Strategia Naţională de Apărare a Ţării pentru perioada 2020-2024: „Împreună, pentru o Românie sigură şi prosperă într-o lume marcată de noi provocări” – aprobare (H.P. nr. 22/2020)

În M. Of. nr. 574 din 01 iulie 2020 s-a publicat H.P. nr. 22/2020 privind aprobarea Strategiei Naționale de Apărare a Țării pentru perioada 2020-2024.

Astfel, prin respectivul act normativ se aprobă Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2020-2024.

Vă prezentăm, în continuare, cele mai importante dispoziții ale Strategiei Naționale de Apărare a Țării pentru perioada 2020-2024.

Structură

– Partea 1 („Cuvânt-înainte”);

– Partea 2 („Introducere”);

– Partea 3 („Introducere”);

– Cap. 1 („România membru activ NATO și UE, stat rezilient, pol de stabilitate regional”);

– Secț. 1 („1.1. România – promotor și actor implicat în parteneriate internaționale durabile, pol de stabilitate regional”);

– Secț. 2 („1.2. România – stat rezilient în fața amenințărilor, care asigură securitate și prosperitate cetățenilor săi”);

– Cap. 2 („Interese și obiective naționale de securitate”);

– Secț. 1 („1.2. Valori și principii fundamentale în definirea intereselor și obiectivelor naționale de securitate”);

– Secț. 2 („2.2. Interese naționale de securitate”);

– Cap. 3 („Evaluarea mediului de securitate”);

– Secț. 1 („3.1. Tendințe majore cu potențial de afectare și influențare a mediului de securitate, în perspectiva anului 2024”);

– Secț. 2 („3.2. Coordonate esențiale ale evoluțiilor în planul securității la nivel global”);

– Secț. 3 („3.3. România și securitatea la nivel euroatlantic”);

– Secț. 4 („3.4. Postura strategică a României la nivel regional”);

– Secț. 5 („3.5. Dimensiuni ale securității cetățeanului, comunităților și națiunii”);

– Cap. 4 („Amenințări, riscuri și vulnerabilități”);

– Secț. 0;

– Secț. 1 („4.1. Amenințări”);

– Secț. 2 („4.2. Riscuri”);

– Secț. 3 („4.3. Vulnerabilități”);

– Cap. 5 („Direcții de acțiune și principalele modalități pentru asigurarea securității naționale a României”);

– Secț. 0;

– Secț. 1 („5.1. Dimensiuni de realizare a securității cetățeanului, comunităților și națiunii”);

– Subsecț. 0;

– Subsecț. 1 („5.1.1. Dimensiunea diplomatică”);

– Subsecț. 2 („5.1.2. Dimensiunea de apărare”);

– Subsecț. 3 („5.1.3. Dimensiunea de ordine publică”);

– Subsecț. 4 („5.1.4. Dimensiunea de informații, contrainformații și de securitate”);

– Subsecț. 5 („5.1.5. Dimensiunea economică și energetică”);

– Subsecț. 6 („5.1.6. Dimensiunea managementul situațiilor de criză și protecție civilă”);

– Subsecț. 7 („5.1.7. Dimensiunea securitatea mediului înconjurător, cu efecte directe în planul asigurării calității vieții”);

– Subsecț. 8 („5.1.8. Dimensiunea educațională, de sănătate, socială și demografică

(Dimensiunea societală)”);

– Secț. 2 („5.2. Funcționalitatea sistemului național de securitate: relaționare și colaborare de tip integrat”);

– Secț. 3 („5.3. Corelarea direcțiilor de acțiune cu obiectivele naționale de securitate, din perspectiva amenințărilor, riscurilor și vulnerabilităților”);

– Partea 4 („Considerații finale”).

Prezentare generală

Strategia națională de apărare a țării pentru perioada 2020-2024 vine în sprijinul efortului național de modernizare a statului. Buna guvernare rămâne instrumentul prin care democrația trece din planul conceptelor și teoriilor în planul vieții reale și o condiție esențială a securității și prosperității, factorii implicați în procesul bunei guvernări fiind deopotrivă statul și societatea civilă.

Astfel, Strategia de dezvoltare a unor instrumente eficiente pentru consolidarea rezilienței societale și a infrastructurilor critice include:

– îmbunătățirea nivelului de conștientizare cu privire la acțiuni ostile/de influență derulate în spațiul public prin intermediul mass-media clasice sau online sau a think-tank-urilor, dificil de gestionat atunci când apar și factori noi cu impact în plan securitar, precum fake news, a căror sursă de proveniență este adesea greu de identificat și atribuit;

– facilitarea dimensionării unor instrumente publice accesibile și transparente prin care să fie expuse sursele de dezinformare, produsele și narativele acestora;

– creșterea capacității instituțiilor de învățământ, cercetare, a think-tank-urilor și media de a identifica și combate mișcările de dezinformare susținute de actori statali sau non-statali ostili;

– creșterea nivelului de alfabetizare funcțională pentru dezvoltarea gândirii critice și pentru reducerea gradului de vulnerabilitate a populației în fața fenomenului de răspândire de informații false, care pot avea consecințe negative pentru securitatea națională;

– susținerea programelor de educație pentru sănătate și educație pentru situații de urgență;

– adoptarea de măsuri care să contribuie la reducerea fenomenului de brain drain concomitent cu implementarea unor programe de atragere de talent internațional;

– demararea unor programe ample de educație în ciclul gimnazial și cel liceal, în sfera competențelor digitale și a securității online, precum și pentru dezvoltarea deprinderilor necesare pentru combaterea informațiilor false, astfel încât să se diminueze vulnerabilitatea tinerei generații la asemenea provocări de tip hibrid, având ca efect creșterea rezilienței societale;

– conștientizarea populației, instituțiilor publice centrale și locale și mediului de afaceri asupra importanței măsurilor de protecție a infrastructurilor critice pentru funcționarea continuă și în siguranță a serviciilor și utilităților publice de bază (electricitate, apă, căldură, salubritate, transport în comun, servicii sociale).

Interesul național de securitate este starea dezirabilă de existență a unei națiuni, a unei comunități organice și incluzive, care vizează apărarea și promovarea valorilor naționale fundamentale, asigurarea prosperității, garantarea respectării drepturilor și libertăților democratice, a protecției și securității membrilor ei.

Pe de altă parte, tendințele strategice înregistrate în ultimii ani ilustrează acumularea unui potențial substanțial de reconfigurare a relațiilor dintre actorii cu interese globale, cu efecte directe asupra stabilității și predictibilității sistemului internațional, iar revitalizarea competiției strategice globale confirmă tranziția spre o nouă paradigmă de securitate. Aceasta va accentua tendința spre o mai susținută activitate a statelor în plan bilateral, cu interese și alianțe de moment, conjuncturale, ceea ce va afecta și mai mult predictibilitatea mediului de securitate internațional.

Așadar, menirea Strategiei este, pe de o parte, să ofere îndrumare pentru continuarea implementării orientărilor strategice adoptate în 2015 și, pe de altă parte, să sprijine eforturile instituțiilor naționale de a se adapta la evoluțiile interne și internaționale pentru a răspunde preocupărilor cetățeanului și prezervării climatului de securitate din spațiul euroatlantic.