Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
129 views
Prealabil, Înalta Curte constată că prima instanţă a fost învestită cu soluţionarea unei cereri privind executarea mandatului european de arestare din data de 01.12.2023, emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, la data de 01.12.2023, în baza sentinţei penale nr. 3281/2022 Reg. sent., pronunţată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023.
Subsecvent, statul italian a emis un certificat prin care a solicitat recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei penale nr. 3281/2022 Reg. sent., pronunţată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia.
Prima instanţă a dispus conexarea celor două solicitări, iar, prin adresa din data de 08.02.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, şi-a exprimat opinia favorabilă pentru a fi recunoscută pe cale incidentală, sentinţa penală nr. 3281/2022 Reg. sent. a Curţii de Apel din Brescia de către autorităţile române şi executată pedeapsa în România.
Prima instanţă a analizat cu prioritate cererea de executare a mandatului european de arestare, apreciind că este incident cazul prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a dispus respingerea solicitării şi recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii instanţei străine.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că devin incidente dispoziţiile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată care prevăd că în situaţia în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109, autoritatea judiciară română de executare solicită autorităţii judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum şi orice alte informaţii necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoaşterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanţa de judecată în faţa căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunţării hotărârii prevăzute la art. 109.
Potrivit art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, cu excepţia cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.
Curtea de Apel Suceava a fost învestită cu soluţionarea unei cereri de executare a mandatului european de arestare. Prin hotărârea ce face obiectul prezentei căi de atac, prima instanţă a respins cererea şi, în egală măsură, a dispus recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii instanţei italiene. Înalta Curte constată că prin calea de atac formulată cauza a fost devoluată sub toate aspectele, inclusiv din perspectiva analizării condiţiilor respingerii mandatului european de arestare ori a cererii de recunoaştere şi preluare a executării pedepsei. În acest sens, instanţa de control judiciar evaluează calea de atac formulată drept contestaţie.
Chiar dacă instanţa de fond a menţionat că sentinţa pronunţată este cu drept de contestaţie în termen de 5 zile de la pronunţare, în ceea ce priveşte cererea de executare a mandatului european de arestare şi cu drept de apel în termen de 10 zile de la pronunţare în ceea ce priveşte cererea de recunoaştere şi preluare în România a executării pedepsei în baza Deciziei-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, Înalta Curte reţine că regimul juridic al căii de atac este cel al contestaţiei, hotărârea putând fi atacată cu o singură cale de atac, cea reglementată în procedura mandatului european de arestare, chiar dacă în cauză au fost soluţionate şi cereri incidentale (accesorium sequitur principale), în cuprinsul căreia se pot evalua toate aspectele solicitate.
Prin mandatul european de arestare din data de 01.12.2023 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, la data de 01.12.2023, s-a solicitat arestarea şi predarea numitului A. în vederea punerii în executare a pedepsei de 2 ani închisoare la care a fost condamnată persoana solicitată A. pentru săvârşirea infracţiunii de „furt din locuinţă” prevăzută de art. 624 bis C. pen. italian prin sentinţa penală nr. 3281/2022 Reg. sent., pronunţată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023, pentru executarea.
Persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa autorităţii emitente a mandatului şi a solicitat să execute pedeapsa în România, prevalându-se de motivul facultativ de refuz, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată (art. 4 alin. (6) din Decizia-cadru 2002/584/JAI) – cetăţenia română a persoanei solicitate.
Opoziţia persoanei solicitate la executarea în Italia a pedepsei de 2 ani închisoare a imprimat instanţei române de executare nu doar obligaţia de cercetare în substanţă a motivului facultativ de refuz dat de cetăţenia română a persoanei în cauză, ci şi sarcina corelativă de a asigura executarea în România a pedepsei privative de libertate pronunţate în statul emitent al mandatului european de arestare.
În acest sens, se reţine că în mod judicios prima instanţă a declanşat consultările cu autoritatea judiciară emitentă şi a informat-o că evaluează posibilitatea să refuze executarea mandatului european de arestare şi să recunoască pe cale incidentală a sentinţei de condamnare, cu atât mai mult cu cât autorităţile străine solicitaseră, în egală măsură, recunoaşterea şi punerea în executare a hotărârii străine.
Prin adresa din data de 08.02.2024, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Brescia, Italia şi-a exprimat opinia favorabilă pentru a fi recunoscută pe cale incidentală, sentinţa penală nr. 3281/2022 Reg. sent. a Curţii de Apel din Brescia de către autorităţile române şi executată pedeapsa în România.
Cu privire la motivul facultativ de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată (art. 4 alin. (6) din Decizia-cadru 2002/584/JAI), Înalta Curte reţine că, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, aplicarea acestuia este supusă îndeplinirii a două condiţii: pe de o parte, ca persoana căutată să rămână în statul membru de executare, să fie resortisant sau rezident al acestuia şi, pe de altă parte, ca acest stat să se angajeze să execute pedeapsa în conformitate cu dreptul său intern. Din maniera de redactare a art. 4 alin. (6) din Decizia-cadru 2002/584/JAI rezultă că autoritatea judiciară de executare trebuie totuşi să dispună de o marjă de apreciere în ceea ce priveşte aspectul dacă va da curs sau va refuza executarea mandatului european de arestare. În această privinţă, autoritatea respectivă trebuie să aibă posibilitatea de a ţine seama de obiectivul urmărit de acest motiv de neexecutare facultativă care vizează în special să permită autorităţii judiciare de executare să acorde o importanţă deosebită posibilităţii de a creşte şansele de reinserţie socială ale persoanei căutate după executarea pedepsei la care aceasta din urmă a fost condamnată. Totodată, în ceea ce priveşte în particular a doua condiţie, orice refuz de a executa mandatul european de arestare presupune un veritabil angajament al statului membru de executare de a executa pedeapsa privativă de libertate pronunţată împotriva persoanei solicitate. Astfel, orice refuz de a executa un mandat european de arestare trebuie să fie precedat de verificarea, de către autoritatea judiciară de executare, a posibilităţii de a executa în mod real respectiva pedeapsă privativă de libertate în conformitate cu dreptul său intern (a se vedea în acest sens: Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Hotărârea din 13 decembrie 2018, Sut, C-514/17, ECLI:EU:C:2018:1016, pct. 32, 33, 35; Hotărârea din 29 iunie 2017, Poplawski, C-579/15, EU:C:2017:503, pct. 21, 22).
În cauza de faţă, instanţa de control judiciar subliniază că actele dosarului confirmă cetăţenia română a persoanei solicitate A.. Se reţine că acesta nu doar că este cetăţean român, dar suplimentar şi că familia sa se află în România, legătura cu statul român fiind caracterizată, iar conexiunile cu statul italian de condamnare sunt minimale şi se referă în particular la episodul care a dus la condamnarea sa.
În acest context, instanţa constată că şansele de reintegrare socială a persoanei solicitate sunt mult mai importante dacă acesta va executa în România pedeapsa de 2 ani închisoare, decât dacă o va executa pe teritoriul Italiei.
Faţă de aceste aspect, Înalta Curte constată că în mod judicios prima instanţă a reţinut motivul opţional de refuz al executării mandatului european de arestare prescris de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată.
Cu privire la recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii instanţei străine
Prin sentinţa penală nr. 3821/2022 Reg. sent., pronunţată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023, prin care a fost desfiinţată sentinţa penală nr. 3851 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Brescia la data de 13.12.2021, A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 618 euro amendă pentru săvârşirea infracţiunii de furt din locuinţă prevăzute de art. 624 bis C. pen. italian.
În sarcina condamnatului A. s-a reţinut că la data de 17.03.2019, în jurul orelor 22:00, cu scopul de a obţine avantaje materiale, a pătruns în domiciliul persoanei vătămată situat în localitatea San Paolo (BS), Italia, de unde a sustras o motocicletă marca x, cu numărul de înmatriculare x, proprietatea numitului C..
Potrivit art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată: instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) hotărârea este definitivă şi executorie;
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte;
c) persoana condamnată are cetăţenie română;
d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;
e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163.
Înalta Curte constată că persoana solicitată a fost condamnată prin sentinţa penală nr. 3821/2022 Reg. sent., pronunţată la data de 22.12.2022 de către Curtea de Apel din Brescia, definitivă la data de 08.03.2023, prin care a fost desfiinţată sentinţa penală nr. 3851 pronunţată de Tribunalul Ordinar din Brescia la data de 13.12.2021, la pedeapsa de 2 ani închisoare şi 618 euro amendă pentru săvârşirea infracţiunii de furt din locuinţă prevăzute de art. 624 bis C. pen. italian.
Se constată că faptele pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 2 ani închisoare, au corespondent în legea penală română în infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1) raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) şi (2) lit. b) din C. pen. român.
Faţă de aceste considerente, instanţa de control judiciar, în acord cu prima instanţă, apreciază că sunt îndeplinite condiţiile pentru recunoaşterea hotărârii, astfel cum sunt prevăzute în art. 167 din Legea nr. 302/2004, întrucât persoana condamnată A. este cetăţean al statului român, hotărârea prin care i-a fost aplicată în Italia pedeapsa cu închisoarea este definitivă şi executorie, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, iar faptele care au atras condamnarea sa de către instanţa din Italia constituie infracţiuni şi potrivit legii penale a statului român.
Referitor la solicitarea de suspendare a executării pedepsei sub supraveghere, instanţa de control judiciar, în acord cu prima instanţă, subliniază că nu a fost instanţa învestită să judece infracţiunile care au dus la condamnarea persoanei solicitate şi nu are competenţa legală să modifice modalitatea de executare a pedepsei aleasă de autorităţile străine, în sens contrar putând aduce atingere limitelor soluţionării definitive a procesului penal în faţa autorităţilor străine. În acest sens, solicitarea apărării de a reforma modalitatea de executare a pedepsei excede competenţelor instanţei, autoritatea judiciară de executare nefiind învestită cu soluţionarea pe fond a cauzei pentru a avea posibilitatea schimbării modalităţii de executare a pedepsei, ci poate evalua doar dacă se poate adapta pedeapsa stabilită de instanţa străină, în condiţiile art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, aspecte ce nu sunt incidente în cauză.
Pentru cele anterior evocate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 16 din data de 15 februarie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Sursa informației: www.scj.ro.
