TVA. Majorări intervenite ulterior. Recurs (NCPC; Legea nr. 554/2004)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SCAF) nr. 1697/2016

NCPC: art. 312 alin. (1) – (3), (5), art. 314; Legea nr. 554/2004: art. 20

Instanța de fond a reținut că în hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene C-213/13 (Impresa Pizzaroti) se face referire la necesitatea de a nu se mai permite contestarea unei hotărâri rămase definitive, precum și la faptul că: „(…) dreptul Uniunii nu impune instanței naționale să înlăture aplicarea unor normelor interne de procedură care conferă autoritate de lucru judecat unei decizii judecătorești, chiar dacă aceasta ar permite îndreptarea unei situații naționale incompatibile cu acest drept (…)”.

Întreaga argumentare este pe deplin valabilă în ceea ce privește Decizia nr. 5963 din 20 decembrie 2013, care a rămas irevocabilă anterior publicării hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza Salomie și Oltean, iar nu în privința prezentei situații litigioase, nesoluționate definitiv la data de referință.

Or, tranșarea de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene (prin hotărârea din cauza C-183/14) a chestiunii dacă o administrație fiscală națională poate decide, în urma unui control fiscal, să supună anumite operațiuni taxei pe valoarea adăugată și să impună plata unor majorări a intervenit ulterior pronunțării Deciziei nr. 5963 din 20 decembrie 2013, la care s-a raportat instanța de fond.

Constituind o împrejurare nouă care, în temeiul principiului priorității dreptului comunitar, se impunea a fi avută în vedere într-un litigiu încă nefinalizat și a cărui soluționare nu împieta în niciun mod asupra situației părților din celălalt dosar, Înalta Curte constată că în mod greșit prima instanță nu a mai procedat la propria cercetare pe fond a cauzei și nu a expus în motivarea sentinței propriul raționament logico-juridic, bazat pe probele administrate, care a generat soluția pronunțată.

În plus, prima instanță a reținut în mod nejustificat „prioritatea” efectului pozitiv al lucrului judecat al unei decizii anterioare publicării hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza C-183/14 (Salomie și Oltean) și după ce, inițial (la 3 februarie 2015), suspendase judecata cu motivarea că soluția ce urmează să o pronunțe depinde de interpretarea ce va fi dată de instanța europeană.

Potrivit art. 314 C. proc. civ., „Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost deplin stabilite”.

Având în vedere că, în speță, în mod greșit prima instanță nu a intrat în cercetarea pe fond a cauzei, Sentința nr. 2482 din 6 octombrie 2015 va fi casată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare, se va avea în vedere jurisprudența constantă a instanței supreme în materia fiscală privind tranzacțiile imobiliare și se va discuta necesitatea administrării probei cu expertiză specialitatea fiscalitate (solicitată, de altfel, și de reclamanți, în subsidiar), pentru stabilirea cuantumului obligațiilor de plată cu respectarea hotărârilor pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele conexate C-249/12 și C-250/12 (Tulică și Plavosin) și, respectiv, C-183/14 (Salomie și Oltean).

Va fi casată, totodată, sentința prin care s-a completat Sentința nr. 2482 din 6 octombrie 2015, pentru a se proceda la o rejudecare unitară a acțiunii completate.

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 312 alin. (1) – (3) și (5) raportat la art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, va casa ambele sentințe pronunțate de curtea de apel în Dosarul nr. x/3/2011 și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.