Strămutarea pe motive de bănuială legitimă. Invocarea excepțiilor absolute. Declinarea de competență (NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 1623/2017

NCPC: art. 24, art. 130 alin. (2), art. 142, art. 246 alin. (1), art. 247 alin. (1); Legea nr. 76/2012: art. 3 alin. (1)

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 2 octombrie 2017, petenta Asociația A. a solicitat strămutarea judecății Dosarului nr. x/322/2017 al Tribunalului Covasna, la o altă instanță egală în grad, pe motive de bănuială legitimă.

Conform verificărilor efectuate în sistemul informatic Ecris, dosarul ce face obiectul cererii de strămutare a fost înregistrat în primă instanță pe rolul Tribunalului Covasna la data de 22.02.2017, deci, ulterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., ceea ce determină constatarea incidenței în cauză a noii reglementări, date fiind dispozițiile art. 24 C. proc. civ., precum și cele ale art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Astfel, art. 130 alin. (2) C. proc. civ. prevede că: „Necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe”; însă, având în vedere că instanța învestită cu soluționarea unei cereri de strămutare se pronunță doar asupra unui incident privitor la instanța competentă, nefiind primă instanță în sensul propriu al normei anterior citate, trebuie a se avea în vedere și dispozițiile art. 247 alin. (1) referitoare la invocarea excepțiilor absolute, excepții definite de art. 246 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, potrivit art. 142 alin. (1) C. proc. civ. „cererea de strămutare întemeiată pe motive de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia (…)”.

Or, în cauză, cererea de strămutare dedusă judecății este întemeiată, așa cum s-a arătat anterior, pe motive de bănuială legitimă și este formulată cu privire la un dosar înregistrat ulterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ. pe rolul Tribunalului Covasna, instanță aflată în circumscripția teritorială a Curții de Apel Brașov.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 247 alin. (1), art. 246 alin. (1) rap. la art. 142 C. proc. civ., se constată că instanța competentă material a soluționa cererea de strămutare este Curtea de Apel Brașov, instanță în favoarea căreia se va dispune declinarea de competență.

Sursa informației: www.scj.ro.