Trafic internaţional de droguri de mare risc. Degradare militară. Solicitarea suspendării executării pedepsei

2 iun. 2022
Vizualizari: 1224
  • Legea nr. 143/2000: art. 3 alin. (1) şi (2)
  • NCP: art. 26
  • NCP: art. 47 alin. (2)
  • NCP: art. 48 alin. (1)
  • NCP: art. 64
  • NCP: art. 65
  • NCP: art. 67
  • NCP: art. 71
  • NCP: art. 88
  • NCPP: art. 10 lit. a)
  • NCPP: art. 11 pct. 2 lit. a)
  • NCPP: art. 16 alin. (1) lit. a) sau lit. c)
  • NCPP: art. 197 alin. (2)
  • NCPP: art. 334
  • NCPP: art. 357 alin. (2) lit. e)
  • NCPP: art. 465 alin. (1)

Asupra cererii de revizuire formulată de către condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1545 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2008, examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 852 din 20 septembrie 2017)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Prin sentința penală nr. 732 din data de 1 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpatul A. a fost achitat, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv începând cu data de 6.06.2004 până la data de 11.02.2005.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen. s-a dispus restituirea bunurilor aparținând inculpatului A., aflate la adresa din București, sector 1, și lăsate în custodia numitului B., conform procesului-verbal din data de 15.06.2004. S-a dispus restituirea către numita C. a următoarelor bunuri ridicate din imobilul situat în București, sector 1: 30 de fotografii, două agende telefonice, 15 casete video de dimensiuni diferite și o casetă video, și, respectiv, către inculpatul A. a următoarelor bunuri ridicate din imobilul situat în București, sector 1; două casete video de dimensiuni mici; o xerocopie a contractului de împrumut încheiat între D. și A., autentificat de notarul public E., la data de 16.01.1998 și un port-vizit, conținând cărți de vizită, fotografii și înscrisuri, conform procesului-verbal din data de 15.06.2004.

Pentru a pronunța această decizie, Tribunalul București a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog nr. 193/P/2004, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților F. și A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2002.

În fapt, s-a reținut că, la data de 4.06.2004, lucrători din cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră – Punct Control Trecere Frontieră Otopeni au sesizat telefonic Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog, cu privire la faptul că, în aceeași zi, în jurul orei 18.30, cu ocazia controlului vamal efectuat asupra bagajelor numitului F., care sosise pe Aeroportul Henry Coandă cu o cursă din direcția Madrid, a fost descoperită o cantitate de aproximativ 8 kg de cocaină.

S-a reținut că inculpatul A. s-a prezentat la Aeroportul Henry Coandă pentru a-l prelua pe inculpatul F., încercând, de asemenea, să influențeze autoritățile vamale, în scopul trecerii prin vamă a bagajului în care se aflau ascunse drogurile, fără a fi efectuat controlul. Fiind întrebat despre proveniența drogurilor, inculpatul F. inițial a negat că ar avea vreo legătură cu traficul de droguri, după care, fiind audiat în cauză a revenit asupra declarațiilor date la momentul prinderii în flagrant, recunoscând comiterea faptei. Acesta a recunoscut pe tot parcursul procesului că nu cunoștea identitatea persoanei care trebuia să-l aștepte la aeroport, spunându-i-se de către cei care i-au încredințat drogurile pentru a le transporta și a le introduce în țară doar că este vorba despre „o persoană importantă”, fără a i se da detalii.

În raport de probele dosarului, instanța de fond nu a putut reține că între inculpații F. și A. a existat vreo înțelegere cu privire la introducerea drogurilor în țară și nu s-a putut reține că o astfel de înțelegere a existat între inculpatul A. și persoanele care au organizat transportul de droguri din Venezuela.

Împotriva sentinței penale nr. 732 din data de 1 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul F.

Apelul Parchetului a vizat soluția greșită de achitare a inculpatului A., solicitându-se condamnarea acestuia pentru fapta săvârșită, iar apelul inculpatului F. vizează individualizarea pedepsei pe care o consideră exagerată față de pericolul social al faptei comise.

Prin decizia penală nr. 717/A din data de 21 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, s-a desființat, în parte, sentința penală atacată, în ceea ce privește pe inculpatul A. și, rejudecând, în fond, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului, din cea prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în cea prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, texte de lege în baza cărora inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71-64 C. pen., în baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 5 ani, iar în baza art. 67 C. pen., a dispus degradarea militară a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 6.07.2004 și până la punerea efectivă în libertate conform deciziei penale nr. 219 din 11 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, Dosar nr. x/2005, respectiv 11 februarie 2005. A obligat pe inculpat la 10.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut că, din analiza materialului probator administrat în cauză, inculpatul A. se face vinovat de săvârșirea faptei în sensul că la data de 4 iunie 2004, în baza unei înțelegeri prealabile cu alte persoane care coordonau activitatea din străinătate, l-a așteptat în Aeroportul Henry Coandă București, în vederea preluării, pe inculpatul F. care venea cu o cursă de la Madrid și transporta aproximativ 8 kg cocaină.

S-a reținut, în baza acelorași probe că inculpatul A. s-a deplasat în acea zi de 4 iunie 2004 de la Sinaia la București la Aeroportul Henry Coandă, după ce anterior primise mai multe telefoane de încunoștiințare despre acest eveniment, pentru a se întâlni cu inculpatul F. care venea de la Madrid, în acest sens fiind concludente declarațiile martorilor G., H., I. și J.

Împotriva deciziei penale nr. 717/A din data de 21 septembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a declarat recurs inculpatul A., solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, iar în subsidiar, menținerea soluției instanței de fond, întrucât nu este vinovat.

Prin decizia nr. 7269 din data de 13 decembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis recursul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 717 din 21 septembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a casat decizia penală atacată numai cu privire la inculpatul A. și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a reținut că inculpatul A. a fost condamnat de instanța de control judiciar fără să fie audiat, în condițiile în care s-a dispus pentru prima dată condamnarea inculpatului, încălcându-se astfel dispozițiile art. 6 din C.E.D.O., aplicarea acestor reglementări în legislația internă a statelor semnatare fiind obligatorie.

Prin decizia penală nr. 169 din 10 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, s-a desființat parțial sentința și în fond, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în cea prev. de art. 26 rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, texte de lege în baza cărora inculpatul A. a fost condamnat la 15 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71, 64 C. pen., iar în baza art. 65 C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe timp de 5 ani. În baza art. 67 C. pen. s-a dispus degradarea militară. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la 06.07.2004 și până la punerea efectivă în libertate conform deciziei penale nr. 219 din 11 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, respectiv 11 februarie 2005. A fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare statului. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că vinovăția inculpatului A. rezultă din declarațiile inculpatului F. care se coroborează cu declarațiile învinuitului G. și ale martorului K., probe din care rezultă că inculpatul F. a transportat cantitatea de 8 kg cocaină cu promisiunea că va fi ajutat la aeroport să introducă această cantitate în România și în acest scop, inculpatul A. s-a deplasat de la Sinaia pentru a-l ajuta pe inculpatul F.

Împotriva deciziei penale nr. 169 din 10 mai 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a declarat recurs inculpatul A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu privire la existența cazului de incompatibilitate prev. de art. 47 alin. (2) și art. 48 alin. (1) C. proc. pen. față de unul din membri completului de judecată și cu privire la soluția de condamnare a inculpatului în lipsa unor dovezi de vinovăție.

Prin decizia nr. 5851 din data de 5 decembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, s-a admis recursul declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 169 din data de 10 mai 2007 a Curții de Apel București, s-a casat decizia penală atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Curtea de Apel București.

Pentru a dispune acestea, Înalta Curte a reținut că hotărârea judecătorească pronunțată este nulă, deoarece din completul de judecată care a pronunțat decizia penală nr. 1543 din 31 august 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, a făcut parte același magistrat ce a făcut parte și din completul de judecată ce a dispus condamnarea, în apel, pronunțând decizia nr. 169 din 10 mai 2007, împrejurări față de care sunt aplicabile dispozițiile art. 197 alin. (2) C. proc. pen., refritoare la nulitatea absolută.

Prin decizia penală nr. 251 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 732 din data de 1 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2004.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel, în fond, după casare, a procedat la audierea inculpatului A. și a martorilor G., H. și K., iar din examinarea întregului material probator de la dosar s-a constatat că acuzația se întemeiază pe simple prezumții, care au stat și la baza trimiterii în judecată a inculpatului A. pentru infracțiunea de trafic de droguri, că singura probă care îl incriminează pe acesta este declarația martorului G., ce a fost înlăturată pentru lipsă de credibilitate. S-a mai constatat că la dosar nu există probe certe care să confirme existența infracțiunii de trafic de droguri, astfel că soluția de achitare dată de instanța de fond este justificată.

Împotriva deciziei penale nr. 251 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o cu privire la greșita încadrare juridică dată faptei săvârșite de inculpat și cu privire la greșita achitare a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Prin decizia nr. 1545 din data de 28 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2008 s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 251 din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul A.

S-au casat decizia atacată și sentința penală nr. 732 din 1 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/1/2004, numai cu privire la greșita achitare a inculpatului A. și rejudecând:

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, conform art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, inculpatul A. a fost condamnat la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 6 iunie 2004 la 11 februarie 2005. A fost obligat recurentul inculpat la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog nr. 193/P/2004, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților F. și A., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2002.

În fapt, s-a reținut că, la data de 4.06.2004, lucrători din cadrul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră – Punct Control Trecere Frontieră Otopeni au sesizat telefonic Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog, cu privire la faptul că, în aceeași zi, în jurul orei 18.30, cu ocazia controlului vamal efectuat asupra bagajelor numitului F., care sosise pe Aeroportul Henry Coandă cu o cursă din direcția Madrid, a fost descoperită o cantitate de aproximativ 8 kg de cocaină. Inculpatul A. s-a prezentat la Aeroportul Henry Coandă pentru a-l prelua pe inculpatul F., încercând, de asemenea, să influențeze autoritățile vamale, în scopul trecerii prin vamă a bagajului în care se aflau ascunse drogurile, fără a fi efectuat controlul.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, a rezultat că recursul Parchetului a fost determinat de greșita achitare a inculpatului A. prin decizia atacată și sentința penală nr. 732 din 1 iunie 2005 a Tribunalului București, secția I penală.

Într-adevăr, contrar declarației făcute de inculpat, în ședința publică din 10 aprilie 2008 prin care se declară nevinovat, susținând că nu s-ar fi deplasat la aeroport, luând legătura cu lucrătorul G. din Brigada Antiteroristă, pentru a-i facilita coinculpatului F., trecerea prin vamă, fără controlul bagajelor, în care avea ascunse aproximativ 8 kg de cocaină, din probatoriul administrat în cauză, rezultă, că urmare a coroborării declarațiilor inculpatului F. cu declarațiile martorilor G., K., L., M., N., O., H. și I., că inculpatul a comis fapta, așa cum este descrisă în rechizitoriu. Prin aceasta, inculpatul A. are calitate de complice al coinculpatului F., sosit în țară, la data de 4.06.2004, cu o cursă de avion sosită de la Madrid, în bagajele căruia se aflau cca. 8 kg cocaină. Descoperirea cantității de droguri a avut loc. ca urmare a faptului că lucrătorul vamal K., atenționat dinainte, despre faptul că urma să se introducă o cantitate mare de droguri în țară, n-a dat curs intervențiilor inculpatului A., prin intermediul numitului G., de a-l trece pe F., fără a-i face controlul vamal.

De altfel, situația rezultată, indubitabil din probele dosarului, cu privire la ajutorul pe care inculpatul A. l-a promis și a încercat să-l dea, în modul descris, coinculpatului F., a determinat Curtea de Apel București, secția I penală, ca prin decizia penală nr. 717 din 21.09.2005 să admită apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, să desființeze, în parte, sentința penală nr. 732 din 12 iunie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la greșita achitare a inculpatului A. și, rejudecând, în fond, l-a condamnat pe acest inculpat, la o pedeapsă de 15 ani închisoare cu aplicarea art. 71, 64 C. pen. și, cu interzicerea, în baza art. 65 C. pen., a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

Este adevărat că această condamnare a inculpatului A. a fost înlăturată, prin casare, în recursul inculpatului, prin decizia nr. 7269 din 13 decembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, dar aceasta, nu pentru că, în cauză, n-ar fi existat probe care să demonstreze participarea inculpatului la traficul internațional de droguri de mare risc, comis de F., ci pentru că inculpatul A. a fost condamnat de instanța de control judiciar pentru infracțiunea reținută, fără ca acesta să fi fost audiat, mai ales, în condițiile în care s-a dispus, pentru prima dată, condamnarea inculpatului în apel, încălcându-se, astfel, dispozițiile art. 6 parag. 1 din C.E.D.O., aplicarea acestor reglementări în legislația internă a statelor semnatare fiind obligatorie. În favoarea soluției de casare cu trimitere, instanța supremă a invocat și modificările C. proc. pen., intrate în vigoare la 6.09.2006 prin Legea nr. 356/2006 care prevăd obligativitatea ascultării inculpatului atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond, precum și atunci când instanța de fond nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare [art. 378 alin. (11), astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 172 din Legea nr. 356/2006].

Analiza deciziei Înaltei Curți, se constată că, nici un considerent al acesteia, nu pune la îndoială temeinicia și rezonabilitatea probelor de vinovăție a inculpatului, legalitatea acestora. Desigur, acest lucru, n-ar fi putut pune la îndoială, posibilitatea instanței căreia i-a fost trimisă cauza spre rejudecare, dacă, cu ocazia audierii inculpatului, acesta contestând comiterea faptei și vinovăția pentru aceasta ar fi cerut și propus probe care să înlăture probele de vinovăție existente în dosar, și pe baza cărora, a fost, firesc, trimis în judecată și condamnat.

Or, declarația inculpatului, dată în fața curții de apel la 26.02.2008, simpla nerecunoaștere a faptei și a vinovăției pentru aceasta, simpla contestare a probelor ce-l învinovățesc, încercarea de denaturare a declarațiilor martorilor audiați, în cauză, din conținutul cărora se desprinde, cu evidență, concluzia rezonabilă că acesta a comis fapta imputată, nu justifică decizia penală nr. 251 din 16 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, de respingere, ca nefondat a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împotriva sentinței penale nr. 732 din 01.06.2005.

Așa-zisele contradicții la care se referă instanța pentru a respinge recursul Parchetului nu sunt de natură a înlătura și răspunderea penală pe care trebuie să o aibă inculpatul, față de ajutorul pe care l-a dat inculpatului F. în transportul internațional de droguri, creîndu-i siguranța că nu va fi controlat, în vamă, la intrarea în țară, prin Aeroportul Otopeni – siguranță, care l-a făcut pe acesta să lase drogurile, neascunse, ajutor, pe care, nu l-a putut finaliza, datorită refuzului lucrătorilor vamali K., L., M., N. și O. de a da ascultare cererilor inculpatului A. făcute prin cunoștința sa G., audiat și el ca martor.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin Hotărârea din 14 februarie 2017, în Cauza Potoroc împotriva României, publicată în M. Of. nr. 411/31.05.2017, a hotărât că a fost încălcat art. 6 parag. 1 din Convenție și a obligat statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de 3 luni, suma de 3.000 euro, plus orice sumă ce ar putea fi datorată cu titlu de impozit, cu titlu de prejudiciu morale, sumă ce va fi convertită în moneda națională a statului pârât, la cursul de schimb valabil la data plății; b) că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății, această sumă trebuie majorată cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procesuale; c) respinge cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte capete de cerere.

În motivarea acestei hotărâri, Curtea Europeană a reținut că, în speța de față, tribunalul și curtea de apel, după audierea martorilor au considerat că probele aflate la dosar, în special declarațiile martorilor, nu au dovedit că reclamantul comisese faptele imputate și au dispus achitarea sa. Deși curtea de apel a condamnat partea interesată de două ori pentru complicitate la trafic internațional de droguri, totuși aceste hotărâri au fost casate pentru erori de procedură, iar după interogarea reclamantului și a unor martori, aceeași curte de apel a achitat persoana în cauză. Astfel, reclamantul nu a fost condamnat penal printr-o hotărâre validă a nici unei instanțe inferioare.

A mai reținut C.E.D.O., că în urma recursului parchetului, Înalta Curte s-a prevalat de posibilitatea oferită de legea internă de a examina din nou chestiunea vinovăției părții interesate. În acest scop, Înalta Curte s-a bazat pe aceleași probe care determinaseră instanțele inferioare să dispună achitarea părții, nicio probă nouă nefiind prezentată în fața instanței. Înalta Curte a concluzionat că rezulta, în mod cert, din probatoriu și mai ales din conținutul declarațiilor martorilor că reclamantul comisese fapta de care era acuzat.

S-a constatat că Înalta Curte a procedat la o interpretare a declarațiilor care figurau în dosar fără a asculta ea însăși martorii. Astfel, Înalta Curte a adoptat o poziție opusă celei din hotărârile instanțelor inferioare, care l-au achitat pe reclamant, în special pe baza depozițiilor martorilor respectivi, făcute în cursul ședințelor desfășurate în fața lor.

În motivarea C.E.D.O. se reține că, efectuând o astfel de analiză, Înalta Curte nu s-a limitat la simpla apreciere a unei chestiuni de drept, ci, pur și simplu, a dat o nouă interpretare faptelor, ceea ce a dus la o reîncadrare a acțiunilor reclamantului. Condamnată penal, persoana interesată a cunoscut o agravare a situației sale. Deși era de competența instanței de recurs să aprecieze diferitele elemente de probă, este la fel de adevărat că reclamantul a fost stabilit vinovat pe baza mărturiilor care fusese suficiente pentru a-i determina pe judecătorii din prima instanță să se îndoiască de temeinicia acuzației și să motiveze achitarea acestuia. Or, Înalta Curte ar fi trebuit să analizeze necesitatea unei noi audieri a martorilor, cu atât mai mult cu cât, mărturia lucrătorului Brigăzii Antiteroriste, martorul C.I. care putea face legătura dintre reclamant și R.R. nu a fost considerată credibilă de curtea de apel.

C.E.D.O. a reamintit prin hotărârea dată că persoanele care au responsabilitatea de a decide asupra vinovăției sau a nevinovăției unui inculpat trebuie să fie în măsură să audieze martorii personal, și să evalueze credibilitatea acestora. Evaluarea credibilității unui martor este o sarcină complexă care, în general nu poate fi dusă la bun sfârșit prin simpla citire a declarațiilor scrise.

Concluzionând, C.E.D.O. a arătat că, condamnarea reclamantului de Înalta Curte, pronunțată fără audierea directă a martorilor, deși acesta fusese achitat de două instanțe inferioare, este contrară cerințelor unui proces echitabil în sensul art. 6 parag. 1 din Convenție.

Cu privire la aplicarea art. 41 din Convenție, C.E.D.O. a reținut că reclamantul pretinde 100.000 euro pentru prejudiciul moral pe care l-a suferit. Referitor la solicitarea reclamantului, Curtea a relevat că, în speță, singurul temei de reținut pentru acordarea unei reparați echitabile rezidă în faptul că reclamantul nu a beneficiat de un proces echitabil în fața Înaltei Curți. În mod cert Curtea nu poate specula care ar fi fost rezultatul procesului în cazul în care art. 6 din Convenție ar fi fost respectat, dar apreciază că este rezonabil să se considere că partea interesată a suferit pierderea unei șanse reale în procesul respectiv. Prin urmare, pronunțându-se în echitate, în conformitate cu art. 41 din Convenție, Curtea a acordat reclamantului suma de 3.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral.

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 3 august 2017, condamnatul A. a solicitat desființarea deciziei nr. 1545 din data de 28 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2008, achitarea sa în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) sau lit. c) C. proc. pen. De asemenea, revizuentul a solicitat suspendarea executării deciziei penale nr. 1545 din data de 28 aprilie 2009 până la soluționarea definitivă a cererii de revizuire.

S-a arătat, de către revizuent, că a fost condamnat în recurs, fără să se procedeze la audierea sa nemijlocită, lucru obligatoriu la schimbarea de încadrare juridică și fără audierea directă a martorilor din dosar, în condițiile în care a fost achitat de două instanțe inferioare. Cu privire la cererea de suspendare, condamnatul a susținut că, urmare a deciziei de condamnare, a suferit un accident cerebral grav, iar în regim de detenție a suferit mai multe afecțiuni, inclusiv cancer de prostată.

Analizând cererea de revizuire prin prisma dispozițiilor speciale prevăzute de art. 465 alin. (1) C. proc. pen., se constată că această cerere este întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta:

Raportând cererea formulată la prevederile art. 465 alin. (1) și (4) C. proc. pen., rezultă că aceasta respectă condițiile prevăzute de norma legală invocată, respectiv:

– printr-o hotărâre definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a constatat încălcarea unui drept prevăzut de Convenție (în speța art. 6 parag. 1);

– consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă și în prezent și sunt reprezentate, în esență, de consecințele condamnării revizuentului la o pedeapsă privativă de libertate, în urma unei proceduri judiciare ce nu a respectat garanțiile prevăzute de art. 6 parag. 1 din Convenție;

– cererea a fost formulată de persoana al cărui drept a fost încălcat, condamnatul A. având legitimitate procesuală activă;

– cererea de revizuire a fost introdusă în termenul de 3 luni de la data publicării în M. Of. al României, Partea I, a hotărârii definitive pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Totodată, se reține că încălcarea dreptului prevăzut de art. 6 parag. 1 cu distincțiile arătate în hotărârea C.E.D.O., respectiv fără audierea directă a martorilor, în condițiile în care revizuentul a fost achitat de două instanțe inferioare, au determinat o vătămare, iar această vătămare constă în pronunțarea unei soluții de condamnare în urma unei proceduri judiciare ce nu a respectat garanțiile prevăzute de art. 6 parag. 1 din Convenție.

Rezultă, așadar, că unicul remediu apt a înlătura consecințele încălcării dreptului la un proces echitabil, îl reprezintă desființarea hotărârii instanței de recurs și dispunerea rejudecării cauzei de către această instanță, cu respectarea drepturilor revizuentului.

Având în vedere că revizuentul A. se află în stare de deținere, Înalta Curte reține că, date fiind considerentele ce susțin existența și în continuare a vătămărilor datorate pronunțării unei hotărâri de condamnare, după ce instanțele inferioare au pronunțat achitarea acestuia și fără o administrare directă a probelor în recurs, Înalta Curte va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1176 din data de 29 aprilie 2009, emis de către Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2004 și va dispune punerea de îndată în libertate pe revizuentul-inculpat A., dacă nu este arestat în altă cauză.

Această suspendare a hotărârii de condamnare este necesar a fi evaluată, deoarece o condamnare nu poate fi pronunțată decât în situația în care probele confirmă bănuiala că o persoană a săvârșit o infracțiune. Or, Înalta Curte reține că în speță, dat fiind faptul că prin admiterea cererii de revizuire se reia ciclul procesual al cauzei în procedura de la momentul judecării recursului.

În egală măsură, Înalta Curte nu se poate face abstracție de faptul că revizuentul A. s-a aflat în stare de deținere în perioada de arest preventiv – de la 6 iunie 2004 la 11 februarie 2005 și apoi, în perioada de executare a pedepsei – de la 30 aprilie 2009 la zi, deci, nu mai puțin de 8 ani și 8 luni, ceea ce reprezintă o perioadă suficient de îndelungată pentru a impune o reevaluare atentă nu doar a particularităților obiective ale acuzațiilor penale, ci și a conduitei procesuale și a situației obiective prezente a revizuentului.

Și din această ultimă perspectivă, Înalta Curte constată că revizuentul a avut un comportament procesual pozitiv, nu au fost identificate probe care să contureze previzibilitatea unei conduite ulterioare negative a acestuia, de natură a afecta buna desfășurare a procesului penal și din care să rezulte că suspendarea hotărârii atacate ar fi de natură a produce o vătămare îndeajuns de gravă a ordinii publice.

Mai mult, se constată că înscrisurile medicale depuse de către revizuent pentru a solicita această suspendare a executării pedepsei, respectiv raportul de expertiză medico-legală eliberat la 12.02.2013, ce concluzionează că afecțiunile de care suferă A. sunt grave și pot avea evoluție și implicații imprevizibile în timp. Ținând cont de condițiile concrete de asistență medicală din Penitenciarul Colibași se apreciază că afecțiunile susnumitului fac imposibilă executarea pedepsei în acest penitenciar, dar A.N.P. dispune de o rețea sanitară în care poate fi tratat; referatul medical emis la dosar de către Spitalul Penitenciar Jilava la data de 5 septembrie 2017 din care rezultă că revizuentul A. prezintă boală cardiacă ischemică, parapareză ataxică și hipoacuzie bilaterală care fac imposibilă aducerea lui la instanță, susțin necesitatea suspendării executării pedepsei.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va admite cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 1545 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2008, va desființa decizia penală atacată și se va dispune rejudecarea recursului.

În baza art. 465 alin. (5) C. proc. pen. va dispune suspendarea executării deciziei penale nr. 1545 din 28 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2008 și va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1176 din data de 29 aprilie 2009 emis de către Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. x/3/2004 privind pe inculpatul A. și va dispune punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.

Sursa informației: www.scj.ro.

Trafic internațional de droguri de mare risc. Degradare militară. Solicitarea suspendării executării pedepsei was last modified: iunie 2nd, 2022 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.