Un stat puternic, un stat democrat, are ca principal câine de pază avocatul

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Claudiu Pamuc: Avem alături de noi pe dl avocat Daniel Fenechiu, dânsul este cunoscut publicului din România prin aparițiile TV destul de dense și de numeroase – este senator și vicepreședinte al Comisiei Juridice din Senatul României. La acest congres avem o temă importantă – secretul profesional al avocaților – și, din dubla dumneavoastră calitate, de om politic, dar și de avocat, cum priviți această temă?

Daniel Fenechiu: Eu cred că secretul profesional, alături de competență și onestitate, sunt principalele trei lucruri care pot caracteriza un avocat și care pot face diferența între un avocat în dreptul sens al cuvântului și o altă persoană, care e doar deținătorul unei legitimații de avocat. Pentru că un client apelează la tine în contextul în care ești competent și onest și, fără îndoială, trebuie să dublezi aceste calități de secretul profesional. Pentru că în momentul în care clientul vine la tine și-ți povestește o serie de lucruri, el își dorește ca lucrurile alea să rămână la tine și, mai mult, își dorește ca să aibă, anterior discuției cu tine, niște garanții în legătură cu împrejurarea că secretul profesional este păstrat. Acum, în momentul în care discutăm de secret profesional, pornim de la premisa că fiecare avocat știe că este o componentă esențială a profesiei și a obligațiilor sale profesionale secretul profesional. Discutăm, totuși, de secretul profesional în raport de o serie de modificări legislative și o serie de intenții legislative, care se constituie ca niște ingerințe care pot afecta, într-o măsură mai intruzivă sau mai puțin intruzivă, ideea de secret profesional. Și cunoașteți, fără îndoială, cazurile – e vorba de raportarea operațiunilor suspecte; este vorba despre anumite obligații pe care le are orice cetățean, inclusiv avocații, când discutăm de infracțiuni de terorism, de exemplu, sau de anumite infracțiuni grave; discutăm de anumite obligații care se încearcă, și unele chiar se reușește să fie incluse în obligațiile avocatului, în ceea ce privește zona fiscală, și discutăm de secretul fiscal. Deci sunt o sumedenie de elemente care se constituie, să zic așa, ca teme de lucru între avocați și legiuitor. Evident că, în calitatea mea de avocat – pentru că eu n-am ascuns niciodată, calitatea la care țin cel mai mult este cea de avocat –, în postura de senator și anterior în cea de deputat, întotdeauna am dat prevalență acelor lucruri pe care le-am învățat în avocatură. Pentru că eu știu că un stat puternic, un stat democrat, are ca principal câine de pază avocatul. Pentru că avocatul este cel care se bate cu abuzul, avocatul este cel care găsește soluții să demanteleze abuzul și avocatul este, practic, reazemul oricărui om care este nedreptățit. Pentru că, fără îndoială, soluția o pronunță judecătorul, urmărirea penală o face procurorul, el este ajutat de poliție, dar cel care, practic, sfătuiește clientul și este, practic, alături pe toată procedura de demantelare a abuzului, este avocatul.

Claudiu Pamuc: Terorismul, această provocare a zilei de astăzi, care a determinat o serie de modificări în legislația europeană, dintre care o parte vor intra și în legislația românească, credeți că va aduce niște schimbări de care avocații români ar trebui să se teamă? Ar trebui să ia, știu eu, o serie de măsuri pentru ca libertatea lor și libertatea cetățenilor pe care-i reprezintă să fie garantată?

Daniel Fenechiu: Bun. Acum trăim într-o lume dinamică, în care întotdeauna suntem într-o evoluție continuă. Fără îndoială că și legislația specifică profesiei de avocat evoluează, în raport cu societatea și în raport de provocările cu care societatea se întâlnește. Fără îndoială, terorismul este un flagel mondial și e normal să lupți împotriva terorismului. Eu nu cred că avocatul trebuie să se teamă de înăsprirea unor condiții care vizează în esență stoparea, limitarea efectelor terorismului, de exemplu. Avocatul trebuie să se teamă de un anumit tip de ingerință intruzivă, necontrolată și care poate să permită abuzurile în legătură cu informațiile – pentru că de informații discutăm –, de folosire a informațiilor în acest proces de luptă împotriva terorismului. Pentru că, în contextul în care informațiile obținute respectă niște condiții esențiale – și aici mă refer la utilizarea lor doar în scopul pentru care au fost obținute, la distrugerea tuturor informațiilor care n-au legătură cu, să zicem, infracțiunea cercetată sau ipoteza avută în vedere și cu garanții oferite că cele două lucruri se întâmplă, în momentul respectiv avocatul n-ar trebui să aibă, tehnic, o problemă. Pentru că… Bine, putem face o discuție foarte largă, dar dacă încercăm să facem o discuție rezumativă, lupta împotriva terorismului se bazează în special pe informație, pentru că funcționează prevenția, în general. Deci aici discutăm de secretul corespondenței sau intruziunea în secretul corespondenței, secretul comunicațiilor… și putem ajunge și în zona secretului profesional. Pentru că se ridică o problemă: Ce faci dacă în pe parcursul asistării unui client te găsești în posesia unor informații de această natură? Dar, fără îndoială, o primă abordare ar fi aceea că secretul profesional te obligă să te abții de la orice, pentru că clientul care a venit la tine și ți-a furnizat niște informații în scopul apărării lui trebuie să fie protejat în orice ipoteză. Însă tu va trebui oricum să faci un calcul. Și va trebui să te raportezi la legislație – română și europeană. Secretul profesional are, totuși, niște limite.

Claudiu Pamuc: Avem o legislație bine pusă la punct din acest punct de vedere?

Daniel Fenechiu: Nu, legislația este în curs de edictare. Nici la nivel european ea încă nu este finalizată, noi încă n-am implementat toate directivele europene, deci din punctul acesta de vedere, mai avem de implementat. Însă eu am convingerea că, în ipoteza în care lucrurile sunt corect explicate de autoritate – pentru că în general acest tip de legislație vine la inițiativa guvernului. În general. Discutăm acum, tocmai s-a înființat o comisie pentru legile siguranței naționale, unde, cu siguranță, avocații trebuie să fie foarte vigilenți, și mai ales corpul profesional, atât UNBR-ul, cât și barourile, cât și INPPA…

Claudiu Pamuc: Da, dar cum pot participa avocații, respectiv UNBR-ul, la aceste dezbateri?

Daniel Fenechiu: Nu s-a stabilit încă, eu nu cred că dezbaterile pe legile siguranței naționale vor fi toate publice, dar cred că o parte din dezbateri vor fi publice; cel puțin cele din plen sigur vor fi publice. În comisie nu știu încă care va fi regimul discuțiilor, însă avem avocați parlamentari, în fiecare din comisii…

Claudiu Pamuc: Avem suficienți avocați parlamentari?

Daniel Fenechiu: Nu trebuie să fie foarte mulți; trebuie să fie ei de bună calitate. Pentru că, în general…

Claudiu Pamuc: Adică niște buni pledanți pentru cauzele avocaților?

Daniel Fenechiu: Nu. Niște persoane care să vorbească argumentat și care în general să nu facă politică când discutăm de lucruri extrem de importante pentru România. Pentru că ceea ce eu am constatat în activitatea parlamentară este împrejurarea că, atunci când aduc în discuție o temă importantă și o argumentez într-o manieră lipsită total de orice conotație politică, găsesc suficient de multă înțelepciune, inclusiv la colegii mei din alte partide politice și mai ales la cei care sunt la putere – eu fiind în opoziție. Deci, pe de o parte, avocații; pe de altă parte oamenii care sunt preocupați de edictarea unor soluții corecte. Pentru că azi ești la putere, mâine ești în opoziție, și atunci, sistemul Checks and Balances trebuie să te determine și să te influențeze să ai o conduită în care legea să te avantajeze și când ești la putere, și când ești în opoziție. Ce înseamnă să te avantajeze?

Claudiu Pamuc: Și să te apere, în același timp.

Daniel Fenechiu: Să te avantajeze este să-ți creeze garanțiile necesare că ești pe o poziție corectă. Și atunci, dacă argumentele tale sunt niște argumente serioase – repet, nepolitizate, nu vii cu o abordare politică, ci vii cu o abordare faptică și argumentată –, în general există resorturile necesare pentru a fi ascultat. Bine, acum cineva ar putea să-mi spună: Domnule, tu ai o situație particulară, că în comisia juridică de la Senat ești cu o serie de colegi, oameni cu care te cunoști. Dar sunt convins că același lucru se întâmplă și la Camera Deputaților. Și în legislatura precedentă, la Camera Deputaților, eu, în comisia juridică am fost o voce ascultată. Adică nu pot să spun că vreodată mi s-a pus pumnul în gură sau vreodată n-am fost ascultat. Nu întotdeauna am reușit să-mi conving colegii, dar discuțiile au existat. O să vă dau exemplu cu modificarea Legii avocaturii, cu superimunitatea avocaților, când eu, la momentul respectiv, eram într-o poziție opusă conducerii partidului, dar n-am avut de suferit. Adică opinia personală mi-a fost respectată.

Claudiu Pamuc: Vă mulțumesc mult.

Daniel Fenechiu: Cu drag.