UNBR. Lipsa obligativității asigurării asistenței judiciare în cursul medierii

8 feb. 2018
0 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 50 voturi, medie: 0,00 din 5 (0 votes, average: 0,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 629

Recomandări

 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Potrivit informațiilor publicate pe site-ul oficial (www.unbr.ro), în data de 7 februarie 2018, Uniunea Națională a Barourilor din România a dat publicității opinia UNBR privind lipsa obligativității asigurării asistenței judiciare în cursul medierii (adresa nr. 7670/16.08.2017 Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților).

Pentru mai multe detalii, redăm în continuare conținutul respectivei opinii, astfel cum a fost publicată de către UNBR:

S-a solicitat UNBR să clarifice obligativitatea asistenței judiciare acordate de avocat în procedura medierii.

Prin adresa nr. 7670/16.08.2017 Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților a comunicat următoarea

O P I N I E[1]

privind lipsa obligativității asigurării asistenței judiciare în cursul medierii

Asistența judiciară este guvernată de mai multe izvoare de drept, conținând de multe ori dispoziții antagonice. Acestea cuprind o varietate de acte pornind de la legi organice (Legea nr. 51/1995, Codul de procedură penală), trecând prin ordonanțe de urgență și terminând cu acte administrative, cum ar fi statutul profesiei și protocoalele încheiate succesiv între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.

Instituția asistenței judiciare lato sensu cuprinde mai multe categorii de asistență, printre care asistența judiciară obligatorie, asistența judiciară stricto sensu, ajutorul public judiciar, asistența extrajudiciară, asistența gratuită, asistența judiciară prevăzută de legi speciale, asistența judiciară asigurată în aplicarea Convenției Europene. Trebuie remarcat că Legea nr. 192/2006 nu face parte dintre legile speciale care impun asigurarea vreunei forme de asistență judiciară, întrucât nu cuprinde vreo dispoziție specială în acest sens. Așadar, procedura medierii nu derogă de la prevederile comune, care nu includ nici mediatorul, nici medierea între subiecții asistenței extrajudiciare sau în obiectul asistenței extrajudiciare („acordarea de consultații, formularea de cereri, petiții, sesizări, inițierea altor asemenea demersuri legale, precum și în reprezentarea în fața unor autorități sau instituții publice, altele decât cele judiciare sau cu atribuții jurisdicționale, în vederea realizării unor drepturi sau interese legitime” – art. 35 din O.U.G. nr. 51/2008).

Prin urmare, vocația persoanelor care recurg la mediere de a beneficia de asistență judiciară, trebuie examinată din perspectiva asistenței judiciare stricto sensu, asigurate în faza procesuală în care se află cauza – în speță, urmărirea penală, respectiv asistența judiciară obligatorie. Or, potrivit dispozițiilor art. 168 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat: „Acordarea asistenței judiciare obligatorii se face numai ca urmare a solicitării motivate din partea instanței, a organului de urmărire penală, a organului de cercetare penală sau a organului administrației publice locale, adresată baroului…”.

Textul citat este neechivoc în privința titularului sesizării în vederea asigurării asistenței judiciare obligatorii, care este organul judiciar (nu partea, care poate fi titularul cererii de asistență gratuită). Textul citat nu dispune însă în privința limitelor asistenței judiciare, însă nici nu poate fi interpretat limitativ în sens neconvențional sau în sens nelegal, ca știrbind independența avocatului limitat astfel să participe la un singur act procesual.

Trebuie semnalat că, în ciuda abundenței izvoarelor de drept, întinderea obligațiilor avocatului desemnat să asigure asistența judiciară nu este expres definită de vreun text al acestei instituții. Singurul text concludent este de trimitere și guvernează asistența judiciară/„apărarea” gratuită – art. 167 alin. (2) din Statut: „Avocatul delegat pentru asigurarea apărării gratuite are drepturile și obligațiile prevăzute de Lege și de prezentul statut în îndeplinirea mandatului acordat în interesul beneficiarului gratuității, pe care trebuie să îl trateze cu atenția cuvenită oricărui client”. Prin urmare, obligațiile avocatului desemnat să asigure asistența obligatorie se vor raporta, în mod firesc, la definiția statutară a asistenței și reprezentării juridice a clienților – „Art. 91 alin. (2): Asistarea și reprezentarea clientului cuprinde toate actele, mijloacele și operațiunile permise de lege și necesare ocrotirii și apărării intereselor clientului”, orice interpretare contrară și limitativă fiind absurdă.

S-ar crea astfel aparența că avocatul desemnat să asigure asistența obligatorie ar fi chemat să asigure asistența și în cursul unei eventuale medieri.

Tot în sensul acestei aparențe, sunt interpretate eronat și dispozițiile art. 68 din Legea nr. 192/2006 – „(1) În cauzele penale, medierea trebuie să se desfășoare astfel încât să fie respectate drepturile fiecărei părți ori subiect procesual la asistență juridică și, dacă este cazul, la serviciile unui interpret. Procesul-verbal întocmit potrivit prezentei legi, prin care se închide procedura medierii, trebuie să arate dacă persoanele între care s-a desfășurat procedura medierii au beneficiat de asistența unui avocat și de serviciile unui interpret ori, după caz, să menționeze faptul că au renunțat expres la acestea. (2) În cazul minorilor, garanțiile prevăzute de lege pentru desfășurarea procesului penal trebuie asigurate, în mod corespunzător, și în cadrul procedurii de mediere”.

Or, interpretarea corectă a acestor dispoziții constă în aceea că ele impun mediatorului să ia toate măsurile pentru asigurarea asistenței minorului, inducând în sarcina mediatorului o obligație, nicidecum extinzând nepermis sfera activităților pe care este chemat să le asigure avocatul desemnat de Serviciul de asistență judiciară al baroului la solicitarea organului judiciar.

În acest sens, subliniem că medierea cade în disponibilitatea părții, nefiind astfel circumscrisă asistenței obligatorii asigurate la solicitarea organului judiciar.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 312 din Codul de procedură penală, desfășurarea procedurii de mediere are ca efect suspendarea urmăririi penale, astfel încât aceste dispoziții plasează medierea în afara cadrului procesual penal, implicit necircumscrise asistenței obligatorii solicitate de organul de urmărire penală. Ar fi absurd să susținem că organului de urmărire penală îi este astfel permisă o ingerință indirectă (prin participarea în desemnarea avocatului) într-o procedură care îi atrage desesizarea provizorie și limitată.

În plus, într-un asemenea context, probabil că și ordonatorii de credite nu ar putea justifica cheltuiala ocazionată de achitarea unui onorariu, în special în condițiile în care Protocolul 48025 din 10 iunie 2015 – dintre MJ si UNBR – nu reglementează o asemenea prestație. Prin urmare, recomand și consultarea ordonatorilor de credite.

În concluzie, opinez în sensul că, de lege lata:

– baroul nu are obligația de a asigura asistența judiciară la solicitarea mediatorului (întrucât acesta nu este titular al sesizării nici în materia asistenței obligatorii, nici în privința ajutorului public judiciar sau al asistenței asigurate la solicitarea organelor nejurisdicționale ale administrației publice);

– avocatul desemnat să asigure asistența obligatorie nu are obligația de a participa în procedură, întrucât aceasta este distinctă, nejudiciară și cade în disponibilitatea părții;

– partea sau reprezentantul său legal se poate adresa decanului baroului cu o cerere de asistență gratuită, a cărei soluție să fie dispusă potrivit dispozițiilor legale, statutare, regulamentare și ale Normei Metodologice DCAJ urmând ca, sub rezerva încuviințării, o eventuala asistență judiciară să fie acordata în cadrul „apărării” gratuite.

Se recomandă încheierea unui protocol cu Consiliul de Mediere, prin care să prevedem posibilitatea acordării unei forme de asistență judiciară în care onorariile avocaților desemnați să fie avansate din fondurile Consiliului de Mediere sau ale mediatorului care instrumentează procedura.


[1] Opinia este reprodusă astfel cum a fost comunicată.

Sursa informației

UNBR. Lipsa obligativității asigurării asistenței judiciare în cursul medierii was last modified: februarie 8th, 2018 by Redacția ProLege
0 Shares

Recomandări

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter