Studiu sociologic privind combaterea vandalismului urban
Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
Introducere
Combaterea vandalismului urban necesită abordări multifacetate și colaborative care să includă atât măsuri preventive, cât și intervenții de gestionare și remediere. Acestea pot include programe de educație și conștientizare în comunitate, îmbunătățirea iluminatului și supravegherii în zonele sensibile, implicarea activă a autorităților locale și a organizațiilor neguvernamentale în monitorizarea și întreținerea spațiilor publice, și promovarea parteneriatelor între sectorul public și cel privat pentru revitalizarea și protejarea patrimoniului urban.
De asemenea, este importantă implementarea unor politici și legislații eficiente[1], precum și aplicarea consecventă a acestora pentru descurajarea actelor de vandalizare și sancționarea celor responsabili. Totodată, este necesară susținerea cercetării și inovației în domeniul prevenirii și gestionării vandalismului urban pentru a identifica și implementa cele mai eficiente soluții în funcție de specificul fiecărei comunități și de evoluția acestui fenomen în timp. Prin eforturi concertate și angajament pe termen lung, putem spera să reducem și să prevenim vandalismul urban și să contribuim la crearea unor medii urbane mai sigure, mai estetice și mai incluzive pentru toți locuitorii.
Într-un efort de a înțelege și soluționa această problemă complexă, prezentul studiu își propune să analizeze în mod comprehensiv multiplele aspecte care contribuie la apariția și perpetuarea vandalismului urban. Abordând-o într-un limbaj accesibil, dar totodată academic, vom explora diversitatea factorilor care stau la baza acestui fenomen, începând de la motivele psihologice care îi determină pe indivizii implicați în astfel de acte, și până la influența exercitată de anturaj, educație și context politic[2].
În primul rând, trebuiesc analizate aspectele psihologice care pot motiva indivizii să comită acte de vandalism urban. Aici putem identifica diverse motive, precum nevoia de recunoaștere socială, manifestarea rebeliunii sau frustrarea față de sistemele instituționale. În paralel, influența anturajului joacă un rol semnificativ în modelarea comportamentului, deoarece indivizii pot fi influențați de grupurile în care sunt încadrați și de normele sociale internalizate[3].
De asemenea, educația și accesul la oportunități sunt factori determinanți în prevenirea vandalismului urban. Un sistem educațional care promovează valorile civice și dezvoltarea abilităților sociale poate reduce predispoziția către comportamente antisociale. În plus, oferirea de alternative constructive și impulsionarea participării în activități comunitare pot oferi tinerilor căi pozitive de exprimare a energiei și creativității lor.
Nu în ultimul rând, nu se poate ignora influența factorilor politici și socio-economici în generarea și perpetuarea vandalismului urban. Politicile publice privind urbanismul și dezvoltarea comunitară, nivelul de implicare a autorităților locale în întreținerea și securizarea spațiilor publice, precum și nivelul de coeziune socială și accesul la resurse sunt toate aspecte care pot influența prevalența acestui fenomen[4].
Motivațiile psihologice subiacente actelor de vandalizare dezvăluie aspecte complexe ale comportamentului uman în mediul urban contemporan. Astfel de acțiuni pot fi adesea alimentate de dorința de a-și exprima individualitatea, de a manifesta nemulțumiri sau pur și simplu de a căuta senzații puternice. Pentru unii indivizi, vandalizarea devine o formă de protest sau o modalitate de a atrage atenția asupra problemelor sociale sau personale[5].
În paralel, influența anturajului și presiunile sociale joacă un rol la fel de important în perpetuarea acestui comportament. Grupurile sociale pot funcționa ca un mediu în care indivizii sunt încurajați să adopte comportamente antisociale sau distructive, iar normele grupului pot legitima sau chiar încuraja actele de vandalism urban. Presiunile de grup și dorința de a fi acceptat sau integrat într-o comunitate pot determina indivizii să participe la astfel de acțiuni, chiar dacă nu le-ar fi adoptat în mod spontan.
Educația, sau absența acesteia, este un alt factor definitoriu în modelarea atitudinilor față de spațiul public și responsabilitatea civică. Un sistem educațional care promovează valorile civice, respectul pentru proprietatea comună și implicarea activă în comunitate poate reduce predispoziția către comportamente de vandalizare. În contrast, lipsa accesului la educație sau un sistem educațional care nu oferă oportunități de dezvoltare personală și implicare comunitară poate crea un teren fertil pentru manifestările de vandalism urban.
În final, factorii politici, inclusiv instabilitatea politică sau polarizarea socială, pot contribui la exacerbarea fenomenului vandalizării urbane. Disfuncțiile politice pot afecta percepția indivizilor asupra autorității și a legitimității instituțiilor, ceea ce poate duce la o atitudine mai puțin respectuoasă față de proprietatea comună și la adoptarea unor comportamente de revoltă sau protest. De asemenea, polarizarea socială și conflictul politic pot alimenta tensiuni în comunitate și pot crea un climat propice pentru manifestările de vandalizare[6].
Datorită naturii intricate a fenomenului vandalismului urban, soluțiile simple și reactiv punitive se dovedesc adesea ineficiente în gestionarea și prevenirea acestuia. Abordările superficiale nu reușesc să identifice și să abordeze în mod adecvat factorii subiacenți și complexitatea interacțiunilor care conduc la acte de vandalizare. Din acest motiv, este esențial să adoptăm o abordare holistică și echilibrată, care să investigheze atât consecințele vizibile ale vandalismului, cât și rădăcinile profunde care îl alimentează.
Un prim aspect este constituit de motivele și dorințele care stau la baza comportamentului de vandalizare. Acest lucru implică explorarea aspectelor psihologice, sociale și culturale care influențează deciziile indivizilor de a participa la astfel de acțiuni. De exemplu, nevoia de exprimare individuală, dorința de a atrage atenția sau resentimentele față de autorități pot juca un rol semnificativ în motivarea acestor comportamente[7].
Un alt aspect, trebuie să analizăm influența anturajului și a presiunilor sociale în perpetuarea vandalismului urban. Grupurile sociale și dinamica lor pot legitima sau chiar încuraja actele de vandalizare, iar presiunile de grup pot determina indivizii să se conformeze normelor și valorilor grupului, chiar și atunci când acestea implică comportamente antisociale.
În plus, educația și nivelul de conștientizare în comunitate joacă un rol crucial în prevenirea vandalismului urban. Prin promovarea unor valori civice, respect față de proprietatea comună și implicarea activă în întreținerea și protejarea mediului urban, se pot crea baze solide pentru reducerea actelor de vandalizare[8].
În secțiunile următoare, este necesar de examinat cu atenție politicile și inițiativele existente destinate combaterii vandalismului urban. Evaluarea eficacității acestora și identificarea punctelor slabe sau a lacunelor în implementare pot oferi indicii prețioase pentru îmbunătățirea eforturilor de prevenire și intervenție.
Prin intermediul acestei analize amănunțite, se urmărește să se aducă o contribuție substanțială la înțelegerea mecanismelor complexe care stau la baza vandalismului urban. Ne propunem să săpăm adânc în straturile subiacente ale acestui fenomen, să identificăm factorii de influență și să examinăm interacțiunile lor în contextul specific al mediului urban contemporan.
La fel de important este și să se îndrepte atenția către diversitatea de motive și impulsuri care pot motiva indivizii să comită acte de vandalizare în spațiul urban. Acestea pot varia de la nevoia de exprimare personală sau de afiliere la un grup social, până la manifestarea unei frustrări sau protest față de anumite aspecte ale societății sau ale mediului înconjurător.
De asemenea, se vor explora în profunzime influența anturajului și presiunile sociale în formarea și perpetuarea comportamentelor vandalice. Analizând dinamica grupurilor sociale și rolul lor în modelarea comportamentului individual, putem înțelege mai bine cum normele și valorile grupului pot influența deciziile și acțiunile indivizilor.
Pe lângă aspectele individuale și sociale, vom investiga și rolul educației și al politicilor publice în prevenirea vandalismului urban. Evaluarea eficacității inițiativelor educaționale și a măsurilor de intervenție guvernamentale poate oferi insight-uri prețioase în dezvoltarea unor strategii mai eficiente și bine direcționate.
Prin abordarea comprehensivă și integrată a acestor aspecte, se urmărește a se oferi nu doar o înțelegere mai profundă a fenomenului vandalismului urban, ci și să furnizăm baze solide pentru dezvoltarea unor soluții inovatoare și durabile. Scopul final este crearea unui mediu urban mai sigur, mai atractiv estetic și mai coeziv, în care comunitățile să se poată dezvolta și să prospere în armonie și prosperitate.
1. Obiectivele cercetării
Obiectivele cercetării/consultării publice sunt identificarea și propunerea de politici publice pentru combaterea vandalismului urban.
1.1. Obiectivul general:
Obiectivul general al cercetării este să identifice și să propună politici publice pentru combaterea vandalismului urban, cu accent pe mecanismele de intervenție și responsabilitate ale Poliției Locale.
1.2.Obiectivele specifice ale cercetării:
O1. Să analizăm motivațiile psihologice ale indivizilor care comit acte de vandalism pentru a înțelege mai bine motivele din spatele acestor comportamente.
O2. Să investigăm factorii educaționali care contribuie la comportamentul vandalic și să evaluăm dacă sistemul de educație actual oferă suficiente informații despre consecințele
O3. Să investigăm percepția publică asupra Poliției Locale și să evaluăm cum eficiența acesteia poate influența atitudinile față de vandalism.
O4. Să propunem măsuri reactive și preventive pentru combaterea vandalismului urban, inclusiv inițiative comunitare, programarea inteligentă a patrulelor de poliție, educația civică, transparența în comunicare cu cetățenii și sancțiuni mai aspre împotriva autorilor de acte de
2. Instrumentul cercetării
Instrumentul de lucru în acest context este un chestionar utilizat pentru colectarea datelor în cadrul cercetării privind combaterea vandalismului urban și mecanismele de intervenție și responsabilitate ale Poliției Locale. Chestionarul este structurat pe 10 dimensiuni, fiecare cu întrebări specifice legate de subiectele cercetării. Fiecare dimensiune are întrebări care se referă la aspecte diferite legate de vandalism, cum ar fi motivațiile, factorii educaționali, influențele sociale, factorii economici, percepția Poliției Locale, factorii politici și ideologici, accesul la resurse pentru prevenție, impactul social pe termen scurt și lung, precum și măsurile reactive și preventive. Pentru fiecare întrebare, respondenții sunt rugați să aleagă un răspuns pe o scală de la 1 la 5, unde 1 înseamnă „Dezacord total” și 5 înseamnă „Acord total”.
Instrumentul de lucru este esențial pentru colectarea datelor și pentru obținerea informațiilor necesare pentru analiza și înțelegerea problemei vandalismului urban și pentru formularea de politici publice eficiente pentru combaterea acestuia.
3. Participanții la studiu
Participanții la studiu sunt reprezentați de un grup divers de 105 persoane. Distribuția de gen arată că 72% sunt femei, iar 28% sunt bărbați. Vârsta medie a participanților este de aproximativ 24 de ani, variind între 16 și 52 de ani.
În ceea ce privește nivelul de educație, participanții prezintă o diversitate semnificativă: 7% au liceul în curs, 35% au absolvit liceul, 44% sunt la facultate în prezent, 10% au absolvit facultatea iar 5% au un masterat.
Aceste detalii demografice furnizează o imagine succintă a profilului participanților, esențială pentru înțelegerea contextului și interpretarea rezultatelor studiului.
4. Centralizarea și analizarea datelor
Dimensiunea 1: Motivații psihologice
Mode | Median | Mean | IQR | Minimum | Maximum | |
Vandalismul este un mod de exprimare artistică pentru unii indivizi. | 5.000 | 4.000 | 3.210 | 4.000 | 1.000 | 5.000 |
Sentimentul de alienare socială contribuie la actele de vandalism. | 4.000 | 4.000 | 3.571 | 2.000 | 1.000 | 5.000 |
Dopamina generată de actele de risc, precum vandalismul, poate fi o motivație. | 4.000 | 4.000 | 3.581 | 2.000 | 1.000 | 5.000 |
Vandalismul poate servi ca o formă de răzbunare împotriva unei societăți percepute ca nedrepte. | 5.000 | 4.000 | 3.800 | 2.000 | 1.000 | 5.000 |
Unii oameni comit acte de vandalism pentru a- și afirma autonomia în fața autorităților. | 5.000 | 4.000 | 3.762 | 2.000 | 1.000 | 5.000 |
Vandalismul este un mod de exprimare artistică pentru unii indivizi: Rezultatele arată că această afirmație a primit un nivel înalt de acord, cu o medie de 4.210. Acest lucru indică faptul că mulți respondenți percep vandalismul ca pe o formă de exprimare artistică pentru anumite persoane. Este posibil ca acești respondenți să vadă unele acte de vandalism ca având un caracter artistic sau ca o modalitate de a transmite un mesaj prin intermediul formei vizuale, reflectând astfel diversitatea de percepții asupra acestui fenomen.
Sentimentul de alienare socială contribuie la actele de vandalism: Participanții au oferit o medie de 3.571 la această afirmație, indicând un nivel moderat de acord. Acest rezultat sugerează că există o conștientizare a legăturii dintre sentimentul de alienare socială și comportamentul vandalic. Cu toate acestea, nu toți respondenții par să considere acest factor ca fiind extrem de influent în explicarea actelor de vandalism.
Dopamina generată de actele de risc, precum vandalismul, poate fi o motivație: Răspunsurile la această afirmație au indicat o medie de 3.581, reflectând un nivel similar de acord moderat. Participanții percep, în general, că dopamina generată prin implicarea în activități de risc, cum ar fi vandalismul, poate servi ca o motivație. Totuși, nivelul de acord nu este extrem de înalt, ceea ce sugerează că aceasta nu este singura motivație percepută pentru astfel de comportamente.
Vandalismul poate servi ca o formă de răzbunare împotriva unei societăți percepute ca nedrepte: Rezultatele arată că există un nivel semnificativ de acord cu această afirmație, cu o medie de 3.800. Acest lucru sugerează că, potrivit percepției participanților, vandalismul poate funcționa ca o formă de răzbunare împotriva unei societăți considerate nedrepte. Această interpretare poate reflecta o reacție la frustrări și nemulțumiri legate de starea societății.
Unii oameni comit acte de vandalism pentru a-și afirma autonomia în fața autorităților: Participanții au acordat un nivel de acord moderat la această afirmație, cu o medie de 3.762. Acest rezultat indică faptul că unii respondenți percep că actele de vandalism pot fi utilizate pentru a-și afirma autonomia în fața autorităților, dar opinia este variată și nu universală.
În concluzie, analiza indică o varietate de percepții asupra motivațiilor psihologice legate de vandalism. Este evident că nu există o viziune unanimă, iar diversitatea de percepții ar putea fi reflectată în complexitatea și diversitatea motivațiilor individuale în spatele actelor de vandalism. Aceste rezultate subliniază necesitatea unei abordări personalizate și cuprinzătoare în elaborarea politicilor publice pentru a aborda această problemă complexă.
* Este extras din revista Ars Aequi nr. 13/2023.
[1] Mihaela Luminița Sandu, Mihaela Rus, Tănase Tasențe, De la teorie la practică, o viziune a politicilor publice în România, Ed. Universitară, București, 2023.
[2] B.W. Hogwood, L.A. Gunn, Policy Analysis for the Real World, 1984, în trad. Miroiu, A., Introducere în politicile publice, Ed. Trei, București, 2000.
[3] Adrian Miroiu, Introducere în analiza politicilor publice, Ed. Punct, București, 2001.
[4] Electra Mitan, Daniel Savu, Politici publice în era digitală în Romanian Journal of Information Technology & Automatic Control/Revista Română de Informatică și Automatică 30, nr. 3/2020.
[5] Thomas R. Dye, Understanding public policy, Ed. Pearson, Londra, 2013.
[6] Adrian Moraru, Florin Bondar, Violeta Alexandru, Manual de politici publice, ed. a II-a, Institutul pentru politici publice. București, 2019.
[7] Eduardo Araral, Scott Fritzen, și Michael Howlett., Routledge Handbook of Public Policy, Ed. Routledge, Londra, 2015.
[8] Robert Dahl, apud. Michael Moran, The Oxford Handbook of Public Policy în The Oxford Handbooks of Political Science 8, Ed. Oxford University Press, Oxford, 2008.