[Transcript integral] Dezbaterile RRDP: Măreția Dreptului – la confluența intereselor publice, politice, cetățenești

24 iun. 2020
Vizualizari: 2410

Valeriu Stoica: Vă mulțumesc frumos, domnule președinte, și pentru că aș vrea să rămânem în zona de interferență între profesia de avocat și activitatea politică o să Îl rog pe domnul senator Fenechiu să ne împărtășească punctul de vedere al domniei sale în legătură cu cele discutate până acum. Mă aude domnul Fenechiu?

Robert Cazanciuc: Imediat intervine.

Valeriu Stoica: Da? Nu l-am pierdut.

Cătălin Daniel Fenechiu: Mulțumesc, domnule profesor. Mărturisesc că mă simt ca la un examen în fața dumneavoastră și recunosc că îmi e greu să vorbesc foarte liber pentru că ultima mea discuție extrem de serioasă cu dumneavoastră a fost pe vremea când eram student, în urmă cu ani mulți. Lăsând la o parte, mă rog, această emoție pe care o am, eu sunt unul din cei care recunosc că am avut emoții și în dosarele grele, am avut emoții și la examene, am avut emoții când am fost adversar și cu dumneavoastră și cu alți grei ai dreptului. O să încerc să vin în tema noastră completându-i pe celebrii mei antevorbitori, atât pe Robert, cât și pe domnul Boc, cât și pe Florentin Țuca, cât și pe maestrul Celaru. Vedeți dumneavoastră, s-au spus lucruri foarte importante. Eu nu aș vrea să repet și m-aș referi la principiul colaborării loiale și la idea de a face cu bună credință ceva pentru un scop pe care îl urmărești cu bună credință, chiar dacă mă repet. Experiența parlamentară a ultimilor opt ani de zile a fost o experiență extrem de interesantă. Mie avocatura mi-a dat tot ceea ce am în viață, adică faptul că în politic am avut parte și de aprecieri, s-a demonstrat în mare măsură experienței din avocatură. Este și motivul pentru care am încercat predilect să mă canalizez pe o serie de proiecte pe care le-am considerat ca fiind foarte importante pentru avocatură, și treaba asta am făcut-o pentru că eu sunt de părere că un stat democratic nu poate să fie cu adevărat democratic decât în maniera în care are o avocatură puternică. Îmi amintesc că în 2016 când am venit în PNL, am fost la un pas de excludere imediat ce venisem, pentru că am fost singurul membru PNL care am votat pentru modificarea legii avocaturii, intrând în disonanță la data respectivă cu foarte mulți care trăiau cu impresia că dacă ai vreo obiecție la activitatea de DNA-ului sau anumitor structuri, înseamnă că ești un nedemocrat. Chestia asta nu mi-a plăcut foarte mult pentru că, una peste alta, eu întotdeauna am pus în prin plan activitatea profesională, deci niciodată nu am uitat că sunt apucat. Maestrul Chelaru pe care îl văd și îl salut știe foarte bine lucrul ăsta. Am considerat întotdeauna că a crește garanțiile unui proces corect și ale drepturilor oricărui cetățean din România nu o poți face decât în maniera în care practic faci o avocatură puternică. Este și motivul pentru care activitatea mea, în special în ultima perioadă, s-a circumscris, s-a circumscris acestei idei și am constatat cu foarte multă bucurie că în momentul în care vii cu argumente cât se poate de clare și în momentul în care vii cu soluții cât se poate de firești, venite din piață, oamenii în general sunt rezonabili, oamenii în general sunt raționali. Deci am formulat câteva propuneri care au fost admise, în legătură cu activitatea avocaților, care au fost aprobate, atât în cameră cât și în Senat, unele chiar în unanimitate, a vorbit în Robert Cazanciuc de asta, și am găsit interlocutori în proiectele mele, transpartidic, toți colegii avocați. Asta demonstrează că principiul colaborării loiale poate funcționa transpartidic. Asta demonstrează că în momentul în care ai argumente și în momentul în care ești consecvent poți să faci anumite lucruri. E foarte important ca fiecare dintre noi, și aici îl parafrazez și pe Robert și pe dumneavoastră, e foarte important ca fiecare dintre noi, în momentul în care ne implicăm în actul de legiferare, să venim cu propuneri legislative în zona noastră de competență. Și dumneavoastră și Robert menționați faptul că sunt foarte mulți parlamentari care în goana după publicitate se apucă și modifică diverse legi. Cine va urmări activitatea parlamentară va observa că nu mi-am pus semnătura pe proiecte în zona în care nu am competență, și că în general mi-am dorit ca să semnez inițiative legislative pe zonele pe care le cunosc, care cred că este o premisă extrem de importantă a unei legiferări corecte și a unei asumări corecte a mandatului, care chiar dacă nu este imperativ, el trebuie să fie cât se poate de rațional și trebuie să fie cât se poate de corect din perspectiva încrederii cetățenilor. Vreau să vă spun, și o spun în premieră, chiar astăzi am depus în Parlamentul României, sunt convins că toți colegii avocați se vor bucura, un proiect de lege prin care o serie de acte, care, până astăzi, erau în competența notarilor publici, respectiv în competența funcționarilor de la diverse instituții guvernamentale, vor putea fi atestate, certificate de către avocat. Mă refer aici la faptul că, dacă, până astăzi sau până la momentul aprobării legii, cineva venea la un birou de avocatură și voia să înființeze o societate, avocatul instrumentator putea să redacteze actul constitutiv și declarațiile, dar trebuia să îl trimită pe cetățeanul respectiv la notar sau la Registru pentru specimenul de semnătură sau pentru declarația de nesuprapunere, dacă erau mai multe firme în acel sediu, sau pentru declarația privind titularul real al banilor de la Legea nr. 129. Dacă inițiativa legislativă care a fost asumată transpartidic, semnată și de Robert Cazanciuc și de Șeran Nicolae și de George Dilcă de la USR și de Cseke de la UDMR și de Țuțuianu și de alți mulți colegi ai noștri va trece, vom fi în situația în care în momentul în care un cetățean vine la un avocat pentru a-și înființa o societate comercială, avocatul respectiv va putea face totul. Separat de treaba asta, avocatul va putea să certifice o declarație la Legea urbanismului în legătură cu construcțiile, la Legea nr. 10, în legătură cu situația juridică a terenului, va putea să certifice o declarație privind posibilitatea ca un părinte căruia nu i-a fost încredințat copilul, să poată însoți copilul într-o călătorie externă, care sunt lucruri care, cred eu, că nu sunt doar extrem de importante pentru profesie, dar care, cred eu, că vin în interesul cetățeanului, pentru că relația dintre cetățean și avocat întotdeauna este mai strânsă ca relația dintre cetățean și notar sau cetățean și funcționarul de la o anumită autoritate. Separat de treaba asta, am prins în modificarea respectivă și posibilitatea ca anumite acte de stare civilă și respectiv, cazierul judiciar să poată fi eliberate în baza delegației avocațiale. Deci una peste alta, nu mă ridic la nivelul multora din antevorbitorii mei, nu am făcut lucruri mărețe, dar mi-am dorit ca în perioada efemeră și temporară în care am fost parlamentar, să fac lucruri pentru profesia care mi-a dat totul. Cred în colaborarea loială, îmi dau seama că nu există în momentul de față din păcate o colaborare loială, mi-aș dori din toată inima ca principiul colaborării loiale instituit prin decizia Curții, să devină nu doar un principiu, să devină și o realitate a vieții cotidiene publice din România, și îmi doresc din toată inima să prind momentul respectiv. În rest, nu cred că sunt multe lucruri de spus, cred că fiecare din noi trebuie la locul unde ne aflăm să privim lucrurile și să acționăm cu bună-credință, cred că ăsta e lucrul cel mai important, să ignorăm dacă reușim, sau să lăsăm la o parte interesele personale pe care toți le avem. Asta e una din chestiunile cu care societatea modernă se confruntă, și în situația în care reușim aceste lucruri cred că societatea va putea evolua. Eu cred că România are nevoie de o avocatură puternică și cred că, lăsând la o parte, cum spunea Florentin Țuca foarte bine că am fost victimele asaltului unui anume mod de a se face penal, pentru că avocatura, din păcate, a fost lipsită de anumite remedii pe care într-un stat democratic ar fi trebuit să le aibă. Am trăit epoca în care avocatul devenise aproape o figură de decor, epoca în care ce spunea procurorul era literă de lege, judecătorul mergea tot timpul pe mâna lui, am trăit epoca în care în momentul în care procurorul dădea un comunicat sau ieșea la televizor, crea o anumită impresie, iar avocatul era apreciat ca fiind o persoană care acționa pro bono, o persoană care ceea ce spune, spune pentru faptul că a luat bani. Cred că cel mai mare câștig pe care poate să îl aibă societatea românească este acela ca avocatura să fie pusă acolo unde trebuie să fie, pentru că principiul partenerului indispensabil al justiției, din păcate, este astăzi un principiu care e golit, în mare parte, de conținut, iar în momentul în care vom reuși să dăm o valență practică acestor principii, care sună bine, în momentul acela cred că ne vom apropia de ceea ce ne dorim în materie de realitate socială. Sunt multe lucruri de spus, sunt multe lucruri de schimbat. E adevărat că politicul joacă un rol important, e adevărat că, de foarte multe ori, votăm politic, e adevărat că, de foarte multe ori, votăm populist, e adevărat că, de foarte multe ori, când privim în spate, ne întrebăm de ce am făcut treaba asta, dar e la fel de adevărat și faptul că sunt foarte mulți avocați de bună calitate în politica românească. Îmi amintesc că în urmă cu ani, înainte să fiu avocat, urmăream dezbaterile din Parlamentul României când vă vedeam pe dumneavoastră, domnule profesor Stoica, când îl vedeam pe, când erați ministru în perioada ‘96-2000, îl vedeam pe profesorul Neagu, îl vedeam pe profesorul Filipaș, îl vedeam pe profesorul Iorgovan, vedeam anumite dezbateri la care sincer nu pot să spun că mă uitam cu invidie, mă uitam cu admirație. Îmi amintesc că în 2012 ajungând deputat și membru în comisia juridică mi-am dat seama că e mult mai ușor decât îmi închipuiam. Era mult mai ușor datorită faptului că nu mai era Stoica, nu mai era Neagu, nu mai era Filipaș, nu mai era Iorgovan, nu mai erau alții. În momentul în care totul devine mai ușor și devii valoare datorită faptului că oamenii care înseamnă ceva în zona profesională nu mai sunt, nu înseamnă obligatoriu că ești o valoare, ci înseamnă că beneficiezi de o conjunctură, înseamnă că oamenii care înseamnă ceva au făcut un pas în spate și nu poți să te întrebi de ce. Mă uit la maestrul Chelaru și îmi dau seama că îmi dă dreptate, din privirea domniei sale, și v-aș adresa și eu o întrebare. De ce v-ați lăsat de politică? Pentru că politica românească avea nevoie de avocatul Stoica, care a demonstrat în foarte multe situații echilibru, rațiune, curaj, și a putut să facă niște lucruri. Știu că dumneavoastră, dar eu vă întreb de ce v-ați lăsat de politică.

Valeriu Stoica: Am să vă răspund imediat la întrebarea asta, după aceea o să îi dau cuvântul domnului Zegrean. Dar pentru că întrebarea merită un răspuns, am să vi-l dau foarte pe scurt. Eu cred că politica democratică este asemănătoare sportului de echipă, cred că în sportul de echipă există un moment de glorie, de măreție, ca să folosesc termenul din formularea temei noastre de astăzi, dar există și un moment în care încet-încet coechipierii nu te mai recunosc în poziția în care tu ai vrea să fii sau în care ești, și în momentul în care adversarii la un moment dat apreciază că nu mai trebuie să fii acolo. Dar cel mai important argument este faptul că cei care te-au ales la un moment dat nu te mai susțin, și în momentul în care îți scade încrederea politică a celor care te aleg, a cetățenilor, atunci cel mai bine este să te retragi. Democrația se bazează pe încredere, dacă lăudăm sistemul democratic, unul dintre motivele pentru care el funcționează bine și ar trebui să funcționeze bine este ideea de încredere, și când încrederea scade, meritat sau nemeritat, firesc este să dai curs acestei somații pe care ți-o trasează cei care te aleg sau care ar trebui să te aleagă mai departe, fie că sunt colegi din partid, fie că sunt cetățenii care te trimit în Parlament, atunci trebuie să ai, zic eu, înțelepciunea să îi lași pe alții să își facă datoria. Așadar acesta este motivul pentru care m-am retras din politica militantă, dar nu m-am retras din poziția de cetățean, și cred că cea mai importantă politică, așa cum am spus-o de multe ori, este politica pe care o face cetățeanul, și de asta îl apreciez de exemplu pe Florentin Țuca, pentru că nefăcând politică militantă, el totuși face politică în calitatea de avocat și în calitatea de cetățean al României. Dar până una-alta, s-a vorbit mult despre Curtea Constituțională și despre ceea ce face Curtea Constituțională în intervențiile dumneavoastră. Și nu e întâmplător pentru că până la urmă dacă vorbim de măreția dreptului trebuie să nu ne temem de formulă, dar trebuie să recunoaștem că măreția înseamnă frumusețe. Unde nu e frumusețe, nu e măreție, iar frumusețea înseamnă armonie, și ca să fie armonie ai nevoie de un arbitru al jocului care atunci când apar disonanțe, când apar momente de dezechilibru, când apar, cum să spun, momente de derapaj, să intervină și să readucă jocul în matca lui, care ar trebui să fie matca armoniei. Armonia înseamnă principiul de structurare a dreptului și prin asta, a frumuseții. Iar Curtea Constituțională este, ar trebui să fie, uneori reușește să fie, un asemenea arbitru al jocului constituțional. Domnule Augustin Zegrean ați fost în poziția de președinte al Curții atât cât mandatul v-a îngăduit, ați fost după aceea membru al Curții, atât cât mandatul v-a îngăduit, aveți o bogată experiență în ceea ce privește acest rol pe care Curtea l-a jucat, îl joacă și ar trebui să îl joace ca arbitru al jocului constituțional din România. Ce ne puteți spune? Cred că nu vă auziți. Ar trebui să vă deschideți microfonul. Nu știu dacă ne auziți pe noi.

Augustin Zegrean: Acum cred că mă auziți.

Valeriu Stoica: Acum vă auzim, da.

Augustin Zegrean: Domnilor, cred că este cea mai bună alegere pe care am putut să o facem astăzi, de a fi împreună. Și v-am ascultat pe toți și am avantajul acesta că v-am ascultat pe toți și pot să spun că s-a dovedit importanța temei și valabilitatea ei, măreția dreptului a fost demonstrată astăzi. Și acum sigur, eu am să vorbesc nu neapărat din perspectiva președintelui Curții Constituționale, sigur că am fost 6 ani acolo și am fost într-o perioadă foarte grea. Eu am fost și senator, și deputat, și am fost membru în comisia care a scris Constituția României și vreau să-i spun domnului Fenechiu că sunt și unul dintre autorii legii avocaturii împreună cu domnul Florea Gheorghe. Deci mă bucur că dacă au modificat-o e foarte bine ce am auzit astăzi e bine. Dar nu despre asta voiam să vorbesc. Este o mare problemă, și am să mă apropii mai întâi de domnul avocat Țuca, pentru că spuneam dumnealui despre invazia dreptului penal în forță asupra societății și asupra dreptului. Domnilor, în țara aceasta pe lângă Codul Penal care are câteva sute de articole, și am să revin la Codul Penal, mai sunt vreo 800 de infracțiuni în legi speciale. Este imposibil de trăit în țara asta în acest fel, și eu vă spun așa: câtă vreme Parlamentul este în sesiune, niciun cetățean nu trebuie să fie liniștit, pentru că legile se modifică peste noapte, mai nou se publică noaptea, și mai și pretinde Parlamentul ca până a doua zi dimineață să le știm. Până ajunge legea de la București la Bistrița trec 3 zile, dacă nu mă uit pe internet. Cum pot eu să știu dacă ea intră în vigoare noaptea, când se poate ca eu chiar dorm la ora aceea? Deci aici ne îndreptăm spre constituție domnilor. În Constituție, nu întâmplător s-a scris că legea intră în vigoare la 3 zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial, pentru că dreptul nu înseamnă neapărat lege, trebuie ca poporul, ca omul căruia i se adresează, să o cunoască și să o înțeleagă. Dreptul nu se reduce la legislația aceasta pe care noi, cu toții, o producem din când în când, atunci când ne vine rândul să fim legiuitori. Dreptul are principiile lui, care nu trebuie abandonate, or, dacă vii și publici legea la 12 noaptea, iar dimineața constați că am comis o contravenție, nu mai are nicio legătură cu dreptul, iar despre infracțiuni, am spus la o agenție de presă despre lucruri întâmplate recent cu omul acela eliberat din închisoare după ce a făcut cinci crime. Dacă dreptul penal este în stare să permită judecătorului să facă asta, înseamnă că dreptul penal trebuie rescris în integralitatea lui. Sigur, domnul Boc este aici și este un om pe care îl iubesc foarte mult. În vremea când el era prim ministru s-a adoptat acest Cod Penal, dar a fost făcut haramb cum s-ar zice într-un limbaj neacademic, în decursul anilor de la adoptare și până acum. Dacă nu se îndreaptă nimeni spre asta și nu se ocupă nimeni de modificarea și de rescrierea unui Cod Penal – noi am avut un Cod Penal excepțional, și o să râdeți de mine probabil, Codul Penal din ‘68 era mult mai bun decât ce avem acum. Sigur că drepturile omului și toată povestea aceasta care am adus-o prin constituție este altceva, nu era atunci, dar ca operă legislativă, ca mod de a scrie legile, era perfect scris. Nu vorbesc de pedepse, nu vorbesc de infracțiuni, vorbesc de modul cum s-a scris, cum de altfel și Codul Familiei, domnilor, a fost operă legislativă perfectă. De ce a trebuit distrusă oare? Mă întreb. Și ce spun aici, s-a vorbit despre parlamentarii care fac propuneri legislative. Foarte rar se întâmplă ca o propunere legislativă să devină lege. Nu parlamentarii distrug legea, nici din păcate nu parlamentarii fac legea. După primul Parlament din 1990-1992, legile nu s-au mai scris în Parlament, legile se scriu la Guvern, uneori poate chiar la partid, la Parlament doar se ridică mâna și se votează. Foarte puține amendamente se depun pentru că regulamentele senatului și ale camerei sunt defectuoase în această privință, nu ai timp să depui amendamentele pentru că nu știi când se va dezbate legea, nu știi când se înregistrează proiectul de lege la Parlament, și îți dă termen 5 zile sau 3 zile să depui amendamente. Nu ai când să o faci. Amendamentele, de regulă, se fac pe picior și avem legile pe care le avem. Și mai e o problemă. Nu există dorința sau eu știu, deprinderea de a se citi legile, domnilor. Nici măcar guvernanții nu citesc legile. Uitați-vă că de foarte multe ori legile se repetă, avem aceleași dispoziții în mai multe legi pentru că, și asta am spus-o și în Parlament când eram, guvernanții decât să citească legea, mai bine fac alta, decât să se apuce să o caute, să o citească, să o buchisească, să o înțeleagă, fac ei alta mai repede. Uitați-vă ce se întâmplă cu ordonanțele de urgență. Avem deja 93 anul acesta, și am avut Guvern câteva luni numai, și avem 93 de ordonanțe de urgență, unde ajungem în ritmul ăsta? Eu nu cred ce spunea domnul Robert, pe care îl salut cu tot respectul, mai ales că a crescut la Bistrița, că sunt numai 16,000 legi, sunt mult mai multe. Eu știu lege care are numărul 956. Dacă într-un an am fost în stare să adoptăm 1000 de legi, ce facem cu dreptul ăsta oare? Dacă nu ar fi instituțiile acelea care se ocupă cu evidența legilor, ar fi imposibil să ne descurcăm, toată măreția dreptului ar fi dusă pe apa sâmbetei, pentru că judecătorii ar fi imposibil să cunoască și să găsească toate legile acestea. Am căutat zilele trecute Legea fondului funciar, are peste 75 de modificări, legea este din ’91, ce-i drept. Peste 75 de modificări. Nu cred că cineva în țara aceasta, jurist să fie, de cea mai înaltă clasă, știe să spună toate articolele sau să găsească o problemă, o soluție în legea fondului funciar acum, pentru că trebuie să cauți în 75 de legi. Este imposibil. Deci, revin și la Curte după aceea, câteva cuvinte despre Curtea Constituțională. Consiliul legislativ a fost uitat, a fost abandonat, și știu ca parlamentar, parlamentarii nu se uită în rapoartele Consiliului legislativ, și dacă se uită și sunt împotriva sau propun modificări la propunerea legislativă, fac abstracție de propunerea aceea. Am tot respectul pentru oamenii de acolo, am cunoscut acolo oameni minunați care știu drept și știu ce au de făcut dar nu știu, ori n-au timp pentru că în ritmul ăsta de legiferare nu au timp să facă și altceva, dar ei sunt cei care constituțional, ar trebui să facă ordine în legislație și să propună Parlamentului abrogările și modificările care se impun, pentru că nu se mai scrie de mult în legi ce articole se abrogă prin intrarea lor în vigoare. De mult se scrie doar eventual că orice dispoziție contrară se abrogă, asta știam cu toții, nu trebuie să scrii în lege asta. Și mai sunt multe de spus despre aceste aspecte. Ce a spus domnul Boc, și bine spunea, că Parlamentul modifică hotărâri de guvern. Când eu am spus în Parlament că Parlamentul nu poate abroga o hotărâre de guvern au râs de mine.

Valeriu Stoica: Vă mulțumesc, domnule Zegrean, opinia dumneavoastră este bine venită în această dezbatere și până la urmă nimic nu e măreț dacă nu e supus criticii. Mă bucur că în același linie inițiată mai devreme de Florentin Țuca dumneavoastră continuați să arătați care sunt defecțiunile sistemului de drept în România, sistemului acesta de drept din România și defecțiunile sistemului judiciar în general. Cred că avem posibilitatea să beneficiem de o imagine asupra acestui sistem, cu ceea ce are bun și mai puțin bun, din partea celui care în momentul de față păstorește, ca să zic așa, Ministerul de Justiție.

Augustin Zegrean: O clipă, domnule profesor, doar o clipă despre comportamentul loial despre care s-a tot vorbit aici.

Valeriu Stoica: Da, vă rog.

Augustin Zegrean: Eu sunt unul din susținătorii acestui principiu al comportamentului loial și l-am scris de multe ori în deciziile Curții. Din păcate nu se ține seama de el. Eu cred că separația puterilor la noi nu este suficientă, trebuie altceva în sistemul nostru democratic, pentru că uitați-vă, toate conflictele juridice de natură constituțională nu sunt altceva decât necooperarea loială între instituțiile statului. Am avut decizie la Curte în care a trebuit să soluționăm un conflict între Înalta Curte și Președinție pentru că Înalta Curte a obligat președintele să promoveze pe un colonel la gradul de general. N-o să credeți, este incredibil lucrul acesta, dar este adevărat, poate fi verificat în arhivele Curții. Deci toți politicienii și nu numai ei, toată lumea ar trebui să țină seama de acest principiu al loialității în colaborarea între instituții pentru că altfel blocăm sistemul.

Valeriu Stoica: Vă mulțumesc, domnule președinte. Avem și o defecțiune tehnică, bănuiesc, dar mă bucur că s-a alăturat acestei dezbateri Ministrul Justiției, Cătălin Predoiu și o să-l rog să intervină.

Cătălin Predoiu: Bună ziua! Mulțumesc și eu pentru invitație. Îmi cer scuze că m-am alăturat mai târziu acestei reuniuni distinse. Vă asigur însă că m-am îngrijit să fiu la curent cu tot ce s-a discutat în linii mari, chiar dacă n-am participat direct. Pot să spun de la bun început că s-au spus multe lucruri interesante, cu multe dintre ele sunt de acord, cu altele sunt în total dezacord. O să încep să punctez câteva idei de principiu și apoi poate să încerc un discurs mai aplicat presiunilor practice, vieții de zi cu zi, în ceea ce privește procesul de legiferare, și aș vrea să încep prin a face două precizări de ordin terminologic și al obiectului discuției. Înțeleg că tema conferinței este măreția dreptului. Anterior s-a evocat de către câțiva antevorbitori și problema aplicării dreptului, în special asupra dreptului penal. Nu știu dacă mă auziți.

Valeriu Stoica: Da, da, noi te auzim. Cred că a intervenit cineva. O să-i rog pe cei de la transmisie să regleze lucrurile și să nu ne bruieze.


Transcrierile oferite de The Department sunt realizate de către lingviști profesioniști, cu experiență în transcrieri audio din domenii diverse. The Department, cu experiență din anul 2008, oferă varii servicii lingvistice. Mai multe informații aici: www.thedepartment.ro.

[Transcript integral] Dezbaterile RRDP: Măreția Dreptului – la confluența intereselor publice, politice, cetățenești was last modified: iulie 9th, 2020 by Universul Juridic

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor: