Studenții au mult mai multe șanse acum, pentru că piața de muncă juridică este dinamică

20 iul. 2016
Vizualizari: 1655
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Nicolae Cîrstea: Suntem împreună cu dl profesor și, în același timp, și avocat, Alin Speriusi. Discutăm în cadrul proiectului nostru, Maratonul Facultăților de Drept, despre studenții de la Drept de la Timișoara, eventualele lor opțiuni pentru admiterea în profesie, cât de pregătiți sunt pentru această admitere în profesie. Dar, având în vedere și calitatea de avocat a domniei sale, vom discuta și despre avocatura în Timișoara și despre avocatură în general, brandul în avocatură. Bine v-am regăsit!

Alin Speriusi-Vlad: Bine ați revenit! Mulțumim pentru suportul la Conferința Națională de Drept Comercial de la Timișoara, unde ne-am întâlnit cu toții. A fost un prilej extraordinar de a discuta și noi, ca teoreticieni, să spunem, și pentru studenți de a participa la conferință. Cred că foarte rar ai ocazia de a vedea atât de mulți profesori pe care îi cunoști din librării sau de pe site-ul ujmag.

Nicolae Cîrstea: Așa este. Chiar vorbeam cu câțiva dintre speakerii care vorbeau la conferință, care spuneau că pe dl prof. Chirică nu-l cunoșteau de fapt, în realitate, deși sunt la rândul dumnealor profesori, doctrinari recunoscuți. Domnule profesor, cum sunt studenții de la Timișoara, cât de bine sunt ei pregătiți pentru admiterea care urmează, iată, în câteva luni, în profesiile juridice, în profesia de avocat? Ce v-ați dori dumneavoastră pentru un student la Drept la Timișoara? Cu ce v-ați dori să rămână după 4 ani de studiu?

Alin Speriusi-Vlad: Studenții sunt emoționați, în primul rând, de anul 4. Vin chiar de la un examen, vă și spuneam înainte de interviu, un examen care, din păcate, e concomitent cu conferința și nu am reușit să fiu la toate lucrările, cum mi-aș fi dorit. Studenții sunt pregătiți în anul 4, se vede, dar sunt emoționați. Probabil că e o rețetă, așa, clasică. Studenții din anul 4 de acum vin cu foarte multă – din ce am remarcat – multă experiență practică. Evident, practica pe care o pot avea ei ca studenți, în stagiile, în programele de pregătire – au fost programe strategice de pregătire, pe practică, chiar așa, la nivel colosal, inimaginabil, dar și practică individuală , pe care au desfășurat-o fiecare din ei. Ce-mi doresc eu, ca dascăl, îmi doresc, evident, ca cât mai mulți dintre ei să intre în profesie, să reușească, să fie satisfăcuți, să descopere practica Dreptului și să le placă Dreptul. Consider că în anul 4, de fapt cu ocazia învățării pentru examenul de admitere, atunci se descoperă frumusețea Dreptului, îți dai seama, de pildă la Procedură Civilă, înțelegi tot ce nu ai înțeles la materia obligațiilor – cum funcționează raportul juridic, de ce sunt importante anumite clasificări cu care profesorii din anii anteriori te-au bătut la cap: pentru că ele au efecte în planul practic. E cu totul și cu totul altceva să vorbești despre oprire la Obligații – dau un exemplu – și să înțelegi ce este un terț poprit în materia executării silite, când dai examenul, în acest sens.

Au un suflu puternic studenții, au și un model pe care îl urmează, un standard la care trebuie să se ridice, promoțiile anterioare au făcut o figură bună, mai mult decât onorabilă, la examene, și trebuie să meargă și ei în această direcție. Își doresc, mulți își doresc în avocatură să activeze, am observat, chiar studenți buni, pe care eu poate mi i-aș dori la INM. Poate facultățile se raportează, sub o formă sau alta, mai mult la admiterea de la INM decât la admiterea în avocatură, dar nu vreau eu să fac o ierarhie. O spun așa: Mi-aș dori – probabil cu toții ne-am dori, ca dascăli – studenții cei mai buni să ajungă la INM, cu toate că poate că ei ar fi foarte buni judecători, magistrați, să spunem, după o practică în avocatură. Asta-i altă discuție.

Nicolae Cîrstea: Cât de mult s-a schimbat viața de student, cât de mult s-au schimbat studenții față de acum 10-15 ani, când eram noi studenți?

Alin Speriusi-Vlad: E cu totul și cu totul altceva. Părerea mea este studenții au mult mai multe șanse acum, pentru că piața de muncă juridică este dinamică, poate mulți sunt nemulțumiți – acum vorbesc un pic din perspectiva avocatului –, frustrați, poate, de anumite neajunsuri din domeniul practicii Dreptului. În realitate, însă, chiar uitându-mă – eu mă consider tot tânăr – m-am uitat în CV, au trecut 13-14 ani, deci a trecut ceva vreme. Șansele sunt cu totul și cu totul altele. Șansele sunt, deschiderea există din partea tuturor – vorbesc aici: practicieni, facultăți, asociații studențești, actori implicați în mediul juridic, cum este editura dumneavoastră și alte organizații, care oferă șansa de a fi activ juridic, profesional, atenție. Pentru că activi juridic trebuie să fim cu toții, ca cetățeni. Dreptul ar putea fi făcut și ar trebui să fie făcut de către toți cei care au un spirit civic. În România, ca tânără democrație, trebuie nu să știi legea, ci să o înțelegi. Și atunci, ar cam trebui să faci facultatea de Drept.

Dar acum viața de student e schimbată din perspectiva aceasta. Eu mă raportez la finalitate. Evident viața s-a schimbat, pentru că pentru ei și datorită faptului că au mult mai multă informație pusă la dispoziție – trebuie să fim realiști cu acest aspect –, informație gratuită, în primul rând, legislație… Era inimaginabil, nici nu vreau să mă gândesc acum 14 ani. Știu când eu mi-am început avocatura, stagiatura, mi se povesteau de avocați extrem de buni, de societăți de avocatură foarte bună, care se organizau, făceau un serviciu de permanență la punerea în ordine a numerelor din Monitorul Oficial. Pentru că nu existau sau erau incipiente programele legislative. Or, acum, să nu uităm, avem baze de date publice pe saitul Ministerului Justiției, ceea ce este un mare pas pentru studenți.

Ei au mult mai multe șanse, cu siguranță, de a se informa, de a fi mai buni și de a excela în domeniul pe care și-l aleg.

Nicolae Cîrstea: Avem, iată, oportunități noi, oportunități superioare față de cele pe care le-au avut alte generații de studenți. De asemenea, dumneavoastră activați și în avocatură, aveți o strategie și de comunicare, aveți un brand, practic, la nivel local, în Timișoara. Cât de grea este și cât de frumoasă este avocatura făcută în afara Bucureștiului?

Alin Speriusi-Vlad: Încerc, încercăm. Este destul de greu să activezi – o spun așa, ca un exercițiu de sinceritate – profesional, ca avocat, atâta timp cât te implici puternic în activitatea didactică, academică, în activitatea de cercetare. Piața de avocatură din punctul meu de vedere, în provincie – chiar dacă nu ne place, poate, termenul, cel puțin celor din provincie nu le place cum sună termenul.

Nicolae Cîrstea: Eu încerc să folosesc „din afara Bucureștiului”, tocmai pentru că…

Alin Speriusi-Vlad: Tocmai. Dar piața diferă. Diferă pentru că România este o țară polarizată din punct de vedere al afacerilor. Asta unu la mână. Doi la mână: pentru că există anumite – cum să mă exprim corect? Nu vreau nici să lansez acuzații sau să fac afirmații prea grele. Avocatura nu înseamnă doar avocatura de afaceri. Partea frumoasă, partea la care visăm. În niciun caz. Avocatura înseamnă să ajuți, să te implici în a ajuta pe aproapele tău într-un sens practic, direct. Deocamdată la noi suntem în stadiul în care avocatura de afaceri excelează, performează și față de celelalte piețe – firmele mari de avocatură din România au rezultate profesionale, chiar financiare, mult mai bune decât alte case de avocatură din țări vecine. Dar această realitate 0 și acest interes spre avocatura de afaceri, să zic, cam unilateral, grefat pe România, unde economia este polarizată spre București și, atenție asta nu este o tară a României. Ne putem uita într-o anumită măsură și în Ungaria se întâmplă acest lucru. Nu cunosc piața de avocatură din Ungaria și nici nu vreau să mă pronunț foarte mult, dar se poate observa că nu există un oraș asemănător ca dimensiuni cum este Budapesta în restul Ungariei. Este, clar, o țară unde toate energiile economice, umane, sociale sunt acolo. Așa se întâmplă și la noi. Dovadă este că piața de avocatură este polarizată în București, clar, și foarte mulți studenți își doresc să lucreze, vă și spun, în firmele mari de avocatură din București.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Pe de altă parte, într-adevăr, ele încearcă să se extindă – aici ar fi o discuție cum percep granzii avocaturii, să spunem, extinderea firmelor de avocatură. Dacă doar le văd ca un – nu vreau să mă exprim… – doar ca o locație sau care poate funcționa cvasiautomat, să zicem, la fel de bine poți să pui o interfață prin skype și să vorbești cu avocatul tău sau, în fine, pot folosi telefonul – sau încearcă să prindă rădăcini în anumite medii; ceea ce implică o colaborare cu avocați din provincie buni și care sunt implicați. Aici sunt multe discuții, legate de capacitatea avocaților de a face echipă, de a lucra în echipă și de a face business în echipă.

Oricum, mie mi se pare esențial ca avocații, nu neapărat piața de avocatură, dar și piața de avocatură, să conștientizeze că rolul avocatului este dincolo de avocatura de afaceri, economică și penală – atenție –, ca să nu le excludem pe ambele, și că impune, până la urmă este vorba de un standard de activitate profesională, standard pe care tu poți să-l aplici și când tratezi cea mai banală chestiune. Și chiar când lucrezi pro bono, pentru a ajuta pe cineva care nu are acces la Justiție, în adevăratul sens al cuvântului.

Nicolae Cîrstea: În încheierea discuției noastre, aș vrea să vă întreb: Care sunt, după 13-14 ani în avocatură, calitățile pe care ar trebui să le aibă un absolvent, un proaspăt intrat în profesie, pentru a reuși în avocatură?

Alin Speriusi-Vlad: În primul rând trebuie să fie curios și nesigur. Citeam mai demult – era binecunoscut un pilot de formula 1, Alain Prost, din Franța. Spunea că ce-l ține pe el… Un pilot care a rămas, au mai fost mulți piloți buni, dar cam accidentați. El încă mai activează. Spunea că teama îl menține în viață și îl face să fie atât de bun. Studenții trebuie, oricât de buni ar fi – și, de fapt, asta e valabil cred că și după aceea – trebuie să aibă o nesiguranță și o deschidere. O nesiguranță cât să aibă o deschidere spre cercetare, spre documentare. Până la urmă noi, la facultatea de Drept, ca juriști, cel puțin ca avocați – cu judecătorii e mai greu – nu spunem adevăruri absolute, trebuie să înțelegem foarte clar. Nu căutăm adevăruri absolute, ci căutăm argumente pentru stabilirea unui adevăr cvasi-absolut, adevărul judiciar, într-adevăr. Trebuie să avem această deschidere, această curiozitate, ca student, la început.

După aceea, cred că trebuie să aibă răbdare și înțelegere față de propria persoană. Să-și dea seama că satisfacțiile, de orice natură, atenție, nu mă gândesc doar la cele financiare – și profesionale – nu vin imediat. Nici măcar recunoașterea din partea maestrului poate nu vine imediat; nu vorbesc de restul pieței. Trebuie să aibă răbdare și să fie îngăduitor.

Și, în al treilea rând, trebuie – mă întrebați de piața avocaturii, sau…?

Nicolae Cîrstea: Cum să zic, în general care ar fi calitățile pentru tine, ca persoană, care să te determine să ai și succes în avocatură?

Alin Speriusi-Vlad: Trebuie neapărat să nu uite că pledează… Cel puțin în România, chiar dacă faci avocatură de consultanță, totdeauna trebuie să te raportezi la un judecător. Care este fie prezent, fie virtual prezent, chiar când închei contractul. Și trebuie să te gândești cum tu ajungi să-l convingi pe un judecător, atenție, din România, din realitatea concretă în care trăim, nu un judecător din filme. Un judecător de aici, care poate ți-a fost coleg – atenție –, cum reușești tu să-l convingi de argumentația ta juridică. Comunicarea, în realitate, e foarte importantă și o anumită empatie, nu doar față de clienți – cu siguranță, un avocat lipsit de empatie este sortit pieirii, mai devreme sau mai târziu – dar și față de instanța de judecată. Raportul cu instanța mi se pare esențial în orice tip de carieră juridică pe care ți-o alegi. Cum te raportezi tu. Până la urmă, și când ești judecător, părerea mea, cu toate că e un exercițiu de imaginație pe care-l încerc pe loc, acum, trebuie să te raportezi la modul în care hotărârea ta va fi percepută, analizată de către o instanță superioară, în condițiile în care tu ai un dezavantaj major: nimeni nu te apără. Tu nu ești prezent și nu poți să intervii.

Nicolae Cîrstea: Domnule profesor, domnule avocat, vă mulțumesc pentru această incursiune în lumea studenților în Drept de la Timișoara, dar și în lumea avocaturii.

Alin Speriusi-Vlad: Mulțumesc foarte mult și să sperăm că ne vom mai întâlni.

Studenții au mult mai multe șanse acum, pentru că piața de muncă juridică este dinamică was last modified: iulie 25th, 2016 by Alin Speriusi-Vlad

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Alin Speriusi-Vlad

Alin Speriusi-Vlad

Este avocat fondator al SVS Partners, lector universitar, doctor în drept civil și cercetător post-doctorat în cadrul Facultății de Drept a Universității de Vest Timișoara și Professeur invité à l'Université Paris 1 Panthéon-Sorbonne IRJS-DreDIS.
A mai scris: