Stabilirea competenței de soluționare în cazul unui conflict negativ între instanțe, privind cererile personalului auxiliar și conex din cadrul Ministerului Public, pentru acordarea concediului de odihnă suplimentar și plata drepturilor aferente
- C. muncii: art. 266-275
- NCPC: art. 127
- NCPC: art. 135 alin. (1) şi (4)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba la data de 04.11.2022 sub nr. x/2022 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I. și J. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâților la acordarea unui număr de 50 de zile de concediu de odihnă suplimentar, aferent perioadei 2018 – 2022, precum și pentru viitor a câte 10 zile pe an de concediu de odihnă suplimentar, până la eliberare din funcție a reclamanților; obligarea pârâților la plata indemnizației de concediu aferente acestor zile, cu aplicarea actualizării și a dobânzii legale penalizatorii începând cu data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
Prin sentința civilă nr. 1142/2023 din 19.04.2023, Tribunalul Alba – secția I Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, a declinat la Tribunalul Vîlcea, secția civilă, spre competentă soluționare, cererea formulată de reclamanți.
(I.C.C.J., s. a II-a civ., decizia nr. 492 din 5 martie 2024)
Universuljuridic.ro PREMIUM
Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.
Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.
Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Alba – secția I Civilă competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Reclamanții din prezenta cauză, în calitate de personal auxiliar și conex la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, au chemat în judecată pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel Alba Iulia și Parchetul de pe Lângă Tribunalul Alba, solicitând obligarea pârâților la acordarea unui număr de 50 de zile de concediu de odihnă suplimentar, aferent perioadei 2018 – 2022, precum și pentru viitor a câte 10 zile pe an de concediu de odihnă suplimentar, până la eliberare din funcție a reclamanților; obligarea pârâților la plata indemnizației de concediu aferente acestor zile, cu aplicarea actualizării și a dobânzii legale penalizatorii începând cu data nașterii dreptului și până la plata efectivă.
Având în vedere cele solicitate în cuprinsul cererii de chemare de judecată, rezultă faptul că prezentului litigiu i se aplică dispozițiile legii speciale referitoare la conflictele de muncă.
Dreptul comun pentru soluționarea conflictelor de muncă este reglementat de dispozițiiile art. 266-275 din Codul muncii și Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, în forma în vigoare la data formulării acțiunii.
Art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social prevede că „Cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul”, iar art. 216 din același act normativ stipulează: „Dispozițiile prezentei legi referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu cele din C. proc. civ.”.
În ceea ce privește dispozițiile art. 127 din C. proc. civ., amintite de instanțele aflate în conflict în cuprinsul considerentelor, aceste dispoziții legale reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții.
Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații, respectiv când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).
Potrivit art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. „(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (…)
(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor”.
Se reține că Legea nr. 310/2018, aplicabilă în raport de data introducerii acțiunii – 04.11.2022, a modificat dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. prin extinderea sferei de aplicare a textului legal, în sensul că este incidentă competența facultativă nu numai atunci când magistratul are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, ci și atunci când cererea este de competența unei instanțe inferioare celei la care magistratul își desfășoară activitatea.
Or, reclamanții își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, așadar, la o unitate de parchet, iar competența materială de soluționare a cauzei aparține în primă instanță tribunalului.
În speță, dispozițiile art. 127 alin. (1), alin. (2)^1 și 3 din C. proc. civ., așa cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 310/2018, incidentă în raport de data introducerii acțiunii, nu sunt aplicabile, întrucât, pe de o parte, competența materială de soluționare a cauzei aparține în primă instanță tribunalului, iar, pe de altă parte, pârâții sunt parchete de pe lângă instanțe, și nu instanțe de judecată.
În acest caz sunt incidente dispozițiile de drept comun pentru soluționarea conflictelor de muncă, respectiv art. 266-275 din Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, potrivit cărora este competentă, instanța de la domiciliul reclamantului sau instanța de la locul de muncă, respectiv Tribunalul Alba
Așa fiind, în raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii ce face obiectul cauzei, în favoarea Tribunalului Alba – secția I Civilă.
Sursa informației: www.scj.ro.