Trafic internaţional de droguri. Insuficiența indicării formale a cazului de casare (NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 234/RC/2016

NCPP: art. 16, NCPP: art. 275, NCPP: art. 438

Înalta Curte reține că recursul în casație este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părțile își pot apăra drepturile lor, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunțate în condițiile celor cinci cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii material și procesuale atacate.

Se constată că inculpatul A. a invocat în cuprinsul cererii de recurs în casație incidența dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.: „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”.

În motivarea recursului în casație, inculpatul a precizat că instanța de apel, ca motivare, a reținut în sarcina sa, ca a săvârșit fapta în varianta introducerii în țară fără drept, droguri de mare risc, conducând un alt autoturism decât cel în care se aflau drogurile și asigurând conspirativitatea transportului, ținând în permanență legătura cu inculpatul B. și însoțindu-l pe traseul parcurs.

Raportat la starea de fapt expusa, a apreciat ca aceasta nu este prevăzuta de legea penala, art. 3 din Legea nr. 143/2000 incriminând

„(1) Introducerea sau scoaterea din țara, precum și importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.”

A învederat faptul că acesta a condus un alt autoturism, fără legătură cu drogurile introduse în țară de către B., conducându-l pe acesta până în localitatea Timișoara, nu poate avea relevanță penală, activitatea penală desfășurată nefiind încriminată ca infracțiune.

În concluzie, a solicitat admiterii recursului în casație și pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen.

Înalta Curte constată că prin cererea de recurs în casație inculpatul critică de fapt greșita condamnare prin reținerea ca situație de fapt a conducerii unui alt autoturism decât cel în care se aflau drogurile, faptă ce s-a stabilit de către instanța de apel că reprezintă complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, astfel încât se solicită o reapreciere a situației de fapt, cu consecința achitării inculpatului, aspecte ce nu mai pot fi analizate de instanța de recurs în acest cadru procesual.

În acest sens, se reține că motivele invocate de inculpatul A. se circumscriu doar formal cazului de recurs în casație invocat, deoarece, pe de o parte, faptele pentru care a fost condamnat inculpatul sunt prevăzute de legea penală, iar pe de altă parte, în calea extraordinară de atac a recursului în casație, Înalta Curte analizează cauza numai în limitele cazurilor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate, aspectele privind netemeinicia deciziei instanței de apel neputând fi analizate în prezenta cale de atac.

Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere practica recentă a instanței supreme prin care s-a apreciat că indicarea formală a unuia din cazurile de casare prevăzute de lege fără ca argumentele aduse în susținere să se subsumeze cazului de casare invocat nu este suficientă pentru admiterea cererii de recurs în casație și achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri, instanța de recurs neputând examina cauza sub toate aspectele, ci numai sub aspectul controlului legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii material și procesuale atacate, solicitarea apărării implicând o reapreciere a situației de fapt, a participației penale a inculpatului, a stabilirii vinovăției acestuia raportat la faptul că acesta a condus o altă mașină decât cea în care se aflau drogurile ce au fost traficate.

Pentru cele evocate, Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1351/A din 21 decembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.