Update legislativ. Situație potențială de vid legislativ în materia cuantumului despăgubirilor acordate pentru imobilele preluate în mod abuziv de regimul comunist

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

În continuarea articolului anterior publicat, vă sesizăm o nouă modificare a art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România^[1].

Prin Decizia nr. 189 din data de 4 mai 2021, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2020.

Forma legislativă asupra căreia s-a pronunțat instanța constituțională este cea introdusă prin Legea nr. 219/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România^[2]:

„Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările și completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia. Prin excepție, în dosarele în care se acordă măsuri compensatorii titularului dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, iar dreptul de proprietate nu a fost tranzacționat după preluarea abuzivă de stat a imobilului, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin utilizarea grilei notariale valabile pentru anul precedent emiterii deciziei de către Comisia Națională. Evaluarea se exprimă în puncte. Un punct are valoare de un lei.”

Curtea a reținut că soluția legislativă de mai sus a mai format obiectul unei excepții de neconstituționalitate cu ocazia pronunțării (prin Decizia nr. 725 din 7 octombrie 2020) asupra Proiectului de Lege de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020 care avea un conținut similar variantei introduse prin Legea nr. 219/2020:

„Art. 2. – (1) Pe perioada suspendării prevăzute la art. 1, evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se face astfel:

a) prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului și a categoriei de folosință la data preluării acestuia, în dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia;

b) prin utilizarea grilei notariale valabile la data emiterii deciziei de către Comisia Națională, în dosarele în care se acordă măsuri compensatorii titularului dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, iar dreptul de proprietate nu a fost tranzacționat după preluarea abuzivă de stat a imobilului.

(2) Evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.”

Pe cale de consecință, instanța constituțională, constatând similitudinea celor două reglementări, nu a mai analizat fondul sesizării cu privire la modificarea adusă prin Legea nr. 219/2020 și a constatat neconstituționalitatea acestora prin aplicarea Decizia nr. 725 din 7 octombrie 2020, ce viza Proiectul de Lege de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020.

Redăm în acest sens din considerentele Curții: „realizarea unei distincții între cele două categorii de beneficiari ai despăgubirilor, sub aspectul modalității de evaluare a imobilelor, în condițiile în care valoarea unui imobil este aceeași, indiferent de destinatarul despăgubirilor ce se acordă pentru acesta, nu își găsește nicio justificare prin prisma interpretării date de Curtea Constituțională principiului egalității și nediscriminării, contravenind dispozițiilor art. 16 din Legea fundamental.”

Din păcate, aceste considerente nu ne pot oferi nicio motivare a raționamentului juridic al legiuitorului de a adopta o lege cu un conținut identic cu cel al unui act normativ declarat neconstituțional cu nici măcar o lună în urmă.

Menționăm că Decizia prin care a fost declarat neconstituțional Proiectului de Lege de aprobare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 72/2020 a fost pronunțată la 7 octombrie 2020, iar Legea 219/2020 a fost publicată în M. Of. la 30 octombrie 2020.

Exprimându-ne adeziunea față de raționamentul instanței constituționale din cele două decizii amintite, apreciem ca stringentă întrebarea care este modalitatea de calcul a despăgubirilor în actualul moment?

În prezent, art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 este suspendat timp de 45 de zile în temeiul art. 147 alin. (1) din Constituția României^[3], urmând ca în eventualitatea unei lipse de reacții a legiuitorului să fie abrogat.

În aceste condiții, la momentul actual se pot contura două opinii cu privire la modalitatea de calcul a despăgubirilor, care par a se regăsi și în practica judiciară.

Într-o opinie, prin constatarea neconstituționalității art. 21 alin. (6) din Legea 165/2013 s-a creat un vid legislativ, deciziile CCR având efectul unei veritabile norme abrogatoare. Unele instanțe învestite cu soluționarea cererilor de restituire, au amânat cauza pentru acest motiv, argumentat de faptul că, cel puțin teoretic, legiuitorul ar trebui să intervină la expirarea termenului de 45 de zile de la publicarea deciziei în Monitorul Oficial, așa cum prevede disp. art. 147 alin. (1) din Constituție.

În egală măsură, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în expunerea de motive a proiectului de lege privind modalitatea de calcul a despăgubirilor, a arătat că^[4]: „Declararea neconstituționalității Legii nr. 219 din 29 octombrie 2020 creează premisele unui blocaj în procesul de soluționare a dosarelor de despăgubire. În acest moment, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor se află în imposibilitatea de a mai emite decizii, fiind lipsită de instrumentul esențial, cel al evaluării imobilelor pentru care se propun despăgubiri, prin aplicarea grilei notariale.”

Cu toate acestea, având în vedere că instanțele nu pot refuza soluționarea unei cauze pe motiv că legea nu prevede, și în această materie nu există uzanțe sau situații asemănătoare, soluționarea cauzelor aflate pe rol ar urma să se realizeze prin aplicarea principiilor generale ale dreptului coroborat cu echitatea.

Or, în această situație, cu primă soluție pentru situația creată, apreciem că instanțele ar putea acorda despăgubiri prin raportare la categoria de folosință a imobilului la data emiterii deciziei de restituire prin echivalent, deoarece nu se poate imputa în vreun fel fostului proprietar faptul că imobilul are o altă categorie de folosință decât cea de la data preluării abuzive.

Dimpotrivă, o astfel de culpă poate fi reținută Statului Român căruia nu ar trebui să i se recunoască posibilitatea de a se prevala față de fostul proprietar de vechea categorie de folosință, în condițiile în care schimbarea acesteia a avut loc în perioada în care imobilul era deținut de Statul Român.

Într-o a altă opinie, se poate considera că prin declararea neconstituționalității art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219/2020, rămâne valabilă forma art. 21 alin. (6) a Legii nr. 165/201 anterioară acesteia, adică în forma anterioară Legii nr. 219/2020.

Pe de o parte, această interpretare ar putea fi susținută aplicând prin analogie efectele juridice pe care le produce o decizie CCR de constatare a neconstituționalității unei legi de modificare a unei norme juridice, situație în care este „reactivată” legea modificată^[5].

Pe de altă parte, acestei opinii i se opun următoarele argumente:

– în dispozitivul Deciziei CCR nr. 189/2021 se constată neconstituționalitatea art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013, și nu doar neconstituționalitatea Legii nr. 219/2020;

– instanța constituțională nici nu ar fi putut analiza constituționalitatea unei legi de modificare, deoarece, potrivit 62 din Legea nr. 24/200 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative: „Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta. Intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază.”

În concluzie, nu ne rămâne decât să așteptăm cu interes soluțiile pe care le va oferi jurisprudența și să sperăm o intervenție energică a legiuitorului român în această materie.