Sustragerea de la executarea unei măsuri de siguranţă. Sustragerea de la executarea unei pedepse complementare

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

7. Obiectul juridic al infracțiunii privește înfăptuirea justiției și relațiile sociale care asigură înfăptuirea justiției, ocrotite prin executarea sancțiunilor penale conform prevederilor legale^[2]. Forma de incriminare a art. 288 alin. (1) C. pen. are obiect material sustragerea de la executare sau neexecutarea conform legii a unei pedepse complementare ori accesorii sau a măsurii de siguranță prevăzute de art. 108 lit. b) și c) C. pen.^[3]

8. Problema din speță este una care ține de aplicarea legii penale mai favorabile. Așa cum s-a statuat și în doctrină, pedepsele complementare și de siguranță la care face trimitere art. 288 alin. (1) C. pen. sunt strict cele enumerate de Codul penal în partea generală^[4]. Sub acest aspect, interzicerea dreptului de a se afla în anumite localități stabilite de instanță nu pare a ridica niciun semn de întrebare atât timp cât este prevăzută expres ca o pedeapsă complementară în Codul penal. Cu toate acestea, instanța care a instituit această obligație unei persoane, înainte de intrarea în vigoare a Codului penal, a avut reprezentarea dispunerii unei măsuri de siguranță prevăzute de art. 112 lit. d) C. pen. 1968.

9. Având în vedere că, la momentul instituirii acestei obligații, aceasta avea natura unei măsuri de siguranță, nerespectarea ei nu poate atrage răspunderea penală a unei persoane pentru nerespectarea unei pedepse complementare.

10. Considerăm că, așa cum a reținut și instanța supremă, o analogie a măsurii de siguranță impuse de instanță ca fiind o pedeapsă complementară ar încălca principul legalității.

11. Așadar, considerăm corectă interpretarea logico-juridică a Înaltei Curți de Casație și Justiție conform căreia, „în situația în care o sancțiune de drept penal, formal calificată juridic ca măsură de siguranță sau pedeapsă complementară, și-a modificat în noua reglementare natura juridică (a trecut dintr-o categorie în alta), în lipsa unor norme tranzitorii exprese, nu se poate considera că executarea acesteia va continua potrivit noului titlu (nu operează o recalificare automată în raport cu sancțiunile definitiv aplicate cu un titlu în sancțiunile corespunzătoare calificate cu alt titlu din legea nouă)”^[5].

12. În concluzie, încălcarea măsurii de siguranță a interzicerii dreptului de a se afla în anumite localități, dispusă de instanță ca măsură de siguranță înainte de intrarea în vigoare a Codului penal, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neexecutare a sancțiunilor penale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.