Solicitarea emiterii unor ordine de reîncadrare şi plata drepturilor salariale aferente. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

• Legea nr. 108/1999: art. 11 alin. (5)
• Legea nr. 188/1999: art. 109
• Legea nr. 2/2013: art. IV
• Legea nr. 554/2004: art. 10 alin. (3)
• NCPC: art. 133 pct. 2
• NCPC: art. 135 alin. (1)

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, astfel cum a fost disjunsă prin încheierea din 11.05.2017 a aceleiași instanțe, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Inspecția Muncii București și Inspectoratul Teritorial de Muncă Galați obligarea pârâților la emiterea unei decizii de reîncadrare pe funcția publică deținută în cadrul ITM Galați, începând cu data fiecărei promovări aferente tranșei de vechime, la nivelul de salarizare în plată pentru funcții similare din instituție, în conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 285/2010; obligarea pârâților la plata drepturilor salariale restante începând cu data îndeplinirii tranșei de vechime prin acordarea gradațiilor corespunzătoare și a dobânzii legale aferente acestor sume de bani.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 712 din 21 februarie 2018)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

1. Argumente de fapt și de drept relevante

Înalta Curte constată, în primul rând, că reclamanta A. are calitatea de funcționar public în sensul Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Astfel potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 108/1999 pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, funcția de inspector șef adjunct din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă aflate în subordinea Inspecției Muncii este funcție publică de conducere.

În al doilea rând, izvorul juridic al pretențiilor deduse judecății îl reprezintă, în mod evident, raportul de serviciu pe care reclamanta îl are, în mod indirect, cu pârâta Inspecția Muncii, în subordinea căreia funcționează Inspectoratul Teritorial de Muncă Galați, instituție în cadrul căreia își exercită funcția publică de conducere de inspector șef adjunct.

În al treilea rând, chiar dacă se solicită emiterea unor ordine de reîncadrare și plata drepturilor salariale aferente, în realitate, este vorba tot de cariera reclamantei.

Prin urmare, în considerarea calității reclamantei de funcționar public și având în vedere că prezenta acțiune decurge din raportul de serviciu al acestuia cu autoritatea pârâtă, Înalta Curte constată că, sub aspectul competenței materiale de soluționare a cauzei, în speță sunt incidente dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013.

Potrivit textului de lege menționat „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.

Înalta Curte reține că această normă este una de aplicabilitate generală, iar legiuitorul a prevăzut expres situațiile de excepție, care sunt de strictă interpretare și aplicare.

Din această perspectivă, în speță nu se identifică, în actele normative care reglementează Statutul funcționarilor publici, vreo dispoziție de competență, derogatorie de la norma generală, reprezentată de art. 109 din Legea nr. 188/1999, modificat prin art. IV din Legea nr. 2/2013, conform căreia instanța competentă în prezenta cauză este secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului.

Totodată, aplicând dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, se constată că reclamantul a înțeles să învestească instanța în a cărei rază teritorială își are domiciliul, respectiv Tribunalul Galați.

2. Temeiul legal al soluției adoptate

În consecință, având în vedere considerentele arătate și, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Sursa informației: www.scj.ro.