STATUL DE DREPT – ca valoare și principiu fundamental al statelor membre și, în egală măsură, al instituțiilor UE

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Motto: „Statul de drept există atunci când statul nu are suveranitate asupra dreptului”^[1].

I. Statul de drept – valoare a UE și principiu fundamental al dreptului unional

1. Statul de drept în dreptul UE și al statelor membre.

1.1. Dreptul primar al UE – tratatele instituie cadrul și parametrii statului de drept.

Art. 2 TUE: „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților”.

Art. 4 (2) TUE: „Uniunea respectă egalitatea statelor membre în raport cu tratatele, precum și identitatea lor națională, inerentă structurilor lor fundamentale politice și constituționale, inclusiv în ceea ce privește autonomia locală și regională.

Statul de drept, astfel definit, presupune o structură clară și bine articulată a ierarhiei normelor, printr-o încadrare a lor, determinată precis în ordinea constituțională, prin legi precise și care prevăd limitele exacte ale acțiunii pentru organele de execuție, cu jurisdicții competente de control al conformității normelor individuale și generale.

1.2. Adoptarea noilor constituții în statele din Europa Centrală și de Est, în anii 1990, a impus modelul statului de drept sub monitorizarea Consiliului Europei. Unele dintre acestea au prevăzut doar expresia „Stat de drept”, iar altele au adăugat și „democratic”^[2], sau/și „social”^[3]. În art. 1 alin. (3) din Constituția României se prevede că: „România este stat de drept democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate”, iar conform art. 20 alin. (1) din Constituția Germaniei „Republica Federală a Germaniei este un stat federal, democratic și social”.

Constituția Republicii Cehe este mai directă și clară, în art. 9 alin. (2) interzicând expres revizuirea „statului de drept democratic”, în elementele sale esențiale.

2. Așadar, tratatele UE stabilesc și fixează, în mod clar și expresiv, limita până la care dreptul UE este imperativ față de statele naționale membre și de la care autonomia decizională aparține acestora, în ceea ce privește marile obiective și competențe (partajate și exclusive).

În ce măsură UE și instituțiile sale, dar, mai ales, dreptul derivat al UE (regulamentele, deciziile și directivele) și actele neobligatorii au dat expresia fidelă acestor valori, obiective și principii imperative înscrise în tratate?!

Răspunsul îl găsim în jurisprudența CJUE, bogată în hotărâri interpretative prejudiciale, în cea a curților constituționale ale statelor naționale membre și în doctrina dreptului UE. În acest sens, considerăm că principiul statului de drept într-o societate democratică este și trebuie să fie, înainte de toate, imperativ în mediul instituțional, normativ, administrativ și jurisprudențial al UE, deopotrivă cu cel din dreptul intern al statelor naționale membre.

II. Mecanismul statului de drept – 2020 al UE. Cadrul general

1. Actele juridice ale UE emise în adoptarea și aplicarea Mecanismului de Drept 2020-M.St.Dr.:

– Comunicarea Comisiei Europene din 17.07.2019 (COM 2019-343) privind: „Consolidarea statului de drept în cadrul UE” și „Planul de acțiune 2019”;

– Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliul (UE) din 30.09.2020 privind Mecanismul statului de drept 2020;

– Regulamentul (UE-EURATOM) nr, 2020/2092 din 16.12.2020, al PE și al Consiliului privind un regim general de condiționalitate pentru protecția bugetului UE;

– Atrage atenția, în mod deosebit, Regulamentul (UE-Euratom) 2020/2092 care consacră protecția bugetului și a intereselor financiare ale UE” drept o valoare a UE, între cele înscrise în art. 2 din TUE (?!), dar și ca obiectiv al acțiunilor Uniunii.

O vizibilă ignorare a valorilor și principiilor dreptului UE apare în textul politico-juridic din Rezoluția PE al UE din 07.10.2020, în care se prevede: ”…P.E. consideră că pe termen lung, pentru a i se da Uniunii MAI MULTĂ PUTERE (?) să își promoveze și să-și apere „temelia constituțională” (?), va trebui MODIFICAT Tratatul UE-TUE și așteaptă cu interes lucrările „Conferinței privind viitorul Europei”, pentru ca procedura prevăzută în art. 7 din TUE să aibă mai mare EFECT” (de pedepsire a statelor naționale membre „nărăvașe”?!).

Aceasta este proba tendinței de federalizare și suveranitate europeană, de concentrare a puterilor și competențelor la nivelul instituțiilor UE, de limitare drastică a ariei și efectelor principiului fundamental al UE – subsidiaritatea, de afirmare a forței absolute a dreptului UE, ceea ce încalcă Tratatul UE și valorile garantate, prin nesocotirea parametrilor statului de drept.

2. Absența capitolului privind statul de drept în funcționarea instituțiilor UE din Rapoartele 2020 și 2021 ale M.St.Dr. 2020.

2.1. Lectura Rapoartelor și a celorlalte acte juridice și instrumente ale M.St.Dr. 2020 al UE ne relevă, în esență, că acestea sunt concepute, adoptate și aplicate ca mijloace de monitorizare și control exercitat de instituțiile UE asupra autorităților și instituțiilor statelor naționale membre, dar și ca bază de analiză pentru procedura excepțională de pedepsire a statelor membre declarate „producătoare de riscuri majore” la adresa statului de drept, conform art. 7 TUE, procedură „amenajată prin acte juridice derivate, ca fiind o „armă nucleară” pe timp de pace…?!.

2.2. În toate actele juridice ale UE, îndeosebi în Regulamentul 2020/2092 și în cele două Rapoarte M.St.Dr. nu există nicio referire la respectarea și aplicarea parametrilor statului de drept în funcționarea instituțiilor UE cu privire specială la Comisia Europeană – gardianul tratatelor și la Parlamentul European și Consiliul UE.

3. Caducitatea MCV

Din Fișa informativă și din Schema Mecanismului, publicate de Comisia Europeană odată cu primul Raport asupra M.ST.DR2020, la 30.09.2020, rezultă, în mod evident, ca obiectivele MCV au fost absorbite în noul mecanism al statului de drept, că acest MCV și-a pierdut autonomia de mecanism de cooperare și verificare, instituit doar pentru România și Bulgaria și aplicat timp de 15 ani (2007-2021), cu 4 obiective precise, inițiale și alte 20 suplimentare (?!) ( așa cum rezultă din Decizia nr. C (2006) din 13.12.2006 și din art. 1 – Anexa cu cele 4 obiective de reformă). MCV este de la 30.09.2020 un instrument al Mecanismului statului de drept cu sarcina precisă de „Monitorizare PERIODICĂ și raportare privind progresele înregistrate în vederea remedierii unor deficiențe legate de reformele în justiție și corupție”, în toate cele 27 de state naționale membre, mai puțin în instituțiile UE (!?).

Pe de altă parte, constatările, concluziile și recomandările din Rapoartele MCV-2018 și 2019 sunt reluate textual în raportul M.St.Dr.2020 din 30.09.2020, precum și în cel de-al doilea Raport M.St.Dr. din iulie 2021, ceea ce susține teza caducității MCV și a încetării supravegherii politice unionale față de România.

III. Statul de drept și funcționarea instituțiilor UE

1. Instituțiile UE și principiul absolut al atribuirii și exercitării competențelor, prevăzut în TUE și TFUE.

1.1. Conform art. 13 (2) TUE: „Fiecare instituție acționează în limitele atribuțiilor care îi sunt conferite prin tratate, în conformitate cu procedurile, condițiile și scopurile prevăzute de acestea. Instituțiile cooperează unele cu altele în mod loial^[4]”.

„Instituțiile” UE corespund, într-o măsură hotărâtoare, profilului autorităților publice constituționale din statele naționale membre^[5] și Mecanismului statului de drept aplicabil acestora.

1.2. „Uniunea Europeană este o «unitate în diversitate», relația sa, ca și construcție supranațională cu statele membre, dezvoltându-se în jurul unei dialectii neîncetate, între tendința de unitate, pe de o parte, și recunoașterea și, în același timp, valoarea diversității naționale, pe de altă parte. Totodată UE există, în concret, prin principiul atribuirii, în baza căruia instituțiile sale nu dispun decât de competențele care îi sunt atribuite prin Tratate (art. 4-1 și art. 5 TUE). Primatul dreptului UE și consecințele care decurg, în special în ce privește uniformizarea juridică, nu conferă instituțiilor UE competențe ultratratate”^[6].

În ultimii ani, îndeosebi în „legislaturile luxemburgheze Santer, J.K. Junker și cea germană actuală se reafirmă tendința publică, anihilată de Franța, Olanda, Irlanda, în 2005, către reforma în perspectiva federalizării și a suveranității europene, doctrina susținătoare generând teza omogenității constituționale verticale (specifică unor federații precum SUA, Germania, Elveția) de natură a surclasa „identitatea națională a statelor membre”, consacrată expres de TUE.

2. Statul de drept este o valoare fondatoare a UE, instituită de TUE în sarcina Statelor naționale membre și, deopotrivă a instituțiilor UE (art. 1-2 și 49 TUE).

2.1. În doctrina^[7] recentă s-a subliniat că „dreptul primar al UE utilizează termenul generic «valori», iar distincția dintre principii și valori este un veritabil locus classicus al filozofiei dreptului, datorită formulărilor foarte generice, susceptibile de mai multe interpretări pentru a identifica semnificațiile constrângerilor, recurgând la prevederile tratatelor UE, la CEDO, la Carta socială europeană și la alte tratate ca un „patrimoniu constituțional european”, care trebuie să joace un rol fundamental în interpretarea clauzei din art. 2 TUE^[8].

2.2. Referirea la „democrație și stat de drept” din art. 2 TUE poate să fie și mai problematică, vizând, în principal, dreptul electoral, domeniile economic și financiar ș.a.

Textul nu face nicio precizare în sensul că „valorile fondatoare” ale UE sunt legate de domeniul economic și de cel financiar (de bugetul UE și de interesele sale financiare), norma din art. 3 (2) TUE sugerând, oarecum, constituționalizarea principiului echilibrului bugetar, astfel că apare discutabilă instituirea mecanismelor de condiționalitate financiară a statelor membre prin Regulamentul 2020/2092.

2.3. Statul de drept este o „valoare a statelor europene, în măsura în care sunt democrații libere, și a Uniunii Europene, în aceeași măsură. În primul rând, Uniunea Europeană este obligată să respecte statul de drept, iar statele membre trebuie să garanteze normele statului de drept în domeniile reglementate de dreptul UE”^[9].

Anumite încălcări ale statului de drept afectează politica externă a UE, care poate deveni mai puțin credibilă, legitimitatea procesului decizional al UE și a „legilor” europene, precum și „încrederea reciprocă” între statele membre și între acestea și instituțiile UE.

2.4. Statul de drept este, așadar, o valoare fondatoare a Uniunii, înscrisă în art. 2 TUE. Comisia de la Veneția a elaborat criteriile definiției statului de drept^[10], preluate de Comisia Europeană în „Noul cadru pentru statul de drept^[11]:

– legalitatea acțiunii statului să fie încadrată în lege;

– securitatea juridică (reguli de drept precise, accesibile și neretroactive);

– interdicția arbitrariului puterii executive (abuzul de putere);

– opțiune judiciară independentă și imparțială;

– accesul liber la justiție (un control jurisdicțional efectiv);

– egalitatea în fața legii (absența discriminării);

– respectarea drepturilor fundamentale.