Tratamentul sancţionator al concursului de infracţiuni. Stabilirea pedepsei rezultante în caz de concurs de infracţiuni (NCP, NCPP, L. nr. 78/2000)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 609/2019

NCP: art. 5, art. 35 alin. (1), art. 38 alin. (1), art. 39, art. 40, art. 45, art. 60, art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k), art. 72, art. 297 alin. (1), art. 309, art. 367 alin. (2); L. nr. 78/2000: art. 13^2; NCPP: art. 585 alin. (1) lit. a) 

Contestația la executare se înfățișează ca un procedeu jurisdicțional ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală, ivite înainte ori în timpul executării hotărârii definitive sau după executarea hotărârii definitive, dar în legătura cu aceasta.

Prealabil, Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 59/P din 9 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. x/2019, definitivă prin Decizia 295 din 31 mai 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admisă cererea formulată de petentul condamnat A.

A constatat că infracțiunile pentru care petentul A. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 387 din 28 octombrie 2015 a Tribunalului Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 768/P din 29 iunie 2016 a Curții de Apel Constanța și prin Sentința penală nr. 148 din 10 iulie 2017 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 32/A din 7 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt concurente.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată petentului condamnat A. prin Sentința penală nr. 148 din 10 iulie 2017 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 32/A din 7 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în pedepsele componente de:

– 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., ca pedeapsă complementară, aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 309 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. și

– 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) C. pen., ca pedeapsă complementară, aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 367 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 40 alin. (2) C. pen. a contopit pedepsele principale de 4 ani închisoare și 3 ani închisoare aplicate prin Sentința penală nr. 148 din 10 iulie 2017 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 32/A din 7 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pedeapsa principală de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 387 din 28 octombrie 2015 a Tribunalului Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 768/P din 29 iunie 2016 a Curții de Apel Constanța și a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani și 4 luni închisoare (reprezentând un spor de o treime din totalul de 7 ani închisoare al celorlalte pedepse) și a aplicat petentului condamnat A. pedeapsa principală rezultantă de 7 ani și 4 luni închisoare.

S-a menționat că pedeapsa principală rezultantă se execută în regim de detenție, conform art. 60 C. pen.

În baza art. 45 alin. (2) și alin. (3) lit. a) C. pen. a aplicat petentului condamnat A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, precum și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g), k) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat petentului condamnat A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen. C. pen..

În baza art. 40 alin. (3) C. pen. și art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa principală rezultantă de 7 ani și 4 luni închisoare aplicată petentului condamnat A. perioada executată de la data de 6 noiembrie 2014 la data de 5 decembrie 2014 inclusiv, de la data de 3 martie 2015 la data de 24 aprilie 2015 inclusiv și de la data de 20 mai 2016 la zi.

A anulat Mandatul de executare nr. 807/2015 din 29 iunie 2016 emis de Tribunalul Constanța, în baza Sentinței penale nr. 387 din 28 octombrie 2015 a Tribunalului Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 768/P din 29 iunie 2016 a Curții de Apel Constanța, precum și Mandatul de executare nr. 270/2017 din 7 februarie 2019 emis de Curtea de Apel București, în baza Sentinței penale nr. 148 din 10 iulie 2017 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 32/A din 7 februarie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a dispus emiterea unor noi forme de executare.

Prin Decizia penală nr. 295 din data de 31 mai 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a respins, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 59/P din data de 9 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În acest sens, Înalta Curte nu a reținut susținerea contestatorului condamnat potrivit căreia în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 Legea nr. 187/2012, în sensul că la stabilirea legii penale mai favorabile, în cazul pluralității de infracțiuni, se are în vedere data săvârșirii infracțiunilor.

Astfel, s-a menționat că prevederile art. 10 din Legea nr. 187/2012 vizează o situație distinctă de cea existentă în speță, respectiv atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi mai favorabilă, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi. Or, în cauză, contestatorul petent a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat în perioada când era în vigoare C. pen. din 1969, respectiv în perioada noiembrie 2002 – iulie 2005 și în perioada 2009 – 2013 și în ambele cauze penale a fost analizată aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 sunt aplicabile numai în situația în care cel puțin una dintre infracțiunile concurente a fost comisă după intrarea în vigoare a noului C. pen. când tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni va fi obligatoriu cel prevăzut de noul C. pen. – art. 39 – 40, mai sever, deoarece sub imperiul acestuia s-a finalizat pluralitatea infracțională.

În același context argumentativ, Înalta Curte a reținut că, în cauză, nu este incidentă nici Decizia nr. 29 din 19 noiembrie 2015, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, întrucât aceasta vizează exclusiv situația în care infracțiunile din structura pluralității au fost comise sub legea veche, dar pedepsele individuale au fost stabilite la momente diferite, însă în baza aceleiași legi penale, respectiv C. pen. în vigoare, care în ambele cauze a fost determinat drept legea nouă.

S-a constatat că infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea contestatorului au fost comise sub imperiul C. pen. din 1969, însă la judecarea în fond a cauzelor s-a analizat legea penală mai favorabilă și în ambele cauze penale a fost stabilită ca fiind legea penală nouă.

Astfel, s-a reținut că, în raport cu aceste considerente și în procedura modificării pedepsei, conform art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., se impune aplicarea dispozițiilor din Noul C. pen., ce reglementează stabilirea pedepsei rezultante în caz de concurs de infracțiuni, pentru a respecta principiul aplicării globale a legii penale, fără a fi permisă combinarea prevederilor din legile penale succesive.

Or, instanța nu poate modifica niciuna dintre hotărârile judecătorești definitive prin care s-a dispus condamnarea separată pentru fiecare dintre infracțiunile care compun concursul, practic, în această procedură instanța este abilitată exclusiv să aplice pedeapsa rezultantă, în cadrul unei judecăți distincte în care nu poate combina prevederile din C. pen. anterior cu prevederile noului C. pen. reținerea unei situații contrare ar conduce la crearea unei lex tertia și ar nesocoti dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 265/2014 – potrivit căreia dispozițiile art. 5 din noul C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile – întrucât, în cadrul judecății distincte pe care o presupune aplicarea pedepsei rezultante, instanța nu poate combina prevederile din C. pen. anterior cu prevederile noului C. pen., ci aplică în mod global prevederile uneia dintre legile succesive în cauza care are ca obiect contopirea pedepselor.

Fiind prezent la termenul de judecată din 5 decembrie 2019, apărătorul ales al condamnatului a invocat dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., apreciind că, contopirea pedepselor efectuată prin Sentința penală nr. 59/P/2019 a Curții de Apel Constanța, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 295/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost făcută în baza unei reglementări care nu este aplicabilă în cauză, respectiv în temeiul noului C. pen.

Însă, în raport cu considerentele Sentinței penale nr. 59 din 9 aprilie 2019, definitivă prin Decizia penală nr. 295 din 31 mai 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se constată că, în mod corect, în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile referitor la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni Curtea de Apel Constanța a considerat că acest aspect a fost analizat prin hotărârile mai sus menționate și că acest motiv nu mai poate fi reiterat în cadrul prezentei proceduri.

Astfel, tot în considerentele Sentinței penale nr. 59/P din 9 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. x/2019, s-a reținut că acesta a săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat în perioada când era în vigoare C. pen. din 1969, respectiv în perioada noiembrie 2002 – iulie 2005 și în perioada 2009 – 27 noiembrie 2013, însă în ambele cauze penale a fost analizată aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen. privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei și în ambele situații juridice s-a determinat legea penală mai favorabilă ca fiind Noul C. pen., motiv pentru care hotărârile de condamnare s-au întemeiat pe dispozițiile Noului C. pen., aprobat prin Legea nr. 286/2009 privind C. pen., intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014.

Or, cu toate că infracțiunile au fost comise sub imperiul C. pen. din 1969, în contextul în care la judecarea în fond a cauzei s-a analizat legea penală mai favorabilă și în ambele cauze penale a fost stabilită legea penală nouă ca fiind legea mai favorabilă, Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. x/2019 a reținut că și în procedura modificării pedepsei, se impune aplicarea dispozițiilor din Noul C. pen., ce reglementează stabilirea pedepsei rezultante în caz de concurs de infracțiuni, pentru a respecta principiul aplicării globale a legii penale, fără a fi permisă combinarea prevederilor din legile penale succesive.

În acest context, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat A. împotriva Sentinței penale nr. 160/P din data de 31 octombrie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.