Tentativă la omor calificat. Stabilirea formei de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul

2 nov. 2022
Vizualizari: 734
  • NCP: art. 113 alin. (3)
  • NCP: art. 114 alin. (2) lit. b)
  • NCP: art. 125 alin. (1)
  • NCP: art. 129 alin. (1)
  • NCP: art. 188 alin. (1)
  • NCP: art. 189 alin. (1) lit. c)
  • NCP: art. 193 alin. (2)
  • NCP: art. 194
  • NCP: art. 233
  • NCP: art. 234
  • NCP: art. 32 alin. (1)
  • NCP: art. 38 alin. (1)
  • NCPP: art. 275 alin. (2)
  • NCPP: art. 433
  • NCPP: art. 434 - 438
  • NCPP: art. 440 alin. (4)

Prin Sentința penală nr. 736/06.04.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunile de tentativă la omor calificat prev.de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) – art. 189 alin. (1) lit. c) C. pen. și tentativă la tâlhărie calificată prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 233 – 234 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în tentativă la infracțiunea de tâlhărie calificată prev.de art. 32 C. pen. rap. la art. 233 C. pen., art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen. comb. cu art. 237 C. pen. și art. 113 alin. (3) C. pen., art. 114 C. pen. și a faptelor reținute în sarcina inculpatului B. din infracțiunile de tentativă la furt calificat prev.de art. 32 C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) – 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. d) C. pen. și favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în tentativă la infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 233 C. pen., art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen. comb. cu art. 237 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. d) C. pen., art. 79 alin. (3) C. pen.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 137/RC din 18 aprilie 2018)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Analizând recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 944/A din 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Art. 434 C. proc. pen. prevede că pot fi atacate cu recurs în casație deciziile pronunțate de curțile de apel, ca instanță de apel, cu excepția deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

Potrivit art. 440 alin. (4) C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434 – 438 C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării în cazul în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Este în afara oricărei îndoieli rezonabile că înțelesul expresiei „în condițiile legii” este lămurit de prevederile textelor de lege subsecvente, în special, de prevederile art. 434 C. proc. pen., referitoare la hotărârile supuse recursului în casație și ale art. 438 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la cazurile în care se poate face recurs în casație.

Recursul în casație declarat de inculpatul A. este întemeiat pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. – s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În concret, inculpatul a susținut că din hotărârea de condamnare nu rezultă limitele minime și maxime de pedeapsă și în ce cuantum s-au aplicat în raport de starea de minorat a inculpatului și nici elementele care ar fi condu la scăderea pedepsei.

Potrivit art. 125 alin. (1) C. pen. măsura educativă a internării într-un centru de detenție constă în internarea minorului într-o instituție specializată de recuperarea minorilor, cu regim de pază și supraveghere, unde va urma programe intensive de reintegrare socială, precum și programe de pregătire școlară și formare profesională potrivit aptitudinilor sale.

Alin. 2 al aceluiași text de lege prevede că internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 și 5 ani afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoare de 20 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 și 15 ani.

Față de materialul probator administrat în cauză, instanța de apel a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță.

Pentru a stabili forma de vinovăție cu care a acționat inculpatul minor A. – intenție directă cu privire la lovirea persoanei vătămate – ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., absorbite de infracțiunea complexă de tâlhărie sau intenție indirectă cu privire la suprimarea vieții persoanei vătămate ce realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă la omor calificat – instanța de apel a avut în vedere corespondența dintre regiunea anatomică vizată – capul, obiectul contondent utilizat, un topor apt de a produce rezultatul letal, intensitatea loviturii, traumatismul cranio-facial produs părții vătămate și mobilul săvârșirii faptei, acela de a se sustrage de la tragerea de la răspunderea penală.

A mai reținut instanța de apel că actele de violență ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii complexe de tâlhărie se circumscriu infracțiunilor de loviri și ale violențe și vătămare corporală, fapte prev. de art. 193 și 194 C. pen., iar în situația în care acțiunea adiacentă depășește în fapt limitele ce se grefează pe aceste două fapte penale, ne aflăm în situația concursului între infracțiunea de tâlhărie și cea de omor sau tentativă de omor.

Prin urmare, față de infracțiunile reținute în sarcina inculpatului A., în baza art. 32 alin. (1) rap. la art. 188 alin. (1) – art. 189 alin. (1) lit. c) C. pen. și a art. 32 rap. la art. 233 – 234 alin. (1) lit. a) C. pen., fiecare cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., art. 129 alin. (1) rap. la art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen. și la art. 125 C. pen. s-a aplicat acestuia, măsura educativă a internării într-un centru de detenție pe o perioadă de 6 ani.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II

Deși în hotărârea de condamnare nu se menționează limitele de pedeapsă raportat la infracțiunea de tentativă de omor calificat, Înalta Curte constată că în cauză s-a făcut aplicarea art. 125 alin. (2) teza a II a C. pen., astfel că măsura educativă a internării inculpatului A. într-un centru de detenție pe o perioadă de 6 ani se află în limitele legale.

În ce privește solicitarea inculpatului de a fi analizate și unele elemente care ar fi putut conduce la scăderea pedepsei, cum ar fi recunoașterea faptelor, acestea nu pot fi analizate în calea de atac a recursului în casație.

Recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor, a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu – zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

După cum se poate observa, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Analizând motivul de casare invocat, se constată că în realitate, inculpatul solicită pe calea recursului în casație de față reanalizarea circumstanțelor comiterii faptelor, reinterpretarea probelor administrate și, pe cale de consecință, reindividualizarea pedepsei, ceea ce nu este posibil întrucât Înalta Curte examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, astfel că aspectele privind netemeinicia nu pot fi analizate în calea de atac a recursului în casație.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 944/A din data de 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.

Tentativă la omor calificat. Stabilirea formei de vinovăție cu care a acționat inculpatul was last modified: noiembrie 1st, 2022 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.