Succesiunea legilor în timp. Competență. Recurs (NCPP)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SP) nr. 2287/2017

NCPP: art. 255 alin. (1), art. 275 alin. (2), art. 552 alin. (1); Legea nr. 255/2013: art. 10 alin. (1), art. 12 alin. (2); Constituția României: art. 129

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale apelurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală se soluționează de către aceeași instanță, potrivit dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel, iar la alin. (3) se menționează că deciziile pronunțate în apelurile soluționate potrivit alin. (1) și (2) sunt definitive, în condițiile art. 255 alin. (1) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, în cazul prevăzut la alin. (1), prin derogare de la dispozițiile art. 552 alin. (1) C. proc. pen. hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data soluționării recursului, dacă acesta a fost respins ori dacă a fost admis și procesul a luat sfârșit în fața instanței de recurs.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 7 octombrie 2015, condamnatul D. a formulat cerere de apel peste termen împotriva Sentinței penale nr. 570 din data de 23 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Iași, iar la data de 2 septembrie 2016 a solicitat recalificarea acestei căi de atac în cerere de recurs împotriva Deciziei penale nr. 829 din data de 18 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași și repunerea în termenul de recurs.

Raportat la dispozițiile legale menționate, se constată că la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, respectiv la data de 1 februarie 2014, apelul declarat de condamnatul D. împotriva Deciziei penale nr. 829 din data de 18 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași se afla în curs de judecată, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 255/2013.

Având în vedere că inculpatul condamnat D. a declarat recurs împotriva Deciziei penale nr. 829 din data de 18 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași la data de 7 octombrie 2015, după intrarea în vigoare a actualului C. proc. pen., Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 12 din Legea nr. 255/2013.

Așadar, întrucât hotărârea atacată de către condamnatul D. este definitivă, calea de atac a recursului formulat împotriva Deciziei penale nr. 829 din data de 18 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, apare ca fiind inadmisibilă.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești nu pot fi exercitate în afara legii.

Se constată, deci, că inculpatul condamnat D. a formulat recurs împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii, așa încât, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele menționate, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de condamnatul D. împotriva Deciziei penale nr. 829 din data de 18 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariul parțial, cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații condamnați, va rămâne în sarcina statului.

Sursa informației: www.scj.ro.