Urgența în dreptul internațional. Justificarea urgenței în baza unor clauze în tratate

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Introducere

Acest studiu, destinat Forumului online al Analelor Universității din București, urmărește prezentarea într-o manieră succintă a „primei părți” a ideilor expuse în cadrul Conferinței „Urgența în drept”, organizată de Facultatea de Drept a Universității din București în perioada 30-31 martie 2020. Întrebarea la care se caută răspuns este următoarea: într-o situație „de urgență” – cum este pandemia COVID-19 – cum pot justifica statele suspendarea unor obligații de drept internațional sau adoptarea unor măsuri pentru combaterea epidemiei, care, în lipsa unei „justificări”, nu ar fi conforme unor obligații internaționale în vigoare pentru statul respectiv?

De exemplu, suspendarea de către un stat a exporturilor medicamentelor sau produselor sanitare poate fi justificată în raport cu obligațiile rezultate din tratele comerciale la care acel stat este parte? Sau adoptarea de către un stat a unor măsuri de interzicere a desfășurării unor activități ar putea fi privită de către investitori din state terțe ca pe o „expropriere indirectă” sau o măsură care încalcă „tratamentul just și echitabil”, în sensul prevederilor relevante din tratatele pentru promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor?^[1]

Prezentul studiu succint propune să examineze justificarea în temeiul unor clauze în tratatele economice sau comerciale. Această secțiune reprezintă prima parte dintr-un studiu mai amplu a justificării urgenței, partea a doua fiind bazată pe analizarea clauzelor care înlătură caracterul ilicit al faptei, în conformitate cu dreptul internațional al răspunderii statelor: forța majoră, starea de primejdie și starea de necesitate^[2]. Totuși, înainte de a justifica o acțiune sau inacțiune prin dreptul internațional general – respectiv clauzele care înlătură răspunderea internațională – statele vor încerca să justifice suspendarea executării obligațiilor dintr-un tratat, chiar în temeiul prevederilor acelui tratat. De cele mai multe ori, tratatele – mai ales cele privind comerțul și investițiile – nu sunt „blocuri inflexibile”, ci conțin clauze a căror interpretare poate oferi statelor justificarea adoptării diferitelor măsuri.

Propunem examinarea, într-o primă parte, a clauzelor care „au servit drept inspirație” în redactarea majorității tratatelor comerciale sau de investiții, respectiv excepțiile generale din Acordul General privind Tarifele și Comerțul (GATT), urmând ca în partea a doua să fie examinate clauzele „tip” ale tratatelor privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor.

I. Acordul General privind Tarifele și Comerțul GATT^[3]

I.1. Excepțiile generale

Acordul General privind Tarifele și Comerțul (GATT) conține excepțiile generale prevăzute în articolul XX, care au reprezentat o bază, o sursă de inspirație pentru acorduri viitoare, atât în materie de comerț, cât și în materie de investiții^[4]. Excepțiile generale acoperă o paletă amplă de domenii, însă textul relevant pentru domeniul sănătății publice este următorul:

„Sub rezerva ca asemenea măsuri să nu fie aplicate într-un mod care să constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau nejustificată între țările în care există aceleași condiții, sau o restricție deghizată a comerțului internațional, nimic în acest Acord nu va fi interpretat ca împiedicând adoptarea sau aplicarea de către o parte contractantă a măsurilor: […]

b) necesare pentru a proteja viața sau sănătatea oamenilor, a animalelor sau a plantelor; […]”.

Chiar dacă GATT acoperă comerțul cu bunuri, trebuie precizat că Acordul General privind Comerțul cu Servicii conține o excepție identică în ceea ce privește sănătatea publică, la articolul XIV litera b).

Practica sistemului OMC de soluționare a diferendelor (cazurile Statele Unite – Standarde pentru benzina reformulată și convențională și Statele Unite – Creveți) demonstrează că pentru analizarea conformității unei măsuri cu articolul XX, se evaluează, în primul rând, încadrarea măsurii, cu titlu provizoriu, în criteriile enunțate la literele a)-j) și, în al doilea rând, conformitatea cu paragraful introductiv al articolului (așa-numitul „chapeau”)^[5].

În ceea ce privește prima condiție [în cazul măsurilor pentru combaterea unei pandemii – încadrarea în litera b] este necesară verificarea „scopului măsurii” și a „necesității”. Circumscrierea măsurilor legate de COVID-19 în „scopul” enunțat de articolul XX b) nu prezintă nicio dificultate, având în vedere practica sistemului OMC de soluționare a diferendelor (de exemplu, în cazul Thailanda – Țigarete, Grupul special („Panelul”) a considerat că măsurile pentru combaterea fumatului se încadrează în articolul XX b) din GATT)^[6]. „Necesitatea” presupune însă evaluarea alternativelor la măsura în cauză: în același caz Thailanda – Țigarete, Panelul a considerat că interzicerea importului de țigări nu satisfăcea criteriul „necesității”, existând alternative precum etichetarea produselor și expunerea ingredientelor^[7]. Totuși, în cazul CE – Azbest, organul de apel a reținut (în raport cu riscul major pe care îl antrenau produsele din azbest): „cu cât mai vital sau important este interesul sau valorile comune”, cu atât mai ușoară este dovedirea caracterului necesar al unei măsuri^[8]. Importanța apărării sănătății populației în raport cu pandemia COVID-19 nu poate fi negată, însă necesitatea fiecărei măsuri ar presupune, cu siguranță, o analiză de la caz la caz.

În ceea ce privește analizarea condițiilor din paragraful introductiv al articolului XX („chapeau”), scopul principal al analizei este evitarea abuzului, asigurarea unui echilibru între valoarea urmărită și interesele celorlalte state. Pentru analizarea acestui echilibru, trebuie avute în vedere nu „concepția, arhitectura și structura” măsurii, ci și modul în care, în mod practic, măsura este aplicată: standardele din „chapeau” se aplică atât elementelor de substanță, cât și celor procedurale privind aplicarea măsurii^[9]. Și în aceste situații, analizarea „echilibrului” trebuie realizată de la caz la caz.

I.2. Excepțiile privind securitatea

Un argument „subsecvent” articolului XX b) este reprezentat de excepțiile privind securitatea conținute de GATT. Posibilitatea invocării excepției privind securitatea apare ca fiind plauzibilă, având în vedere anvergura și gravitatea pandemiei COVID-19. Textul relevant din GATT este conținut în articolul XXI, ale cărui prevederi relevante dispun:

„Nicio prevedere a prezentului Acord nu va fi interpretată:

[…] b) ca împiedicând o parte contractantă de a lua toate măsurile pe care le va considera necesare pentru apărarea intereselor esențiale ale securității sale:

(iii) aplicate în timp de război sau în cazul unei grave încordări internaționale; […].”

Prevederea a fost privită, în doctrină, ca oferind posibilitatea largă de a proteja orice interes legitim de securitate, inclusiv interese esențiale de politică externă (de asemenea, termenul „grave încordări internaționale” a fost privit în mod extensiv)^[10]. Cazurile în care, însă, prevederea a fost invocată în mod formal sunt însă rare. Totuși, un exemplu este reprezentat de raportul Grupului special (Panel) în cazul Rusia – Măsuri privind traficul în tranzit (2019)^[11], în care Rusia a invocat în mod explicit articolul XXI b) iii), pentru a justifica suspendarea traficului între Ucraina și – spre exemplu – Kazahstan, începând cu 2016, pe fondul tensiunilor din Donbass și Luhansk. Grupul special (Panelul) a explicat înțelesul termenului „interes esențial de securitate” ca reprezentând „acele interese care se referă la funcțiile care țin de chintesența statului, și anume protecția teritoriului și a populației de amenințări externe, apărarea ordinii de drept și a ordinii publice în plan intern”^[12]. Recurgând la interpretarea literală, Panelul a explicat sintagma „gravă încordare internațională” (chiar dacă traducerea în limba română a GATT este publicată în Monitorul Oficial, limba română nu este „de referință” pentru interpretarea textului – notăm că în limba engleză, formula echivalentă este „emergency in international relations”) ca semnificând „o situație, un pericol sau un conflict, care apare neașteptat și care presupune acțiune urgentă”, precum și o „nevoie presantă” legată de „o stare, pericol sau un dezastru într-o regiune”^[13]. Un element important este reprezentat de faptul că Panelul a arătat că formula „pe care le va considera necesare” în textul articolului XXI b) nu permite determinarea subiectivă din partea statului care invocă acea clauză (textul nu este „self-judging”), ci presupune o „determinare obiectivă a cerințelor enumerate în subparagrafele i)-iii)”^[14]. Pe fond, Panelul a acceptat însă argumentul invocat de Rusia, bazat pe articolul XXI b) iii)^[15].

* Materialul a fost publicat în revista online a Facultății de Drept, Universitatea din București, AUBD – Forum Juridic.