Subrogația legală – efecte și remedii pentru creditorul garantat în procedura insolvenței

Subrogația legală este o instituție hibridă din perspectiva naturii sale juridice care, la nivel teoretic, nu comportă mari discuții, fiind unanim recunoscută că unul dintre instrumentele care transmit și transformă obligațiile, în concret, un mijloc de transmitere a dreptului de creanță, cu toate garanțiile și accesoriile sale către un terț (solvens) care a plătit pe creditorul inițial în locul debitorului.

Cazuistica ultimei perioade ne-a învățat, însă, că în procesul de implementare a acestui mecanism juridic apar complexe dezbateri asupra situației premisă instituită de dispozițiile art. 1596 lit. a) din Codul Civil care are în vedere ipoteza creditorului chirografar care a plătit creanța unui creditor garantat și care va fi subrogat ipso iure în drepturile creditorului plătit, dobândind astfel ipoteca sau privilegiul care însoțește creanța.

Într-o astfel de situație, devine de interes practic identificarea remediilor pe care le are la dispoziție creditorul garantat pentru securizarea drepturilor sale în procedura de insolvență, cu atât mai mult cu cât acesta se regăsește în situația de a fi înlăturat, poate fără voia sa, dintr-o procedură în care, beneficiind de o creanță supragarantată, ar fi avut tot interesul să rămână – spre exemplu, din perspectiva încasării accesoriilor în ipoteza aproape sigură a valorificării obiectului garanției la o valoare mai mare decât cea înscrisă în tabelul definitiv sau tabelul definitiv consolidat de creanțe.

Materialul integral poate fi consultat aici.