Studiu privind percepția studenților la Drept asupra pedepsei cu moartea

7 dec. 2020
Articol UJ Premium
1 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 51 vot, medie: 5,00 din 5 (1 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 707
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

În primul rând, credem că se cuvine să amintim, fără a insista asupra sa, numărul de persoane care au arătat că nu pot opta pentru niciunul dintre răspunsurile posibile, respectiv 30 de respondenți, corespunzători unui procent de 1,96%. Pe de o parte, numărul este suficient de mic pentru a nu fi unul relevant. Pe de altă parte, persoanele care au ales acest răspuns au avut posibilitatea de a indica explicit alternativa preferată, iar răspunsurile nu sunt unitare nici măcar între cei 30 de respondenți[35].

În al doilea rând, constatăm procentul deosebit de mic al persoanelor chestionate care au optat pentru pedeapsa cu închisoarea pentru o durată limitată în timp. Astfel, numai 27 de persoane, reprezentând 1,77% din total, au indicat această variantă.

În schimb, la polul opus, aproape jumătate dintre cei chestionați au optat pentru cea mai dură alternativă la pedeapsa cu moartea, una care, așa cum vom vedea în secțiunea următoare, are chiar deosebit de puține elemente de diferențiere față de pedeapsa capitală. 688 de persoane, reprezentând 45,03% dintre respondenți, au indicat că cea mai potrivită alternativă la pedeapsa cu moartea, în cazul celor mai grave infracțiuni, este detențiunea pe viață prin izolarea permanentă a condamnatului, fără posibilitatea de liberare condiționată (sau de o altă formă prin care executarea pedepsei să înceteze la un moment dat, anterior decesului condamnatului).

Celelalte persoane chestionate s-au împărțit între celelalte două variante. Astfel, 443 dintre respondenți, reprezentând 28,99% din total, au optat pentru detențiunea pe viață, fără izolarea condamnatului, dar fără posibilitatea de liberare condiționată (sau de o altă formă prin care executarea pedepsei să înceteze la un moment dat, anterior decesului condamnatului). 340 de persoane, reprezentând 22,25% din total, au optat pentru detențiunea pe viață, cu posibilitatea liberării condiționate în anumite condiții.

De asemenea, interesant este faptul că, ignorând variațiunea reprezentată de izolarea condamnatului, în total, 1131 dintre respondenți apreciază că alternativa potrivită a pedepsei cu moartea ar trebui să fie detențiunea pe viață fără posibilitatea de liberare condiționată. Acest număr reprezintă 74,02% din totalul celor care nu sunt de acord cu pedeapsa cu moartea.

Un alt calcul conduce la o altă concluzie statistică interesantă. Raportându-ne la totalul respondenților (incluzându-i și pe cei care s-au declarat în favoarea pedepsei cu moartea), numai 18,03% dintre persoanele chestionate cred că o persoană care a săvârșit o faptă dintre cele mai grave ar mai trebui să aibă posibilitatea de a beneficia de liberare la un moment dat.

În legătură cu această întrebare, nu am identificat diferențe majore sau relevante între cele șapte facultăți de drept care au participat la prezentul studiu. În cazul tuturor identificăm un procent mare al respondenților care optează pentru detențiunea pe viață, prin izolarea permanentă a condamnatului, fără posibilitatea de liberare condiționată, și un procent relativ mic al celor care optează pentru detențiunea pe viață, cu posibilitatea liberării condiționate.

O întrebare subsecventă i-a vizat numai pe cei care la întrebarea prezentată anterior au optat pentru răspunsul „închisoarea pentru o durată limitată de timp”. Formularea acesteia a fost următoarea: „În opinia dumneavoastră, durata maximă a închisorii ar trebui să fie…”. Răspunsurile sunt redate în figura de mai jos (Figura 20).

 

          

Desigur, în raport de numărul mic al celor care, în raport de întrebarea anterioară, au putut răspunde acestei întrebări, s-ar putea argumenta că procentele rezultate nu sunt unele deosebit de relevante. Totuși, chiar și în condițiile unui total de 27 de răspunsuri, credem că se cuvine să prezentăm situația răspunsurilor oferite.

Ne exprimăm speranța ca un studiu viitor să abordeze în mod direct problema pedepsei închisorii. În condițiile unui asemenea chestionar, una dintre întrebări ar putea să vizeze limitele pe care le au în vedere respondenții pentru diferite categorii de infracțiuni, rezultând concluzii cu siguranță mai relevante în ipoteza posibilității efective a tuturor de a-și exprima opinii în această direcție.

Comentarii analitice. Ab initio, arătăm că demersul de comparare a răspunsurilor oferite acestei întrebări cu răspunsurile oferite întrebării anterioare oferă poate cele mai interesante constatări.

În primul rând, observăm că aproximativ 96% dintre respondenți au selectat o formă de detențiune pe viață. Dintre aceștia, aproximativ 45%, așadar aproximativ jumătate, au indicat detențiunea pe viață, cu izolarea condamnatului și fără posibilitatea de liberare condiționată. În același timp, amintim faptul că un mare număr dintre respondenți, aproximativ 72%, au indicat drept motiv de poziționare împotriva pedepsei cu moartea un argument aparținând domeniului drepturilor omului (inviolabilitatea absolută a dreptului la viață). În aceste împrejurări, se naște întrebarea: cum se încadrează mai bine în rigorile drepturilor omului detențiunea pe viață, cu izolare permanentă și fără posibilitate de liberare condiționată? Pe de altă parte, cum și-ar putea atinge o asemenea pedeapsă funcția educativă dacă cel condamnat nu ar putea previziona niciun beneficiu concret din eventualele sale demersuri de îndreptare?

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Nu putem trece cu vederea nici faptul că, în total, aproximativ 74% dintre respondenți au selectat drept alternativă detențiunea pe viață, fără posibilitatea de liberare condiționată, chiar dacă răspunsurile diferă asupra măsurii izolării condamnatului[36].

Amintind apartenența subiectului la domeniul drepturilor omului, se cuvine să amintim și poziția Curții europene a drepturilor omului asupra acestui subiect. În cauza Vinter și alții c. Regatului Unit, Marea Cameră a statuat următoarele: „Curtea apreciază că, în contextul unei detențiuni pe viață, art. 3 trebuie interpretat în sensul de a impune posibilitatea de reducere a pedepsei, în sensul existenței unui mecanism de verificare care să permită autorităților naționale să analizeze dacă anumite schimbări în viața condamnatului sunt atât de semnificative și anumite progrese înspre reabilitare au fost făcute în cursul executării încât să conducă la concluzia că detenția nu mai este justificată și întemeiată pe temeiuri penologice legitime.[37].

În aceste condiții, subsecvent, constatând totuși aplecarea respondenților spre o formă de pedepsire contrară chiar standardelor Curții europene a drepturilor omului, o nouă întrebare se naște: sunt studenții la Drept influențați de o formă de populism în domeniul dreptului penal? Cunoaștem, desigur, că nici domeniul legislației penale nu se poate păstra neatins de politici populiste. Iar un subiect preferat al ideilor populiste este imboldul de a stabili pedepse mai dure, mai lungi[38].

Observăm că, deși majoritatea respondenților nu sunt de acord cu pedeapsa cu moartea, majoritatea celor care nu sunt de acord cu pedeapsa cu moartea par a nu fi de acord nici cu actualul sistem sancționator din România, poziționându-se, în esență, în favoarea unor pedepse chiar mai aspre decât cele existente în prezent.

Cu siguranță, subiectul modalităților optime de a pedepsi cele mai grave infracțiuni este unul care trebuie să preocupe legiuitorul și societatea, în ansamblul său. Însă, în egală măsură, credem că și subiectul evitării politicilor populiste în sistemul legislativ penal trebuie să reprezintă o arie de preocupare constantă.

 

C. Aplicabilitatea pedepsei cu moartea în situații excepționale

 

Este indubitabil faptul că situațiile excepționale și dificile, generate de diferiți factori, de la pandemii la catastrofe naturale sau confruntări militare, modifică atât comportamentul răufăcătorilor, cât și comportamentul reactiv al societății. În general, protecția drepturilor și libertăților devine un deziderat mai greu de atins în contextul unei stări de urgență. Totodată, persoanele cu înclinații infracționale pot profita de un asemenea context și pot săvârși mai facil fapte antisociale dintre cele mai grave.

În condițiile unor asemenea împrejurări, asigurarea funcției preventive a pedepsei primește o importanță sporită. Din aceste motive, raportându-ne la subiectul principal al chestionarului, am apreciat că se impune adresarea unei întrebări privind aplicabilitatea pedepsei cu moartea în timpul unei stări de urgență. Scopul a fost acela de a afla dacă persoanele care în general nu ar fi de acord cu pedeapsa capitală și-ar schimba poziția luând în considerare împrejurări excepționale.

Constatări statistice. Având în vedere perioada în care chestionarul a fost aplicat (în plină stare de urgență determinată de pandemia CoVid-19), întrebarea adresată participanților a avut următoarea formulare: „Credeți că pedeapsa cu moartea ar trebui să rămână inaplicabilă inclusiv pentru fapte grave comise în timpul stării de urgență?” Desigur, similar întrebării principale a chestionarului, și aceasta a avut ca variante de răspuns numai „Da” sau „Nu”. Figura de mai jos (Figura 21) prezintă rezultatele analizei statistice a răspunsurilor acestei întrebări.

Se poate constata că un număr de 1399 din totalul de 1506 respondenți, așadar 92,9%, au arătat că pedeapsa cu moartea nu ar trebui să fie aplicabilă nici pentru fapte grave comise în timpul stării de urgență. Totuși, în condițiile unei asemenea situații excepționale, 7,1% dintre cei care, în general, nu sunt de acord cu pedeapsa capitală, cred că aceasta ar trebui să fie aplicată în cazul unor fapte grave[39].

Consecința răspunsurilor date acestei întrebări este că procentul general de 69,42% respondenți care se poziționează împotriva pedepsei cu moartea trebuie ajustat. Observăm că, dintre aceștia, un procent (este adevărat, mic) se declară, totuși, de acord cu aplicarea pedepsei capitale. Astfel, anumite circumstanțe excepționale determină în cazul acestor persoane părăsirea argumentelor care, în general, îi situează contra pedepsei cu moartea.

Comentarii analitice. În privința acestei întrebări, desigur, comentariile și analizele ce se pot face sunt, din punct de vedere cantitativ, mai puține decât în cazul celor precedente. Concluzia matematică este una destul de simplă. Un număr relativ mic, dar semnificativ, de persoane, deși sunt, în general, împotriva pedepsei cu moartea, în anumite circumstanțe așază excepționalismul împrejurărilor deasupra argumentelor raționale obișnuite.

Dintr-un alt punct de vedere, se poate constata din nou că în aria persoanelor care nu sunt de acord cu pedeapsa cu moartea un număr semnificativ apreciază că nu este un motiv faptul că detențiunea ar avea o funcție preventivă mai pronunțată decât pedeapsa capitală. Dimpotrivă, având în vedere că în condițiile unei stări de urgență, cel mai important este ca societatea să prevină faptele antisociale, unii respondenți par să creadă că un eventual rol preventiv superior al pedepsei cu moartea ar impune posibilitatea aplicării acesteia.

CONCLUZIE

 

Întrebarea firească ce se poate pune după lecturarea acestui studiu este: de ce am analizat din nou această problemă, cu toate că este deseori afirmat că numai societățile bolnave permit încă pedeapsa cu moartea[40]? Am dorit să analizăm care este poziția studenților la Drept asupra pedepsei capitale, de vreme ce, față de destinatarii recurenți ai acestor studii, participanții la chestionarul nostru au și studii de drept sau sunt în cursul finalizării acestora. Cu alte cuvinte, ne-am imaginat că este posibil ca aceștia să își fundamenteze opinia pe argumente de ordin juridic și rațional mai degrabă decât pe cele de ordin afectiv sau emoțional, cum se întâmplă poate în cazul majorității populației. După cum se arată în mai multe studii, „o mare parte a publicului – în Statele Unite și în alte părți – este ignorant cu privire la multe aspecte ale criminalității și controlul acesteia. (…) Dar în majoritatea celorlalte domenii – inclusiv cunoașterea tendințelor în ceea ce privește ratele penale, prevalența infracțiunilor violente, a ratelor recidive, a legilor penale specifice, a reformelor legale, a drepturilor legale în procesul de justiție penală – lipsa cunoștințelor este răspândită[41]” și „numai un public complet informat cu privire la scopurile pedepsei și la obligațiile sale ar considera pedeapsa șocantă, nedreaptă și inacceptabilă”. În plus, se menționează că „înțelegerea oamenilor cu privire la severitatea și opțiunile condamnării este restricționată și deseori denaturată. De exemplu, nu este clar că cetățenii înțeleg ce sancțiuni, în afară de închisoare, pot fi acordate infractorilor și, dacă se distribuie alternative la încarcerare (de exemplu, probațiune, supraveghere intensivă a serviciului comunitar), ce presupun aceste sancțiuni comunitare”.

Rezultatele studiului nostru indică, totuși, că opinia studenților la Drept, deci a unor persoane presupuse a nu fi ignorante (în sensul celor menționate mai sus), având toate informațiile necesare pentru a decide în consecință, nu diferă atât de mult precum am prezumat inițial. Totuși, la sfârșitul studiului, putem observa că, dincolo de opțiunile predefinite pe care aceștia le-au ales, mulți studenți au ales să își dezvolte opinia în favoarea pedepsei cu moartea, oferind de cele mai multe ori argumente pertinente, cu legături criminologice și psihologice. În același sens, opțiunile celor care s-au poziționat contra pedepsei cu moartea au indicat o oarecare cunoaștere a sistemului judiciar. Având în vedere răspunsurile studenților, nu putem concluziona decât că subiectul aplicării pedepsei cu moartea rămâne unul deschis și în România, unde de fiecare dată când o crimă cu impact mediatic puternic va fi comisă, dar și când o persoană eliberată condiționat va săvârși o nouă infracțiune, se va pune problema, cel puțin în cadrul opiniei publice, dacă nu ar fi mai potrivită pedeapsa cu moartea în locul unei eventuale detențiuni pe viață, de vreme ce, așa cum am văzut, condamnatul are minime șanse să mai fie reeducat.

În fine, este de remarcat că, spre deosebire de concluziile altor studii citate în această lucrare, nu putem afirma că motivele numărului însemnat de studenți care susțin pedeapsa cu moartea țin de percepția unui nivel ridicat al criminalității ori de un eventual sentiment de insecuritate socială. Iar această concluzie arată că opinia publică cu privire la necesitatea introducerii pedepsei cu moartea nu este în mod necesar legată de contextul economic, politic sau social, și deschide, deci, subiectul pentru viitoare cercetări referitoare la etiologia susținerii acestei pedepse.


[35] Numai cu titlu de exemplu, arătăm că printre răspunsurile alternative ale acestor persoane am identificat următoarele: „Detențiunea pe viață cu izolarea condamnatului, dar cu posibilitatea de liberare condiționată după o perioadă determinată de timp”; „Obligarea persoanelor la muncă neremunerată, în folosul comunității”; „Deținuții ar trebui să fie închiși pe o insulă unde să existe plantații pe care aceștia să le îngrijească”; „Tortura (fizică, psihică)”;Derogări de la anumite drepturi fundamentale”.

[36] Pentru e expunere amplă în susținerea detențiunii pe viață, fără posibilitatea de liberare condiționată, ca o alternativă optimă la pedeapsa cu moartea, a se vedea Julian Wright, Life-Without-Parole: An Alternative to Death or Not Much of a Life at All?, în Vanderbilt Law Review, volume 43, issue 2, 1990, pag. 529-568. Pentru o expunere amplă a argumentelor în sens contrar, a se vedea Michelle Miao, Replacing Death with Life? The Rise of LWOP in the Context of Abolitionist Campaigns in the United States, Northwestern Journal of Law and Social Policy, volume 15, issue 2, 2020, pag. 173-223.

[37] Curtea europeană a drepturilor omului, cauza Vinter și alții c. Regatului Unit, hotărârea Marii Camere din 9 iulie 2013, para. 119, hudoc.echr.coe.int.

[38] A se vedea, pentru aceste aspecte V. Cioclei, 3p, un „virus” reactivat, care amenință sănătatea justiției penale, disponibil la adresa www.bizlawyer.ro.

[39] Procentul este dublu (14.3%) în rândul studenților provenind de la alte facultăți din cadrul Universității din București. Reamintim însă că numărul respondenților a fost foarte mic, de 46.

[40] A se vedea R. Badinter, Contre la peine de mort, Libraire Artheme Fayard, 2006, p. 28.

[41] Pentru un rezumat al cercetărilor, a se vedea Roberts J.V. 1992. Public opinion, crime and criminal justice, in Crime and Justice. A Review of Research, vol. 16, ed. M. Tonry. The University of Chicago Press, Chicago; Roberts, J.V. & Stalans, L. 1997. Public Opinion, Crime, and Criminal Justice. Westview Press, Colorado.

Studiu privind percepția studenților la Drept asupra pedepsei cu moartea was last modified: decembrie 9th, 2020 by Andra-Roxana Trandafir

Vă recomandăm:

Abonează-te la newsletter