Stabilirea drepturilor care i se cuvin reclamantei pentru părțile sale sociale și obligarea pârâților la plata acestora (NCPC, NCC, L. nr. 31/1990)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Dec. ÎCCJ (SC II) nr. 1609/2016

NCPC: art. 261 alin. (1) pct. 5, art. 292 alin. (1) teza I, art. 302^1, art. 304, art. 312 alin. (1), art. 315 alin. (1); L. nr. 31/1990: art. 67; NCC: art. 1092 alin. (1)

Prealabil examinării motivelor de recurs, prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligația prevăzută în sarcina părții care exercită această cale de atac de a respecta dispozițiile art. 302^1 și 304 C. proc. civ. Exigențele impuse prin cele două texte legale au în vedere faptul că recursul în concepția actuală este cale extraordinară de atac și în consecință, ca ultim grad de jurisdicție nu își propune rejudecarea fondului cauzei, ci examinarea legalității hotărârilor atacate în condițiile art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ.

Este de reținut, de asemenea, că simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată de instanța de apel, modalitatea în care aceasta a analizat probele administrate în cauză, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În strânsă legătură cu precizările făcute, Înalta Curte constată că, deși nu s-a invocat în mod expres de către recurenta-pârâtă excepția nulității recursului reclamantei, susținerile formulate în acest sens sunt nefondate, apreciindu-se că argumentele dezvoltate prin recursul reclamantei pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Recursul reclamantei F.:

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., care vizează cazurile când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că instanța de trimitere nu s-a conformat deciziei de casare sub aspectul modului de evaluare al elementelor de activ, în sensul că acestea nu au fost evaluate în funcție de standardele internaționale de evaluare, ci exclusiv în funcție de înregistrările efectuate în contabilitatea societății și nu s-a ținut seama de valoarea utilajelor, care fusese stabilită prin raportul de expertiză efectuat de tribunal la judecata în fond.

În legătură cu această primă critică, se impune a fi făcută precizarea că instanța de apel în rejudecare era ținută de dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora în caz de casare, hotărârile instanțelor de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Distinct de această chestiune, Înalta Curte reamintește că criticile asupra unor elemente ce țin de administrarea probelor și de stabilirea situației de fapt, care nu formează obiectul motivului de nelegalitate evocat, nu pot fi analizate având în vedere că instanța de recurs este ținută să cenzureze hotărârea atacată exclusiv din perspectiva motivelor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

În acest context, se constată că decizia recurată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că instanța de apel a procedat potrivit îndrumărilor date de Înalta Curte și a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză contabilă pentru stabilirea valorii reale a activului și pasivului societății la data retragerii reclamantei din societate în vederea stabilirii drepturilor cuvenite reclamantei.

Contrar susținerilor recurentei-reclamante, nu poate fi reținută critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ. din perspectiva faptului că activele nu ar fi fost evaluate potrivit standardelor internaționale, având în vedere că prin decizia de casare s-a dispus efectuarea unei noi expertize și evaluarea elementelor de activ și pasiv prin folosirea unor metode de evaluare recunoscute de standardele internaționale de evaluare.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 292 alin. (1) teza I C. proc. civ., text de lege încălcat de instanță și atunci când a admis motivul de apel întemeiat pe prevederile art. 67 din Legea nr. 31/1990, deși pârâții nu și-au formulat o asemenea apărare în fața primei instanțe, se constată a fi nefondată, având în vedere că instanța, în argumentarea soluției pronunțate, s-a raportat la obiectul cauzei, respectiv stabilirea drepturilor care i se cuvin reclamantei pentru părțile sale sociale, urmând ca pârâții să fie obligați la plata acestora.

Astfel, în raport cu obiectul cauzei și probatoriul administrat, în temeiul dispozițiilor art. 226 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 31/1990, instanța a stabilit întinderea drepturilor reclamantei ca urmare a retragerii acesteia din societate.

În ceea ce privește argumentarea instanței de apel referitoare la repartizarea profitului pe anii 2007 – 2009, se constată că în mod corect s-a reținut incidența dispozițiilor art. 67 din Legea nr. 31/1990, în raport de care urma a se stabili profitul societății, respectiv cota parte din profit ce urma a se plăti asociatului retras.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea prevederilor art. 292 alin. (1) teza I C. proc. civ. și prin aceea că s-a diminuat cu suma de 51.911,36 lei, reprezentând impozit în cuantum de 16%, cuantumul drepturilor care i se cuvin, în condițiile în care nici în fața primei instanțe și nici prin apel intimații nu au invocat o asemenea apărare, se constată de asemenea a fi nefondată.

Astfel, așa cum s-a arătat, instanța a fost învestită cu soluționarea prezentei cauze, iar în stabilirea drepturilor ce se cuvin reclamantei nu putea ignora dispozițiile legale incidente speței, inclusiv cele referitoare la obligația de plată a impozitului în cuantum de 16%, chiar și în ipoteza în care pârâții nu și-ar fi formulat apărări pe acest aspect.

În argumentarea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea nu cuprinde motivarea în drept a dispoziției de reducere a cuantumului drepturilor care i se cuvin cu o cotă de 16%.

Examinând decizia recurată sub acest aspect, se constată că susținerile recurentei-pârâte sunt nefondate, hotărârea fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Astfel, în argumentarea soluției date obligației de plată a impozitului, instanța de apel s-a raportat în mod corect la dispozițiile art. 7 alin. (1) pct. 12 C. fisc., cu motivarea că este o plată făcută de o persoană juridică în favoarea unui participant la persoana juridică, în folosul personal al acestuia.

În argumentarea aceluiași motiv de nelegalitate, a susținut recurenta că sunt străine de natura pricinii referirile la prevederile art. 67 din Legea nr. 31/1990 și considerentele referitoare la modul în care se aprobă distribuirea dividendelor, chestiune examinată anterior asupra căreia nu se va mai reveni.

Pe cale de consecință, constatându-se că argumentele recurentei-reclamante nu relevă nicio încălcare sau aplicare greșită a legii și nici vreo motivare străină sau contradictorie, de natură a conduce la modificarea deciziei recurate, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul acesteia va fi respins ca nefondat.

Recursul pârâtei SC C. SRL:

Deși pârâta a indicat în memoriul de recurs depus la dosar, motivele de nelegalitate cărora înțelege să-și subsumeze criticile, ca fiind cele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte verificând susținerile părții prin raportare la motivele de nelegalitate menționate se constată că unele dintre acestea sunt nefondate, iar altele nu pot fi încadrate în normele legale evocate.

Astfel, pct. 7 al art. 304 C. proc. civ. reglementează cazul de modificare a hotărârii atacate, în situația în care aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În argumentarea acestui motiv de nelegalitate, a susținut recurenta că hotărârea atacata este nelegală, existând o contradicție evidentă între ceea ce s-a reținut în considerentele deciziei atacate, atunci când s-a stabilit că suma netă rămasă de plată către reclamantă, după scăderea sumelor deja reținute sau executate, precum și a impozitului aferent, este de 5.872,45 lei, pe de o parte, și dispozitivul acesteia prin care a fost obligată la plata sumei de 115.034,64 lei, fără a se mai deduce sumele deja plătite.

Examinând decizia recurată sub acest aspect, se constată că susținerile recurentei-pârâte sunt nefondate, hotărârea fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Astfel, în argumentarea soluției date privind obligarea pârâtei la plata drepturilor cuvenite reclamantei, instanța a menționat suma de 115.034,64 lei, compusă din 79.662,19 lei popriri prin executări judecătorești și 29.500,00 lei contravaloarea autoturismului Toyota Auris câștigată la licitație la care se adaugă suma de 5.872,45 lei. Pe de lată parte, plățile parțiale efectuate de parte în executarea silită a hotărârilor pronunțate anterior în aceiași cauză nu sunt de natură a diminua sumele stabilite prin raportare la obiectul acțiunii, putând justifica doar formularea unor cereri specifice în procedura executării silite (contestație la executare sau întoarcerea executării, după caz).

Așadar, în baza probatoriului administrat, ce nu poate fi cenzurat pe calea recursului, instanța de apel a concluzionat că suma totală datorată reclamantei este de 115.034,64 lei, neexistând astfel nicio contradicție între considerente și dispozitiv.

În raport cu cele expuse anterior, nu poate fi reținută nici critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. referitoare la încălcarea art. 1092 alin. (1) C. civ., având în vedere că prin hotărârea atacată s-a stabilit cuantumul sumei datorate ca fiind de 115.034,64 lei.

Pentru toate argumentele ce preced, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de declarate de recurenta-reclamantă F. și recurenta-pârâtă SC C. SRL împotriva Deciziei nr. 834/A-C din 27 octombrie 2015 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Sursa informației: www.scj.ro.