Stabilirea instantei de executare în cazul contestației formulate de o instanță judecătorească. Efectele încheierii de încuviințare a executării asupra competenței teritoriale

• NCPC: art. 112
• NCPC: art. 127
• NCPC: art. 130 alin. (2)
• NCPC: art. 131
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (1)
• NCPC: art. 529 alin. (1)
• NCPC: art. 651 alin. (1)
• NCPC: art. 666
• NCPC: art. 712 alin. (1)
• NCPC: art. 714 alin. (1)

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 13.12.2023 sub nr. x/2023, contestatoarele Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Buzău au formulat, în contradictoriu cu intimata A., contestație la executare prin care au solicitat anularea actelor și formelor de executare emise în dosarul de executare nr. 652/2023, înregistrat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B.. De asemenea, au solicitat suspendarea executării silite.

În drept, contestatoarele au invocat dispozițiile art. 712 și următoarele C. proc. civ. raportat la art. 706 și 707 C. proc. civ.

(I.C.C.J., s. I civ., decizia nr. 1687 din 18 iunie 2024)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul cauzei este reprezentat de contestația la executare prin care s-a solicitat anularea actelor și formelor de executare emise în dosarul de executare nr. 652/2023 înregistrat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc B., precum și suspendarea executării silite, formulată de contestatoarele Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata A., conflictul de competență fiind determinat de modalitatea în care instanțele care și-au declinat reciproc competența au apreciat cu privire la incidența în cauză fie a dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., fie ale dispozițiilor art. 130 alin. (2) și art. 131 C. proc. civ. și a principiului unicității instanței de executare.

Sub aspectul determinării competenței teritoriale, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 714 alin. (1) din C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 651 alin. (1) și alin. (3) din același act normativ.

Potrivit art. 712 alin. (1) din C. proc. civ., „împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare”, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, „contestația se introduce la instanța de executare”.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind „judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare (momentul la care a fost înregistrată cererea privind executarea silită la biroul executorului judecătoresc), domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor”.

În conformitate cu alin. (3) al aceluiași text de lege, „instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”.

Prin Decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, s-a stabilit că: „în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 din C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.”

În considerentele deciziei menționate, s-a statuat că „încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel”.

Așa cum reiese din paragraful 47 din Decizia nr. 20/27.09.2021, ceea ce a trebuit să lămurească instanța supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviințată executarea silită de către instanța de executare, competența acesteia mai poate fi reevaluată în funcție de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestația la executare.

Prin urmare, această decizie este aplicabilă tuturor situațiilor având ca premise contestațiile și incidentele ce trebuie soluționate în legătură cu o procedură execuțională cu privire la care s-a pronunțat o încheiere de încuviințare a executării silite.

În ceea ce privește momentul invocării excepției de necompetență, se constată că, în procedura de încuviințare a executării silite, în situația în care ar fi fost sesizată o instanță necompetentă teritorial cu o cerere de încuviințare a executării silite, făcând în mod obligatoriu aplicarea dispozițiilor art. 529 alin. (1) din C. proc. civ., privitoare la verificarea competenței sub toate aspectele și în raport cu toate criteriile, această instanță necompetentă teritorial este ținută să trimită dosarul instanței competente, care devine astfel instanță de executare.

În cauză nu este însă incidentă o astfel de ipoteză, excepția de necompetență nefiind invocată la momentul arătat, astfel încât, încă din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) din C. proc. civ.

În concluzie, întrucât Judecătoria Buzău a încuviințat executarea silită prin încheierea din data de 08 noiembrie 2023, ea devine instanță de executare potrivit dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în competența căreia sunt plasate toate litigiile privind executarea silită conform alin. (3) al aceluiași articol.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat, prin decizia nr. 27 din 06 decembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 135 din 10 februarie 2022) că, ulterior dezlegărilor date prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, instanțele de judecată nu vor mai putea face abstracție de considerentele care au justificat pronunțarea acestei decizii menite să unifice jurisprudența divergentă existentă anterior în ceea ce privește determinarea instanței de executare (paragraful 68).

Ca atare, deciziile nr. 20/2021 și nr. 27/2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii sunt aplicabile în cauza pendinte, întrucât ele stabilesc instanța competentă pentru orice incident intervenit în cursul executării silite, cum este și cazul contestației la executare.

Prin urmare, Judecătoria Buzău, care a încuviințat executarea silită, și-a stabilit astfel calitatea de instanță de executare, competența sa teritorială fiind stabilită la acel moment și nemaiputând fi pusă în discuție ulterior, situație în care calitatea sa de instanță de executare nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.

Sursa informației: www.scj.ro.