acte o specificitate aparte reflectată, de exemplu în forma deciziei care trebuie să fie întotdeauna expresă, fiind inadmisibilă aprobarea în mod tacit, în modalitatea de modificare, suspendare a actului, în efectele limitate în timp ale acestuia^[12] ș.a.

De aceea, se apreciază la nivel doctrinar că „eliberarea, reînnoirea, suspendarea, încetarea actelor de reglementare sunt supuse unui regim special, de drept al mediului, dreptul administrativ, având rolul de drept comun și gen proxim în raport de care se relevă diferența specifică”^[13].

3. Autorizația de mediu. Noțiune și categorii

Legea-cadru definește autorizația de mediu ca fiind „actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului, prin care sunt stabilite condițiile și/sau parametrii de funcționare al unei activități existente sau al unei activități noi cu posibil impact semnificativ asupra mediului, obligatoriu la punerea în funcțiune”^[14].

Autorizația de mediu, considerată „instrument juridic de aplicare a principiului prevenției, fundamental pentru dreptul mediului”^[15], prezintă un caracter de sinteză, în sensul că se emite ulterior obținerii celorlalte avize, acorduri, autorizații, după caz, ale autorităților competente, potrivit legii.

Un tip de autorizație este autorizația integrată de mediu, respectiv actul tehnico-juridic emis de autoritățile competente, conform dispozițiilor legale în vigoare privind prevenirea și controlul integrat al poluării. O astfel de autorizație poate fi emisă pentru una sau mai multe instalații ori părți ale acesteia, situate pe același amplasament și exploatate de același operator^[16].

O.U.G. nr. 195/2005 mai prevede încă două tipuri de autorizații: autorizația privind activități cu organisme modificate genetic și autorizația privind emisiile de gaze cu efect de sera. Din dispozițiile legale rezultă că autorizația privind activități cu organisme modificate genetic este actul administrativ emis de autoritatea competentă pentru protecția mediului care reglementează condițiile de introducere deliberată în mediu și/sau pe piață a organismelor modificate genetic și pentru utilizarea în condiții de izolare a microorganismelor modificate genetic, iar autorizația privind emisiile de gaze cu efect de seră  este actul administrativ emis de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, prin care se stabilesc obligațiile privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de sera și obligația de a returna anual în conturile din Registrul unic al emisiilor de gaze cu efect de seră un număr de certificate de emisii de gaze cu efect de seră egal cu cantitatea de emisii de gaze cu efect de seră, monitorizate și verificate pentru anul anterior.

Potrivit reglementărilor în vigoare^[17], funcționarea fără autorizație de mediu este interzisă pentru activitățile care fac obiectul procedurii de autorizare din punct de vedere al protecției mediului. De asemenea, funcționarea fără autorizație integrată de mediu este interzisă pentru activitățile supuse legislației privind prevenirea și controlul integrat al poluării.

4. Valabilitatea autorizației de mediu. Modificări aduse prin O.U.G. nr. 75/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul protecției mediului și al regimului străinilor

Până la intrarea în vigoare a O.U.G nr. 75/2018 care a modificat și completat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2005 privind protecția mediului^[18], autorizația de mediu era valabilă 5 ani, iar autorizația integrată de mediu era valabilă 10 ani. Prin excepție, autorizațiile de mediu emise cu program pentru conformare erau valabile pe toată perioada derulării programului, dar nu mai mult de 60 de zile de la data scadentă de realizare a ultimei măsuri din programul respectiv.

Conform modificărilor legislative aduse prin O.U.G nr. 75/2018, autorizația de mediu și autorizația integrată de mediu își păstrează valabilitatea pe toată perioada în care beneficiarii lor obțin viza anuală.

În aceste condiții, nu mai era obligatorie solicitarea reautorizării și obținerea unei noi autorizații, fiind însă necesară vizarea anuală a autorizației existente.

În baza O.U.G. nr. 75/2018  a fost emis Ordinul nr. 1171/2018 privind aprobarea Procedurii pentru aplicarea vizei anuale a autorizației de mediu și autorizației integrate de mediu^[19] și Ordinul nr. 324/2019 pentru modificarea și completarea anexei la Ordinul viceprim-ministrului, ministrului mediului, nr. 1171/2018 privind aprobarea Procedurii pentru aplicarea vizei anuale a autorizației de mediu și autorizației integrate de mediu („Ordinul nr. 324/2019”)^[20] care detalia procedura de aplicare a vizei anuale asupra autorizațiilor.

Potrivit art. 2 din Ordinul Ministerului Mediului nr. 1171/2018, autoritățile competente să aplice sau să respingă viza anuală sunt Ministerul Mediului și, respectiv, Administrația Rezervației Biosferei „Delta Dunării” pentru autorizațiile de mediu și autorizațiile integrate de mediu care intră în sfera de competență a acestora.

În ceea ce privește viza anuală cerută pentru autorizațiile de mediu și autorizațiile integrate de mediu care nu intră în sfera de competență a Ministerului Mediului și Administrației Rezervației Biosferei „Delta Dunării”, aceasta se aplică de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului sau se deleagă de către aceasta către agențiile pentru protecția mediului prin decizie a președintelui Agenției Naționale pentru Protecția Mediului.

Solicitarea vizei se va face în fiecare an cu respectarea unui termen de minimum 60 de zile înainte de ziua și luna în care a fost emisă autorizația de mediu sau autorizația integrată de mediu. La rândul său, Ordinul nr. 324/2019 stabilea posibilitatea operatorilor economici ale căror autorizații urmau să expire în perioada 1 ianuarie – 31 august 2019 să solicite viza anuală începând cu anul 2020, precum și posibilitatea operatorilor economici ale căror autorizații expirau în perioada 1 septembrie – 31 decembrie 2019 să solicite viza anuală începând cu anul 2019.