Tehnologia ajută justiția. Dacă i se permite

29 apr. 2020
Articol UJ Premium
Vizualizari: 1806
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Ulpian, una dintre marile autorități juridice din Roma Antică, spunea că Justiția este „dorința constantă și perpetuă de a da fiecăruia ce i se cuvine”[1], iar Epicur, filosoful grec, spunea prin anii 200 î.Hr. că Justiția este un „contract de oportunitate în care se intră pentru a preveni ca oamenii să lezeze sau să fie lezați”[2].

Fără doar și poate, justiția este unul dintre cei mai vechi piloni ai societății, un domeniu conservator, care nu a înțeles să evolueze odată cu tehnologia.

Totuși, apariția SARS-CoV-2 s-a dovedit a fi situația care pune la încercare aparatul de justiție. William Gladstone spunea, în urmă cu mai bine de 100 de ani, că justiția târzie este nulă[3]. Într-un astfel de context, dar nu numai, se impunea la începutul lunii martie găsirea unei soluții care să asigure în continuare dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil, dar, totodată, respectând o conduită socială responsabilă în prevenirea răspândirii virusului.

În mod unitar, instanțele de judecată din România au procedat la judecata cauzelor urgente, astfel că activitatea este, până în zi de astăzi, aproape blocată. Instrumentarea dosarelor a fost amânată, la fel și judecata lor. Prin cauze urgente înțelegem măsuri preventive, cauze de competența judecătorului de drepturi și libertăți urgente, cauze cu arestați în procese penale, cauze urgente în materie civilă, anume ordonanțe președințiale vizând minorii, ordine de protecție, răpirile internaționale de minori, suspendări provizorii de executare, grevă și achiziții publice privind produse medicale.

Să facem un mic calcul, având în vedere faptul că, în baza decretului de instituire a stării de urgență, se judecă numai cauzele urgente, aceasta înseamnă un număr aproximativ de 40-50 de dosare zilnic, la nivelul tuturor instanțelor din raza unei curți de apel medii.

Întorcându-ne puțin în timp, ne putem aminti că într-o singură ședință de judecată desfășurată în condiții uzuale, găseam pe lista unui singur complet de judecată în jur de 40 de dosare, cam la fel de multe câte se judecă în această perioadă la nivelul tuturor instanțelor din raza unei curți de apel.

Pe rolul instanțelor din România sunt înregistrate între 2 și 3 milioane de dosare anual,  lucru care ne face să ne întrebăm când se va recupera acest decalaj produs de apariția pandemiei și, totodată, ne face să revenim la opinia mai sus-amintită potrivit căreia justiția tardivă este nulă.

Un demers bine-venit într-un final, din dorința de a respecta dreptul justițiabililor la justiție într-o manieră echitabilă și în termene rezonabile, s-a luat în considerare introducerea unei noi tehnologii în justiție și în sistemul judiciar. Astfel, s-a propus ca, în contextul pandemiei Covid-19 și al riscului de infecție la care sunt expuși participanții la administrarea actului de justiție, ședințele de judecată să se desfășoare prin videoconferință.

Dezvoltarea rapidă a tehnologiei ne oferă noi oportunități de îmbunătățire a justiției, însă, în acest context, ne întrebăm în ce măsură vor fi echitabile modificările procedurale necesare pentru introducerea unei astfel de tehnologii în justiție și în sistemul judiciar. Oare, având în vedere concepția conservatoare a justiției, vor mai fi respectate principii precum echitatea, imparțialitatea și independența?

Dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil este un subiect atât de încărcat ideologic, încât nu poate fi privit izolat de realitatea înconjurătoare, ceea ce-l face a fi pe cât de interesant, pe atât de greu de concluzionat.

Cu alte cuvinte, problematica unei modificări atât de drastice precum desfășurarea proceselor din fața unui calculator, nu poate fi adresată fără a lua în considerare avantajele și dezavantajele modernizării justiției. Cum vor afecta audierile la distanță calitatea reprezentării în cauzele penale și capacitatea inculpaților de a vorbi cu avocații lor cu frecvența și intimitatea de care au nevoie? Cum va fi afectată opinia judecătorului despre un inculpat la momentul apariției acestuia în fața camerei de filmat?

O altă temere a judecătorilor este legată de procedura pe care o implică desfășurarea unui proces prin videoconferință. Deși majoritatea judecătorilor au spus că videoconferința nu ar fi adecvată în anumite situații, cea mai importantă problemă practică a fost calitatea prezentării participanților la actul de justiție. Cu această idee, apare nesiguranța faptului  că videoconferința poate rezulta în influențarea deciziilor completului de judecată. Diverse cercetări prezintă o probabilitate crescută de eroare și apariția de prejudecăți ale spectatorilor atunci când folosesc videoconferința[4].

Prin art. 42 alin. 2 al Decretului nr. 195/2020 prin care a fost instituită starea de urgență, se stipulează faptul că „pe durata stării de urgență, pentru judecarea proceselor prevăzute la alin. (1), instanțele judecătorești, ținând seama de împrejurări, pot fixa termene scurte, inclusiv de la o zi la alta sau chiar în aceeași zi, în timp ce, potrivit art. 42 alin. 3, în procesele prevăzute la alin. (1), când este posibil, instanțele judecătorești dispun măsurile necesare pentru desfășurarea ședinței de judecată prin videoconferință și procedează la comunicarea actelor de procedură prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.”

Prin acest articol, practic, se oferă un cadru legal necesar pentru a utiliza videoconferința în proces. Totuși, de ce instanțele din România nu urmează exemplele pozitive din alte țări și nu implementează o astfel de măsură, deși le este permis prin Decretul amintit? Singurele instanțe care au făcut posibilă această digitalizare sunt Înalta Curte de Casație și Justiție și Tribunalul Municipiului București, iar la nivelul Tribunalului Timiș a avut loc, în luna martie, un proces simulat desfășurat prin videoconferință.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Ulterior, conducerea Tribunalului Timiș anunță că avocații și ceilalți reprezentanți ai părților din cauzele non-penale nu mai trebuie să fie prezenți în sala de judecată. Cu alte cuvinte, în cadrul proceselor civile, persoanele fizice, juridice și instituțiile publice trebuie își pot exprima acordul pentru videoconferință, în cazul în care dispun de mijloace tehnice și de cunoștințele necesare pentru realizarea conexiunii online. Totuși, în ceea ce privește cauzele penale, acestea se vor judeca în continuare în instanțele de judecată, atâta vreme cât vorbim de cauze considerate urgente. Totodată, întorcându-ne la cauzele non-penale, deși cauzele acestea vor putea fi judecate prin videoconferință, în situația în care instanța de judecată încuviințează proba cu interogatoriu sau martori, se va fixa termen de judecată în fața instanței, pentru administrarea nemijlocită a acestor probe, cu respectarea normelor de protecție specială.

În România funcționează 15 curți de apel, fiecare incluzând în sfera sa de competență teritorială între 2 și 4 județe. În fiecare județ, precum și în municipiul București, funcționează câte un tribunal, în localitatea de reședință a județului. De asemenea, în prezent funcționează 4 tribunale specializate, 3 în materie comercială (Cluj, Argeș şi Mureș) şi unul în materia cauzelor cu minori şi de familie (Brașov). Pe teritoriul României funcționează 176 de judecătorii. De asemenea, pe teritoriul României funcționează o Curte Militară de Apel şi un tribunal militar teritorial (ambele în București) și 4 tribunale militare.

În perioada stării de urgență, sistemul judiciar din România, astfel cum menționat supra, este blocat. Astfel, fiecare dintre noi își pune aceeași întrebare firească, de ce numai trei instanțe de judecată din întreaga țară au apelat la judecarea cauzelor prin videoconferință?

Amintindu-ne articolul ante-menționat din Decretul nr. 195/2020, observăm că, pentru a putea folosi videoconferința în procese, sunt necesare două condiții cumulative: în primul rând este obligatorie existența unui cadrul legal iar, în al doilea rând, instanțele trebuie să dispună de măsurile necesare în vederea asigurării videoconferinței, a comunicării actelor de procedură prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.

Aici apar primele probleme: utilizarea în proporție foarte redusă a semnăturii electronice, imposibilitatea tehnică de a asigura comunicarea actelor de procedură prin poștă electronică și, totodată, de a la recepționa, în special luând în considerare programul redus al arhivelor de la nivelul instanțelor.

Așadar, în pofida legislației procesuale care permite utilizarea tehnologiei în sistemul de justiție, motivul pentru care majoritatea instanțelor de judecată nu aderă la această propunere instituită prin Decret și, totodată, utilizată în ziua de astăzi atât la nivelul altor state, cât și în România, este insuficiența mijloacelor tehnice necesare.

Inovațiile tehnologie care ar putea fi introduse în sistemul judiciar au, în mod incontestabil, avantaje imense. Înainte de toate, un astfel de sistem ar putea degaja situația cu care instanțele judecătorești se confruntă în perioada de urgență, cauzele ar putea fi repuse pe rol, iar dreptul justițiabililor la un proces echitabil – în termen optim – ar putea fi din nou respectat. Mai mult decât atât, participanții la înfăptuirea actului de justiție (completul de judecată, justițiabilul, avocatul și orice alt participant) pot fi prezenți în același timp, fără a fi în același loc. Totodată, costurile întregii proceduri ar fi scăzute. Totuși, astfel cum deja am menționat, pentru ca toate aceste avantaje să poată fi cuantificate, instanțele de judecată necesită sisteme tehnologice de care, din păcate, nu dispun.

Firește, revenind la dezavantaje, o astfel de practică ar putea diminua factorul uman. Cu titlu de exemplu, o jurnalistă pensionată din Statele Unite a luat parte la cea mai recentă audiere a instanței de pe platforma Zoom. Unele aspecte au rămas aceleași: exista un judecător și un procuror, un avocat și un justițiabil. Totuși, s-au simțit diferențe enorme. „Se simte atât de îndepărtat și altfel decât trebuie”, a spus jurnalista, judecătorul nu mai poate interacționa cu justițiabilul, nu îi poate vedea reacțiile și felul de a fi, motiv pentru care factorul uman este diminuat în mod drastic – ceea ce, inevitabil, afectează echitatea și imparțialitatea.

Concluzionând, sunt evidente atât avantajele, cât și dezavantajele acestei tehnologii. Bineînțeles, o astfel de practică nu este perfectă, însă cu siguranță este cea mai bună variantă pe care instanțele din România o au la dispoziție și singura soluție prin care dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil, ar putea fi respectat. Să ne amintim de William Gladstone care spunea, în urmă cu mai bine de 100 de ani, că justiția târzie este nulă.


[1] V. Stoica, „Despre Dreptate și Imaginația Juridică”, în RRDP nr. 2/2017, Ed. Universul Juridic, București, 2017.

[2] https://rightwords.ro/citate/justitia-este-un-contract-de-oportunitate-in-care-se–46928.

[3] https://pildele-cartilor-sfinte.com/justitia.html.

[4] D. Devoe, S. Farattaroli, Videoconferencing in the Courtroom: Benefits, Concerns, and How to Move Forward, Social Law Library Boston, Massachusetts 2009, pag. 25, https://socialaw.com/docs/default-source/judge-william-g.-young/judging-in-the-american-legal-system/04devoe-sarita-paper.pdf?sfvrsn=cd8bee19_6.

 

 

Tehnologia ajută justiția. Dacă i se permite was last modified: mai 5th, 2020 by Mălina Bucur

Jurisprudență

Vezi tot

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Mălina Bucur

Mălina Bucur

Este avocat colaborator al SCPA Maier, Ciucur și Asociații.
A mai scris: