STATUL DE DREPT – ca valoare și principiu fundamental al statelor membre și, în egală măsură, al instituțiilor UE

4 iul. 2022
Vizualizari: 1033
 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

3. Unele sfidări ale statului de drept în „inima” UE: birocrația excesivă, deficitul democratic și de transparență în funcționarea instituțiilor UE, în special a Comisiei Europene.

3.1. Derapaje majore de la principiile statului de drept și ale legalității, privind o nouă formulă de responsabilitate statală pentru protecția integrată a bugetului UE și a intereselor sale financiare.

„Legiferarea” jurisprudențială arogată și practicată de CJUE, în siajul politic al Comisiei Europene, în special pentru a susține trendul autoritar extra-tratate al instituțiilor UE față de statele membre, dar, mai ales, supremația absolută a dreptului UE în raport cu dreptul intern al acestora, anihilând legile fundamentale (supremația constituțiilor) constituie o practică accentuată de CJUE în ultimii ani.

Acordarea, prin interpretarea excesivă a art. 288 TFUE, a „statutului” de act legislativ obligatoriu unor recomandări din anumite Rapoarte MCV România și Bulgaria – 2007, față de autoritățile naționale ale acestor două state membre, egale în fața Tratatelor conform art. 4-2 TUE și validarea legalității MCV, după aplicarea efectivă a M.St.Dr.2020, de către CJUE (Hotărârea Marii Camere din 18.05.2021) constituie derapaje majore de la statul de drept.

Adăugarea, prin Regulamentul nr. 2020/2092 și prin consensul din Consiliul European, la „valorile Uniunii”, înscrise în art. 2 TUE, a unei noi valori fundamentale intitulate „protecția bugetului UE și a intereselor sale financiare”, justificându-se, astfel, legalitatea condiționării acordării unor drepturi financiare statelor membre de respectarea statului de drept constituie un alt derapaj de la principiul supremației tratatelor în dreptul UE, ratificat cu „entuziasm” de Plenul CJUE, prin decizia de respingere a acțiunilor în anularea Regulamentului, formulate de Ungaria și Polonia.

Dar, în mod bizar, CJUE nu a „filtrat” calitatea tehnico-juridică a acestui Regulament, bolnav grav de „urgență legislativă”, care conține termeni și expresii de o ambiguitate jenantă, fiind o mostră normativă unională lipsită total de previzibilitate, claritate și accesibilitate, de coerență și de rigoare juridică. De exemplu:

– în art. 3 „a” se prevede:

„Statul de drept” se referă la valorile Uniunii consacrate la articolul 2 din TUE. Acesta include principiul legalității, care implică un proces legislativ transparent, responsabil, democratic și pluralist; principiul securității juridice; principiul interzicerii exercitării arbitrare a competențelor executive; principiul protecției jurisdicționale efective, inclusiv accesul la justiție, asigurate de instanțe independente și imparțiale, în egală măsură în ceea ce privește drepturile omului; principiul separării puterilor în stat; și principiul nediscriminării și egalității în fața legii. Statul de drept este înțeles ca făcând referire și la celelalte valori și principii ale Uniunii consacrate la articolul 2 din TUE” (?!);

– în art. 3 lit. „b-c” se prevede:

„În sensul prezentului regulament, următoarele elemente pot constitui indicii (?!) ale unor încălcări ale principiilor statului de drept …”

– în art. 4-7 sunt expresii generice, vagi, neclare, dificil de înțeles, care pot genera serioase îndoieli și confuzii în interpretare și aplicare (ex. art. 4 – (1) – „Se iau măsuri adecvate în cazul în care se constată, în conformitate cu articolul 6, că încălcările principiilor statului de drept într-un stat membru afectează sau riscă în mod grav să afecteze, într-o manieră îndeajuns de directă (?!), buna gestiune financiară a bugetului Uniunii sau protecția intereselor financiare ale Uniunii” sau în art. 6 (3): „Comisia ține seama de informațiile relevante provenite din sursele disponibile (?!), inclusiv decizii, concluzii și recomandări ale instituțiilor Uniunii, ale altor organizații internaționale relevante și ale altor instituții recunoscute” (?!).

Lipsa de transparență în decizii majore ale Comisiei Europene, instituție executivă a UE, este mai „vizibilă” în perioada de criză COVID și de aplicare a unor programe de redresare economico-financiare, precum PNRR.

„Comisia Europeană și statele membre UE au negociat în spatele ușilor închise cu privire la modul de cheltuire a fondului de redresare COVID-19 în valoare de 723,8 miliarde euro”[12].

Președinta Comisiei Europene a declarat că va „asigura transparența fondurilor europene”, dar a secretizat o mare parte din documentele și informațiile legate de banii europeni[13].

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

De asemenea, în pofida faptului că, anual, prin rapoartele de control, Curtea de Conturi a UE a constatat numeroase ilegalități în administrarea bugetului, în principal de către Comisie și de diferite agenții, afectând grav interesele financiare ale Uniunii (cheltuieli nejustificate, TVA intracomunitar fraudulos ș.a.) care au împiedicat validarea descărcării de gestiune a fiecărei instituții, Comisia nu a comunicat măsurile și responsabilitățile, conform obligației sale de gardian al Tratatelor” (?!).

3.2. Birocrația excesivă și „bagajul normativ” cu „gabarit depășit” – parametrii majori ai deficitului democratic din UE.

3.2.1. Birocrația (NE) funcțională

Din datele EUROSTAT-2022 rezultă, în esență, că în instituțiile Uniunii sunt peste 75.000 de angajați și alți numeroși colaboratori „vizibili” sau „discreți”. Comisia Europeană „a reușit” o creștere masivă de personal, de la 15.000 de angajați în anii ’90 la peste 32.000 în 2022, la care se adaugă lucrătorii din celelalte instituții, organe, agenții, reprezentanțe în Europa și în alte țări.

În lucrarea „Marele jaf european”[14] autorii subliniază preocuparea instituțiilor UE pentru a-și spori, în mod agresiv, controlul și autoritatea: cheltuind anual miliarde fără a primi „Certificatul de sănătate” datorită erorilor, ilegalităților, fraudei și unui anumit cult al necinstei financiare.

„UE a devenit un magnet irezistibil pentru oamenii supuși, dogmatici, ipocriți, leneși, risipitori, egoiști, incompetenți, corupți din punct de vedere moral, iar marele proiect european a fost deturnat de o clasă conducătoare narcisistă, arogantă și autoritară, care se consideră mai presus de lege, lipsită de empatie cu cetățenii europeni, care a susținut habotnic adâncirea deficitului democratic[15]”.

3.2.2. Starea legislativă și „Balastul normativ” al UE

UE elaborează, anual, peste 2.000 de acte normative, multe în domenii neînsemnate (ștergătoare de parbriz pentru vehicule agrare și forestiere, comercializarea verzei, caracteristicile uleiului de măsline ș.a.), în dauna obiectivelor majore și presante, cum sunt cele sociale și economice, mediul, transporturile, alimentația ș.a.; sunt peste 150.000 de pagini de acte juridice, la care se adaugă milioane de pagini de recomandări, rezoluții, comunicări, rapoarte, propuneri, documente de tip „carte albă”, „carte verde”, decizii-cadru, strategii, mecanisme etc.

„Criticile frecvente asupra calității și cantității legislației europene relevă existența «inflației legislative» generate de acțiunea Comisiei, care nu a reușit să simplifice și să reducă acest «balast normativ», care prezintă un grad mare de dificultate în procesul de previzibilitate-claritate-accesibilitate și implicit de stabilitate, îndepărtându-l artificial de voința reală a cetățenilor UE”[16].

„Redactorii actelor normative și instituțiile UE, deși au stabilit, ca linie directoare a produsului lor legislativ, destinatarii normei juridice, chiar după adoptarea, în anul 2003, a unui «GHID practic comun pentru redactarea legislației comunitare», de către Parlament, Consiliu și Comisie, nu au ameliorat substanțial calitatea legislației UE și nu au generat simplificarea acesteia, reducerea și limitarea producției de noi acte normative, cu efect major asupra respectării și aplicării principiului subsidiarității”[17].

„La Bruxelles, aerul de irealitate persistă de decenii, fiind dominat de o retorica absurdă și arogantă, de la Jaques Delors (1985-1995) la Jaques Santer (1995-1999, revocat pentru fraude financiare, odată cu întreaga Comisie), Romano Prodi (1999-2004), J.M. Barosso (2004-2014), Jean-Claude Junker (2014-2019), adâncindu-se deficitul democratic și prin noul pilon electoral, al votului pe o listă de partid pentru Parlamentul European. Imensa fabrică de legi a UE livrează continuu „tone normative, majoritatea legilor fiind produse ale grupurilor puternice de „lobby” și de interese financiar-comerciale sau profesionale[18].

„Legea europeană nu mai este un flux care inundă estuarele Angliei; a devenit un „val seismic, care dărâmă zidurile și se revarsă în interior, peste câmpii și case”[19].

Unele exemple recente, șocante, par adevărate „romane normative”: (1) Regulamentul (PE și al Consiliului) de instituire a Fondului de management integrat al frontierelor, din 14.06.2021, are 249 de pagini; (2) Regulamentul delegat al Comisiei 2016/341 din 15.12.2015 privind normele tranzitorii pentru anumite dispoziții din Codul vamal european, are 313 pagini; (3) Cel de-al doilea Regulament delegat al CE nr. 2015/2446 din 28.07.2015 privind normele detaliate pentru anumite dispoziții din Codul vamal european, are 557 de pagini; (4) Standardele europene de stabilire a cerințelor tehnice pentru navele de navigație interioară – 2016, are 842 de pagini ș.a.

 

IV. În loc de concluzii

1. Birocrația instituțională a UE, corupția tradițională, deficitul major democratic, inflația de acte juridice și conduita colonialistă, sfidătoare a instituțiilor și a înalților demnitari europeni constituie craterul imploziei și erupției Uniunii, instituțiile acesteia, în special Comisia Europeană, nefiind controlate și nedând socoteală pentru actele și faptele lor individuale și instituționale.

Anumiți „talibani” europeni ai democrației și ai statului de drept impun popoarelor din statele naționale membre UE, în special din Europa Centrală și de Est, un mod de viață pe care ei nu-l trăiesc în aceiași parametri!

2. Problema esențială a UE și a statului de drept în funcționarea instituțiilor sale constă în a „căuta un bun echilibru între, de o parte, respectul identității naționale a statelor membre, a culturii lor, a tradițiilor acestora și a diversității lor, iar pe de altă parte, necesitatea unui proces decizional central eficace, democratic și transparent, a aplicării uniforme a dreptului, a puterii de a răspunde efectiv sfidărilor economice, sociale, ale mediului și de securitate din sec. XXI, la care niciun stat membru nu poate face față singur”[20].

Totuși, din păcate, Uniunea continuă să aprofundeze și să-și lărgească competențele, substituindu-se statelor naționale membre, care vor acționa, cu mai multă energie, pentru a-și salva identitatea, cultura, tradițiile și diversitatea fiecăruia dintre ele.

3. În acest context sunt relevante răspunsurile ferme date de curțile constituționale naționale pentru limitarea jocului primatului și supremației dreptului UE, prin rezervele de constituționalitate, în sensul că acceptarea constituțională a integrării europene și a transferului de competențe trebuie să fie „subordonată respectului identității naționale, culturii și tradițiilor fiecărui stat membru”; că primatul sau prioritatea nu pot fi calificate ca „supremație absolută”, ca produs al unei autorități „monarhice” a dreptului Uniunii în raport cu dreptul intern al fiecărui stat național membru.

„Uniunea Europeană ar trebui judecată după aceleași principii și criterii normative pe care le aplică statelor naționale membre”[21].


[12] Info-sud-est, 15.02.2022, articol de Peter Teffe și Hans-Martin Tiliack: „Comisia Europeană ține la secret mii de documente ale Mecanismului de Redresare”.

[13] A se vedea răspunsul președintei von der Leyen din 15.10.2021, trimis Ombudsmanului European: „Puteți fi sigur că angajamentul nostru de a asigura transparența PNRR, deoarece împărtășim evaluarea dv., potrivit căreia asumarea deplină a responsabilității de către cetățenii UE este o condiție posibilă pentru a asigura succesul acestuia” (?!).

[14] David Craig și M. Elliot, ibidem, pag. 12.

[15] David Craig și M. Elliot, ibidem, pag. 12.

[16] Jean Claude PIRIS – „La qualitè de la legislative communantaire; le pont de vue du service juridique du Conseil”, en „Amèliorer la qualitè de la legislation en Europe”, EM ASSER Institut, 1998 (The Haque-Rluwer Law International).

[17] „Revue du droit public”, no. 2/2005, pag. 476-477.

[18] Chr. BOOKER și Richard NORTH – „UE sau Marea amăgire. O istorie recentă a construcției europene”, Ed. ANTET, 2004, pag. 10-11.

[19] Lordul Denning – judecător la Curtea Supremă a Angliei, profesor de drept anglo-saxonic la Universitatea Oxford, citat de Chr. Booker și R. North, pag. 15. A se vedea și „L’Etat du droit dans l’Union Europèene”, Raport nr. 457 (2020-2021) al Senatului Republicii Franceze, pag. 11 și urm. „Degradarea preocupantă a statului de drept în sânul UE” (Cap. II), 25.05.2022.

[20] Jean-Claude Piris, R D Teur. 41 (2), 2005, pag. 260.

[21] P.Craig și Gr.D. Bürca – „Dreptul Uniunii Europene. Comentarii, jurisprudență, doctrină”, Ed. a IV-a, Ed. Hamangiu, București, 2009, 1.250 de pagini, pag. 170.

 

STATUL DE DREPT – ca valoare și principiu fundamental al statelor membre și, în egală măsură, al instituțiilor UE was last modified: iulie 5th, 2022 by Marin Voicu

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Marin Voicu

Marin Voicu

Este doctor în drept, avocat în cadrul cabinetului individual de avocat „Marin Voicu", având experiență în drept civil, drept comercial și drept comercial internațional, drept maritim și dreptul comunitar al UE.
A mai scris: