Sucursalele nu sunt entităţi cu personalitate juridică. Mandat cu reprezentare (Legea nr. 31/1990; NCPC)

14 iul. 2017
Vizualizari: 9530
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 284/2016

Legea nr. 31/1990: art. 43 alin. (1); NCPC: art. 304 pct. 1 – 9, art. 312 alin. (1)

Susținerile recurentului în dezvoltarea acestui motiv de recurs, potrivit cu care legea însăși recunoaște sucursalelor societăților comerciale aptitudinea de a avea obligații, în limitele autonomiei funcționale stabilite de societatea al cărei dezmembrământ este, Înalta Curte urmează să le respingă ca nefondate, având în vedere că sucursalele nu sunt entități cu personalitate juridică, ele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale și se înregistrează, înainte de începerea activității lor în registrul comerțului din județul în care vor funcționa conform prevederilor art. 43 alin. (1) ale Legii nr. 31/1990.

Sucursala unei societăți comerciale este definită în cadrul art. 43 al Legii nr. 31/1990. Conform prevederilor art. 43 alin. (1) ale Legii nr. 31/1990, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale și se înregistrează, înainte de începerea activității lor în registrul comerțului din județul în care vor funcționa.

Sucursala nu are aptitudinea de a avea drepturi și obligații proprii fiindcă nu deține capacitate civilă de folosință și nici un patrimoniu propriu, drepturile și obligațiile atribuite sucursalei sunt de fapt ale societații-mamă, orice drept și orice obligație se poate naște doar în patrimoniul societății mamă și doar în cazul existenței unui mandat acordat de societatea-mamă pentru încheierea actului.

De reamintit că, sucursala nu poate avea calitatea de parte în prezenta cauză, în condițiile în care nu are capacitate de folosință, care este formată din toate drepturile civile pe care persoana juridică le poate dobândi și din obligațiile pe care și le poate asuma, a cărui început coincide cu momentul dobândirii personalității juridice.

Faptul că sucursala a fost reprezentată de consilierul juridic al societății mamă, nu îi conferă acesteia capacitate de folosință, ci dimpotrivă, aceasta reprezintă sucursala prin mandatul ratificat de reprezentanții legali ai societății mamă.

Mai mult decât atât, trebuie menționat faptul că, într-adevăr, societatea mamă poate fi reprezentată de sucursală în baza unui mandat ratificat de aceasta, împrejurare care nu îi conferă sucursalei capacitate de folosință. De aceea, prin susținerile sale, recurentul face confuzie între regimul juridic al societății mamă și regimul juridic al sucursalei, întrucât asociază prezența reprezentantului societății mamă în numele sucursalei cu capacitatea de folosință a sucursalei. Or, aceasta din urmă poate fi mandatată de societatea mamă printr-o împuternicire, care nu îi schimbă regimul juridic al sucursalei, așa cum s-a arătat mai sus.

De reținut că, în doctrină s-a afirmat că sucursala exercită în raporturile cu terții o funcție de mandat (cu sau fără reprezentare) în limitele împuternicirii primite de la societatea-mamă prin actul de înființare sau printr-un act ulterior, precum și faptul că sucursala poate încheia acte juridice în limitele mandatului primit, fie în numele societății mame, fie în nume propriu, dar pe socoteala firmei primare. Concluzionând, că doar societatea-mamă are aptitudinea de a avea drepturi și obligații proprii sucursala fiind un dezmembrământ, iară personalitate juridică al acesteia, toate drepturile și obligațiile atribuite sucursalei sunt de fapt ale societații-mamă, orice drept și orice obligație născându-se în patrimoniul societății mamă, sucursala neputând încheia acte sau dobândi sub aspect material drepturi în nume propriu.

Așa fiind, instanța de apel în mod corect a admis excepția lipsei capacității de folosință a sucursalei conform prevederilor în materie astfel cum s-a arătat în considerentele mai sus expuse.

Celelalte critici aduse de recurent privind respingerea celorlalte pretenții ale sale, după cum se poate constata, acestea sunt aspecte de netemeinicie, întrucât tind la reluarea situației de fapt deja stabilită și probele administrate în cauză în legătură cu cuantumul pretențiilor cerute de reclamant, ce nu pot fi supuse cenzurii controlului judiciar impus în calea de atac a recursului, care vizează strict și limitatv numai motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ.

În plus, de cele arătate la alineatul anterior, Înalta Curte observă, că reclamantul este nemulțumit de evaluarea prejudiciului prin care tinde spre restabilirea răspunderii civile delictuale pentru suma de 21.059 RON și de faptul că nu i s-a asigurat un tratament balnear, deși a apelat la societăți care au ca obiect de activitate prestări servicii medicale.

De altfel, recurentul face o construcție juridică inedită cu privire la susținerile sale în recurs, de emitere a două adrese către două societăți comerciale care au în desfășurarea obiectului lor de activitate prestări servicii medicale și a căror utilitate era data de stabilire a cuantumului prejudiciului suferit; în aceeași manieră, recurentul reproșează instanței de apel că, a făcut dovada că s-a adresat unor entități și nu a primit niciun răspuns, întrucât numai prin intermediul acestor adrese putea să stabilească cuantumul prejudiciului. Toate aceste împrejurări de fapt invocate de recurent nu reprezintă decât simple afirmații care denotă nemulțumirea sa cu privire la suma acordată cu titlu de pretenții.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 903 din 28 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Sursa informației: www.scj.ro.

Pachet: Codul administrativ comentat. Explicatii, jurisprudenta, doctrina. Volumul I si Volumul II
Sucursalele nu sunt entități cu personalitate juridică. Mandat cu reprezentare (Legea nr. 31/1990; NCPC) was last modified: iulie 14th, 2017 by Redacția ProLege

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.