Stabilirea provizorie a locuinței minorei și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere. Ordonanță președințială. Conflict negativ de competență (NCC, NCPC)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC I) nr. 735/2018

NCC: art. 107, art. 396; NCPC: art. 114, art. 120, art. 123 alin. (1), art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1), art. 915 alin. (1) teza I, art. 920, art. 996 și urm., art. 997-998

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 7 februarie 2018, sub nr. x/311/2018, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Iancu B., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța pe cale de ordonanță președințială, în temeiul art. 996 și urm. C. proc. civ., să se dispună:

– stabilirea domiciliului minorei C., la domiciliul mamei-reclamante A. din num. Drăgășani, jud. Vâlcea;

– obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorei C., până la pronunțarea definitivă a cererii de divorț.

Prin sentința civilă nr. 562 din 8 februarie 2018, Judecătoria Slatina a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drăgășani.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Slatina a reținut următoarele considerente:

Reținând că obiectul cererii de față este stabilirea provizorie a locuinței minorei și obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere, pe cale de ordonanță președințială, până la soluționarea dosarului de divorț, instanța are în vedere dispozițiile art. 998 și art. 114 C. proc. civ., acestea din urmă stabilind că acțiunile privitoare la ocrotirea persoanei fizice, date de C. civ. în competența instanței de tutelă sunt soluționate de instanța în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Or, cererile privitoare la stabilirea locuinței minorului, în baza art. 107 și 396 C. civ., sunt în competența instanței de tutelă, fiind, așadar, incidente dispozițiile art. 114 C. proc. civ. Or, minora C. locuiește efectiv pe raza municipiului Drăgășani, din octombrie 2017, așa cum reiese și din cele arătate de reclamantă în fața instanței, la termenul din 08 februarie 2017, precum și din cuprinsul cererii de chemare în judecată. Totodată, reiese, tot din susținerile reclamantei, că minora a locuit în mod statornic acolo de la despărțirea părților, unde merge și la grădiniță, așa cum reiese și din ancheta socială din 13 decembrie 2017 și din raportul de monitorizare din 31 ianuarie 2018. Deplasările temporare ale minorei la domiciliul bunicilor nu au avut caracter de continuitate, cât să atragă schimbarea locuinței stabile a copilului, de vreme ce însăși reclamanta, în fața instanței, a confirmat că în fapt minora stă în Drăgășani. Nu duce la schimbarea locuinței de fapt a minorei nici ipoteza potrivit căreia minora ar fi fost luată de tată în data de 3 februarie 2017, fără acordul mamei, care nu și-ar mai putea vedea copilul. O astfel, de ipoteză, chiar dacă s-ar confirma prin probatoriul ce se va administra, nu ar fi aptă să schimbe locuința statornică a minorei, care, la data sesizării instanței, este cea din Drăgășani, unde minora locuiește de câteva luni, unde merge și la grădiniță. De altfel, a reieșit că locuința statornică a minorei a fost tot timpul alături de mamă. Or, mama are actualmente reședința în Drăgășani, acolo unde, de altfel, și solicită stabilirea locuinței provizorii a minorei.

Având în vedere dispozițiile legale sus amintite, Judecătoria Slatina a apreciat întemeiată excepția invocată, urmând să o admită și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drăgășani, căreia i se va înainta dosarul, fiind irelevant faptul ca pe rolul Judecătoriei Slatina se afla pendinte dosar de divorț cu minori, ordonanța președințiala având propriile reguli în stabilirea competenței, nefiind accesorie sau incidentală divorțului pentru a se justifica o prorogare de competență.

Astfel învestită, Judecătoria Drăgășani, prin sentința civilă nr. 129 din 8 februarie 2018, la rândul său, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina și, în temeiul art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competență, l-a înaintat, spre soluționam Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Drăgășani a reținut următoarele considerente:

La data de 7 februarie 2018, reclamanta a formulat cerere de ordonanță președințiala – stabilire domiciliu minor, urmare a faptului că, începând cu data de 3 februarie 2018, pârâtul a luat-o pe minora Iancu Manuela – Ionela la domiciliul părinților săi și nu i-a mai permis reclamantei să o vadă.

Reclamanta a precizat, totodată, în cuprinsul cererii de ordonanță președințială că la data de 17 ianuarie 2018 a formulat cerere de divorț, înregistrată pe roiul Judecătoriei Slatina sub nr. x/311/2018.

Din înscrisurile dosarului (ancheta socială fila nr. 17 Dosar nr. x/311/2018 al Judecătoriei Slatina) rezultă că relațiile de familie s-au deteriorat după nașterea minorei, iar până în luna august 2017 întreaga familie a locuit în mun. Slatina, după care, în urma unor neînțelegeri familiale, reclamanta A. a plecat cu minora C. la bunicii materni, în com. Cungrea, jud. Olt, iar din luna octombrie 2017 și-a stabilit reședința în mun. Drăgășani, unde a locuit și minora, până la data de 3 februarie 2018.

Potrivit art. 920 C. proc. civ. instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei. Reglementând competența de soluționare a cererii formulate pe calea ordonanței președințiale, art. 998 C. proc. civ., dispoziție cu caracter special, arată că aceasta se va introduce la instanța competentă să se pronunțe în primă instanță asupra fondului dreptului.

Așadar, în materia ordonanței președințiale, competența materială se determină prin raportare ia dispozițiile corespunzătoare în ceea ce privește cererea pe fondul dreptului, aceeași fiind soluția și în cazul competenței teritoriale, textul de lege menționat făcând o aplicare a principiului accesorium sequitur principale.

Dată fiind promovarea cererii de divorț, la data de 17 ianuarie 2018, înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. x/311/2018, cerere în cadrul căreia instanța este chemată să statueze și asupra locuinței copilului minor, norma procedurală ce este incidență în cauză sub aspectul instanței judecătorești competente teritorial este cea inserată de legiuitor în cuprinsul art. 915 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Potrivit textului de lege cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuința comună a soților. Ultima locuință comună a soților a fost în mun. Slatina.

Un argument în plus în stabilirea incidenței acestei norme este dat și de art. 123 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120 C. proc. civ.

În puterea acestei norme, dacă există un litigiu pe fond pendinte, cererea incidentală de ordonanță președințială se îndreaptă ia instanța sesizată cu judecarea litigiului respectiv, Ca atare, în aplicarea acestor norme, competența de soluționare a cererii de ordonanță președințială aparține Judecătoriei Slatina, instanță competentă să soluționeze cererea și pe fondul dreptului, învestită deja cu soluționarea cererii de divorț dintre părți

Dispozițiile art. 114 C. proc. civ., reținute de Judecătoria Slatina, nu-și găsesc aplicarea în cauză. Potrivit textului, dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Din chiar acest cuprins rezultă că norma de competență redată nu se aplică în cazul oricărei cereri date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie ci exclusiv cererile privind ocrotirea persoanei fizice, respectiv celor prevăzute de Titlul III, intitulat „Ocrotirea persoanei fizice”, ai Cărții I „Despre persoane”, C. civ. Ori, prezenta cerere de chemare în judecată nu aparține acestei categorii.

Mai mult, la acest moment, domiciliul minorei nu a fost încă stabilit definitiv, putându-se însă observa că, în cea mai mare perioadă a vieții sale, minora a locuit în mun. Slatina, jud. Olt, și în com. Cungrea, jud. Olt, la această din urmă locuință aflându-se și la momentul sesizării instanței cu cererea de ordonanță președințială.

Rațiunea textelor de lege invocate, respectiv art. 920 și art. 998 C. proc. civ., este aceea ca, instanța de divorț, pipăind fondul cauzei și fără a fi necesară dovedirea urgenței, să poată încredința provizoriu pe minori, astfel încât situația lor să nu rămână în incertitudine pe perioada procedurii.

Corectă este o interpretare în acest sens a normelor legale incidente în materie și față de scopul avut în vedere de legiuitor și anume, facilitarea administrării probatoriului în cauză. Ultimul domiciliu al părților, domiciliul martorilor propuși în cauză și domiciliul pârâtului, al cărui interogatoriu a fost solicitat, se află în circumscripția Judecătoriei Slatina.

Într-adevăr, simpla prezență a copilului nu fundamentează o competență, decât în cazul în care nu poate fi stabilită nici o altă reședință obișnuită a copilului. În speță, instanța constată că minora a locuit mai mult în mun. Slatina, jud. Olt, și în com. Cungrea, jud. Olt, (aproximativ 3 ani) și doar câteva luni în mun. Drăgășani, situația domiciliului său fiind incertă, în. lipsa unei înțelegeri între părinți, până la stabilirea acestuia printr-o hotărâre definitivă.

Se poate concluziona însă că, reședința obișnuită a minorei nu este în mun. Drăgășani și nu poate fi ignorată împrejurarea că, la momentul sesizării instanței, minora se afla la domiciliul bunicilor paterni, în jud. Olt. De altfel, această împrejurare a fost și motivul sesizării Judecătoriei Slatina cu cererea de ordonanță președințială ce formează obiectul prezentei cauze, instanță învestită deja cu soluționarea cererii de divorț dintre părți.

Conflictul negativ de competență a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 martie 2018, fiind fixat termen pentru soluționare la 9 martie 2018.

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina pentru considerentele care succed:

În speță, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 17 ianuarie 2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul lancu B., desfacerea căsătoriei încheiată între părți, precum și soluționarea capetelor de cerere accesorii, respectiv exercitarea autorității părintești asupra minorei C., stabilirea în sarcina pârâtului a unei contribuții lunare la creșterea minorei.

Ulterior, la data de 7 februarie 2018, a fost înregistrată pe rolul aceleiași judecătorii, cererea de ordonanță președințială, întemeiată de prevederile art. 919 (devenit art. 920 C. proc. civ. după republicare) și art. 996 C. proc. civ., având ca obiect stabilirea vremelnică, pe cale de ordonanță președințială, a locuinței minorei C., la mamă și stabilirea contribuției pârâtului Ia creșterea minorei.

Temeiul juridic al ambelor cereri se încadrează în „Procedura divorțului”, reglementată în Titlul I al Cărții a VI-a intitulată „Proceduri speciale”, motiv pentru care, potrivit regulii de interpretare logică „specialia generalibus derogant”, prevederile cuprinse în art. 915-998 C. proc. civ. au caracterul unor norme speciale care se aplică cu prioritate față de reglementările similare care nu privesc procedura divorțului.

Conform art. 920 C. proc. civ., în procedura divorțului, „Instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei”. Prin urmare, textul condiționează inițierea procedurii ordonanței președințiale de existența unui proces de divorț pendinte, așa cum este cazul în speța de față.

Se constată că, în procedura divorțului, măsuri privind ocrotirea persoanei fizice, care în mod obișnuit ar intra în competența instanței de tutelă, potrivit art. 114 C. proc. civ., pot fi luate pe calea ordonanței președințiale, în temeiul art. 920 C. proc. civ. care, ca normă specială, se va aplica cu prioritate față de art. 114 C. proc. civ.

Topografic, art. 920 C. proc. civ. este așezat după art. 919 C. proc. civ., care îngăduie instanței învestite cu soluționarea cererii de divorț să se pronunțe asupra cererilor accesorii și incidentale formulate în divorț. Din moment ce textul permite această prorogare de competență în mod expres, fără a face nici o distincție, apare ca lipsită de relevanță dezbaterea privind lipsa caracterului incidental al ordonanței președințiale, căci „ubi lex non distinguit, nec nos distinquere debemus” (unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem).

Din cuprinsul art. 919 și 920 C. proc. civ. rezultă că procedura divorțului cuprinde și norme privind cererile accesorii și incidentale introduse pe calea ordonanței președințiale în scopul stabilirii locuinței copiilor minori, a obligației de întreținere, a încasării alocației de stat pentru copii și a folosirii locuinței familiei.

Aceste prevederi au caracter special, motiv pentru care vor fi aplicate cu prioritate față de art. 114 (în ceea ce privește competența instanței de tutelă), de art. 123 alin. (1) C. proc. civ. (în materia prorogării de competență asupra cererilor accesorii, adiționale și incidentale) și de art. 997-998 C. proc. civ. (în materia ordonanței președințiale).

Față de cele expuse, Înalta Curte reține că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 919 și art. 920 C. proc. civ. în temeiul căruia instanța învestită cu soluționarea cererii de divorț, adică Judecătoria Slatina, poate lua măsurile vremelnice, până la soluționarea procesului de fond privind desfacerea căsătoriei, pe calea ordonanței președințiale, cu privire la stabilirea vremelnică a locuinței minorului la mamă, la stabilirea contribuției pârâtului la creșterea minorului și la stabilirea unui program de legături personale cu minorul.

În consecință, în conflictul invit între Judecătoria Slatina, inițial învestită cu soluționarea cererii de divorț și Judecătoria Drăgășani, ca instanță în raza căreia își are domiciliul persoana ocrotită, Înalta Curte urmează a decide că revine Judecătoriei Slatina competența de soluționare a cauzei.

Sursa informației: www.scj.ro.