Taxa pentru autorizația de construire – aspecte neclare pentru proprietarii de imobile noi

Domeniul construcțiilor este unul dintre cele mai dinamice din România și a înregistrat creșteri semnificative în perioada pandemiei. Dar și în acest domeniu investitorii se confruntă cu dificultăți în respectarea cerințelor legale din cauza neconcordanțelor dintre reglementări. Un exemplu este cel legat de modul de calcul și de procedura de plată a taxei aferente autorizației de construire, pe care o datorează proprietarul înainte de începerea construcției. Cuantumul acestei taxe este de 0,5% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcții, pentru clădiri rezidențiale, și de 1% din aceeași valoare, inclusiv instalațiile aferente, pentru clădirile nerezidențiale.

Taxa inițială se stabilește pe baza valorii lucrărilor de construcție declarate de persoana care solicită autorizația, iar cea finală, în funcție de cea autorizată, după executarea lucrării. Pentru clădirile rezidențiale, valoarea reală a lucrărilor de construcție nu poate fi mai mică decât cea impozabilă a clădirii, stabilită prin înmulțirea suprafeței construite desfășurate a acesteia, exprimată în metri pătrați, cu valoarea stabilită în funcție de tipul clădirii (de exemplu, 1.000 de lei pe m² pentru o clădire cu cadre din beton armat cu instalații de apă, canalizare, electrice și încălzire).

Valoarea autorizată a lucrărilor de construire

Din păcate, legislația cu privire la modul de calcul al valorii autorizate a lucrărilor de construcție este neclară. În primul rând, normele de aplicare ale Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții se referă, în continuare, la acte normativ abrogate și, la rândul lor, autoritățile publice locale afișează pe paginile de internet modele de cerere-tip pentru emiterea autorizației de construire care fac trimitere la aceleași acte abrogate. În al doilea rând, normele precizează că baza de calcul pentru determinarea valorii autorizate a lucrărilor este cea evidențiată în devizul general, în capitolul destinat lucrărilor de „construcții și instalații”.

Ca urmare a legislației neclare, nu există o aplicare practică unitară la nivelul autorităților publice, unele considerând că baza de impozitare este valoarea inclusă în devizul general al investiției pentru lucrări de construcții și instalații aferente (cuprinzând toate capitolele din deviz), altele considerând că este doar valoarea lucrărilor de construcții – montaj (care ar putea presupune și costurile aferente pentru montarea echipamentelor necesare pentru funcționarea construcției) (…).

Materialul integral este disponibil aici.