Tentativă la infracţiunea de omor calificat. Impunerea predării persoanei solicitate

• Legea nr. 302/2004: art. 109 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 84 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 85
• Legea nr. 302/2004: art. 87 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 97 alin. (2)
• Legea nr. 302/2004: art. 99 alin. (2) lit. a) teza I
• NCP: art. 188 alin. (1)
• NCP: art. 189 alin. (1) lit. f)
• NCP: art. 32
• NCP: art. 372 alin. (2)
• NCPP: art. 275 alin. (2)

Prin Sentința penală nr. 35/F din 20 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la data de 27 ianuarie 2020, de Înalta Curte pe numele persoanei solicitate A. și s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile din Irlanda, cu respectarea regulii specialității.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 20 februarie 2020 la 20 martie 2020, inclusiv și emiterea mandatului de arestare în vederea predării.

A fost respinsă solicitarea privind luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută pentru 24 de ore la data de 19 februarie 2020, ora 15:20.

S-a dispus efectuarea unei adrese către autoritatea solicitantă privind desemnarea unui apărător.

(Î.C.C.J., s. pen., decizia nr. 151 din 3 martie 2020)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând hotărârea contestată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, instanța constată că mențiunea din cuprinsul dispozitivului Sentinței penale nr. 35/F din 20 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2020, referitor la autoritatea emitentă a mandatului (s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 27 ianuarie 2020 de Înalta Curte), reprezintă o evidentă eroare materială, autoritatea emitentă fiind reprezentă de autoritățile judiciare irlandeze.

În continuare, Înalta Curte reține că persoana solicitată A. este cercetată pentru săvârșirea a două infracțiuni de agresiune, prevăzute de secțiunea 3 din Legea privind infracțiunile nonfatale cauzate persoanelor din 1997 și o infracțiune de folosire a unui obiect capabil să provoace vătămări grave, prevăzută de secțiunea 11 din Legea armelor ofensive și de foc.

În fapt, s-a reținut că, în decembrie 2016, B. și C. s-au deplasat în centrul orașului Dublin, unde au participat la o petrecere de Crăciun, care a avut loc la D., strada x, Dublin 2. B., C. și un al treilea bărbat au părăsit D. împreună, la aproximativ ora 3:30 în dimineața zilei de 18 decembrie 2016 și au mers pe strada x, Dublin 2.

Se presupune că, în South Ann Street, Dublin 2, B., C. și al treilea bărbat au fost implicați într-o altercație cu doi bărbați. Se crede că unul dintre acești bărbați este persoana solicitată, A.. Identitatea celui de-al doilea bărbat nu este cunoscută. În timpul altercației, se presupune că A. a scos o armă, respectiv un baston telescopic din portbagajul vehiculului său, cu număr de înmatriculare de 05 DL 8139, care era parcat pe stradă și că a folosit această armă în timpul incidentului. Apoi, s-a reținut că A. și al doilea bărbat au părăsit scena în mașina lui A..

În drept, faptele au următoarea încadrare juridică:

– Infracțiunea nr. 1, comisă de persoana urmărită pe 18 decembrie 2016, pe South Anne Street, Dublin 2, în cadrul districtului Arca din districtul metropolitan Dublin, prin agresarea lui B., cauzându-i o vătămare corporală, contravenind Secțiunii 3 din Legea privind infracțiunile nonfatale cauzate persoanelor din 1997;

– Infracțiunea nr. 2, comisă de persoana urmărită pe 18 decembrie 2016, pe South Anne Street, Dublin 2, în cadrul districtului Arca din districtul metropolitan Dublin, prin agresarea lui C., cauzându-i o vătămare corporală, contravenind Secțiunii 3 din Legea privind infracțiunile nonfatale cauzate persoanelor din 1997;

– Infracțiunea nr. 3, comisă de persoana urmărită pe 18 decembrie 2016, pe South Anne Street, Dublin 2, în cadrul districtului Arca din districtul metropolitan Dublin, prin folosirea unui obiect, capabil să producă vătămări grave și anume un stick telescopic, contravenind Secțiunii 11 din Legea referitoare la armele ofensive și de foc din 1990.

Conform dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. În alin. (2) al aceluiași articol se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002. Așa cum rezultă din prevederile legale cuprinse în legea specială – art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004 – care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la verificarea incidenței motivelor de refuz a predării.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis la data de 27 ianuarie 2020 de autoritățile judiciare irlandeze, față de persoana solicitată A., are forma și conținutul prevăzute la art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa, așa încât nu era necesar să se solicite informații suplimentare.

Referitor la infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate, Înalta Curte constată că primele două (infracțiuni de agresiune, prevăzute de secțiunea 3 din Legea privind infracțiunile nonfatale cauzate persoanelor din 1997) sunt prevăzute în art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind infracțiuni care, indiferent de denumirea pe care o au în legislația statului emitent, dacă sunt sancționate de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, nu mai sunt supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Referitor la cea de-a treia infracțiune reținută în sarcina persoanei solicitate (infracțiunea de folosire a unui obiect capabil să provoace vătămări grave, prevăzută de secțiunea 11 din Legea armelor ofensive și de foc), pedepsită de legislația statului irlandez cu închisoarea de până la 5 ani, prin raportare la situația de fapt, Înalta Curte, în acord cu instanța de fond, constată că aceasta nu întrunește condițiile de tipicitate ale infracțiunii corespondente din C. pen. român, prevăzută de art. 372 alin. (2) raportat la alin. (1) lit. b) (nu sunt îndeplinite elementele circumstanțiale – locul deținerii și folosirii instrumentului contondent), astfel încât nu este îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (art. 2 alin. (4) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI).

Cu toate acestea, având în vedere că absența dublei incriminări constituie un motiv facultativ, iar nu obligatoriu de refuz al predării, potrivit dispozițiilor art. 99 alin. (2) lit. a) teza I din Legea nr. 302/2004 (art. 4 pct. 1 teza I din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI), precum și faptul că acțiunea de folosire a bastonului telescopic intră în mod natural în elementul material al infracțiunii împotriva persoanei (gravitatea leziunilor produse fiind în legătură cu folosirea acestui instrument), corespondente în dreptul penal român (tentativa la infracțiunea de omor calificat – art. 32 alin. (1) raportat la art. 188 alin. (1) – art. 189 alin. (1) lit. f) C. pen. român), Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat instanța de fond că se impune predarea persoanei solicitate și cu privire la această infracțiune.

Dispozițiile art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 prevăd că, în scopul luării unei hotărâri, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Referitor la solicitarea de respingere a cererii de executare a mandatului european de arestare cu motivarea că se impunea citarea în statul membru emitent, emiterea un ordin european de anchetă, emiterea unui ordin european de supraveghere judiciară, emiterea unei alerte în sistemul S.I.R.E.N.E sau efectuarea unei comisiei rogatorii, Înalta Curte reține că instanța de executare nu are posibilitatea de a cenzura instrumentul cooperării judiciare ales de către statul solicitant.

Statul solicitat poate doar să admită sau, în condițiile în care constată existența vreunui motiv obligatoriu sau facultativ din cele prevăzute de art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, să respingă cererea de punere în executare a mandatului european de arestare.

În cauză, se constată însă că motivele invocate de către persoana solicitată în sensul că trebuie să aibă grijă de familia sa, întrucât tatăl său a decedat, nu se circumscriu împrejurărilor care pot constitui motive de neexecutare obligatorie sau facultativă a mandatului european de arestare prevăzute de art. 99 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2014.

Referitor la apărarea formulată de persoana solicitată, în sensul că a participat într-adevăr la un conflict, însă a fost provocată de trei persoane care doreau să-i fure mașina, Înalta Curte constată că această susținere privește fondul cauzei, urmând a fi lămurită de autoritățile judiciare din Irlanda. Autoritățile judiciare române, învestite exclusiv cu punerea în executare a mandatului european de arestare, nu se pot pronunța în nici un mod asupra acestei cereri. Astfel cum s-a menționat anterior, mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritățile judiciare competente ale unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării și predării către un alt stat membru a unei persoane solicitate în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate, acesta executându-se pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, instanțele naționale neputându-se pronunța asupra vinovăției sau nevinovăției persoanei solicitate.

Nici cererea contestatorului persoană solicitată A., privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, nu poate fi primită.

În acest sens, Înalta Curte reține că predarea către autoritatea judiciară emitentă, ca o consecință directă a admiterii solicitării privind mandatul european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, menținerea sa în custodia statului, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii pot proceda la remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Drept urmare, constatând că nu există niciun impediment privind punerea în executare și predarea către autoritățile judiciare irlandeze a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii, prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative, enumerate la art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 și că mandatul european de arestare cuprinde toate informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 35/F din 20 februarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2020.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Sursa informației: www.scj.ro.