Solicitarea constatării abaterilor disciplinare săvârşite de către practicianul în insolvenţă. Admiterea recursului

18 mai 2022
2 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 52 voturi, medie: 5,00 din 5 (2 votes, average: 5,00 out of 5)
You need to be a registered member to rate this post.
Vizualizari: 148
  • art. 498
  • Legea 554/2004: art. 20
  • Legea nr. 85/2006: art. 11 alin. (2)
  • Legea nr. 85/2006: art. 4 alin. (10)
  • NCPC: art. 497
  • O.U.G. nr. 86/2006: art. 19
  • O.U.G. nr. 86/2006: art. 28 alin. (1)
  • O.U.G. nr. 86/2006: art. 44
  • O.U.G. nr. 86/2006: art. 73

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 27.07.2017, sub nr. x/2017, reclamanta Petoti S.R.L. a chemat în judecată pârâta Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România, solicitând:

– anularea Deciziei nr. 12/II.3 din data de 06.12.2014, înregistrate la UNPIR sub nr. x/17.12.2014, dispusă de Consiliul Național de Conducere al UNPIR în dosarul nr. x/2013, decizie comunicată la data de 17.07.2017, prin care CNC a dispus respingerea contestației sale formulată împotriva Deciziei nr. 23/10.01.2014 emisă de Instanța Superioară de Disciplină a UNPIR
– anularea Deciziei nr. 23/10.01.2014, înregistrate la UNPIR sub nr. x/14.01.2014, dispusa de Instanța Superioară de Disciplină a UNPIR în dosarul nr. x/2013 prin care a fost respinsă plângerea formulată de aceasta împotriva practicianului în insolvență A., în calitate de asociat coordonator al B. și împotriva B.
– suspendarea din profesie a practicianului în insolvență A., în calitate de asociat coordonator al B.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 5221 din 1 octombrie 2020)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Cu prioritate, recurenta a susținut că nu a solicitat instanțelor de disciplina ale UNPIR verificarea legalității operațiunilor practicianului în insolvență, ci a solicitat acestora constatarea abaterilor disciplinare săvârșite de către practicianul în insolvență A., în calitate de asociat coordonator al B., administrator judiciar al S.C. C. S.R.L în perioada 10.01.2012-11.12.2012.

Din verificarea documentelor dosarului, se constată că prin Decizia nr. 23/10.01.2014, pârâta Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România – Instanța Superioară de Disciplină a UNPIR a respins plângerea formulată de recurenta reclamantă împotriva practicianului în insolvență A., în calitate de asociat coordonator al B., ca neîntemeiată.

Forumul Național de Drept Bancar, ediția a II-a

S-a reținut, în esență, că verificările realizate în cadrul procedurii disciplinare nu se pot extinde și asupra legalității actelor de procedură exercitate de pârâtă în cauza de face obiectul dosarului nr. x/2011, aflat pe rolul Tribunalului Iași. Cu privire la pretinsa stare de incompatibilitate, s-a reținut că pârâta a acționat cu bună-credință, înștiințând instanța de judecată cu privire la apariția stării de incompatibilitate, ulterior solicitând personal înlocuirea, împrejurare care denotă că aceasta nu a avut intenția de a păstra calitatea de administrator la cele două debitoare.

Ulterior, prin Decizia nr. 12/II.3/12.06.2016, pârâta Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România – Consiliul Național de Conducere al UNPIR a respins contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 23/10.01.2014, pârâta Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România – Instanța Superioară de Disciplină a UNPIR, ca neîntemeiată.

Așa cum rezultă din contestația administrativă, precizată și completată, adresată Comisiei Superioare de Disciplină a UNPIR și aflată la dosar fond, recurenta reclamantă a sesizat mai multe aspecte derulate în cadrul dosarului de faliment x/2011, în care A., a fost desemnată administrator judiciar al C. S.R.L. și care în opinia recurentei constituie abateri disciplinare ale practicianului în insolvență.

Aceste elemente de fapt, care în opinia recurentei constituie abateri disciplinare, au fost reluate mai detaliat în cererea de chemare în judecată și reiterate în prezentul recurs.

Din această perspectivă, nu pot fi primite apărările intimatului Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România, care a susținut că aspectele invocate în recurs sunt noi, invocate direct în recurs, și care nu au fost supuse analizei instanțelor de disciplină și nici instanței de fond.

Deși formulate într-o altă manieră în cadrul contestației administrative, se observă că faptele pentru care se solicită constatarea abaterilor disciplinare, sunt aceleași cu cele sesizate în fața primei instanțe și sunt identice cu cele invocate în prezentul recurs.

Deosebit de aspectele procedurale, se constată că în conformitate cu prevederile art. 73 din O.U.G. nr. 86/2006, „constituie abateri disciplinare următoarele fapte: a) îndeplinirea de activități specifice profesiei pentru persoane cu interese contrare; b) divulgarea secretului profesional, cu excepția cazurilor prevăzute expres de lege; c) nerespectarea obligației de asigurare de răspundere profesională; d) neplata primei de asigurare; e) încălcarea principiilor fundamentale de etică profesională, definite de Codul de etică profesională; f) desfășurarea de activități politice în cadrul UNPIR și cu ocazia manifestărilor organizate de aceasta; g) neparticiparea fără motive temeinice a membrilor Congresului UNPIR la două congrese succesive la care au fost convocați h) neparticiparea fără motive temeinice a membrilor adunărilor generale ale filialelor la două adunări generale succesive la care au fost convocați; i) neplata cotizației și a contribuției conform art. 44; j) declararea incorectă a veniturilor obținute ca urmare a desfășurării activității de practician în insolvență și, implicit, plata unei contribuții anuale pe tranșe de venituri neconforme cu realitatea; k) necomunicarea în termen de 30 de zile a schimbărilor intervenite în legătură cu datele înscrise în Tabloul UNPIR și în Registrul formelor de organizare; l) nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (10) din Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare; m) necalcularea și nevirarea, în primele 10 zile ale lunii pentru încasările din luna anterioară, a procentului de 2% prevăzut de art. 4 din Legea nr. 85/2006, cu modificările și completările ulterioare, din sumele recuperate în cadrul procedurilor de insolvență; n) declanșarea de către practicianul în insolvență a unor măsuri asigurătorii sau a procedurii de executare silită asupra fondului de lichidare; o) exercitarea de către practicianul în insolvență incompatibil a oricărei activități prevăzute la art. 11în competența practicienilor în insolvență compatibili”.

De observat că atât Instanța Superioară de Disciplină cât și Consiliul Național de Conducere din cadrul Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România, au stabilit, în cadrul procedurilor administrative derulate în fața lor, că verificările realizate în cadrul procedurii disciplinare nu se pot extinde și asupra legalității actelor de procedură exercitate de pârâtă în cauza de face obiectul dosarului nr. x/2011, aflat pe rolul Tribunalului Iași, acestea rămânând în sfera de verificare a judecătorului sindic.

Această concluzie a fost validată și de instanța de fond, care a statuat că legiuitorul nu a înțeles să includă în sfera abaterilor disciplinare, pe aceea a îndeplinirii actelor de procedură de către practicianul de insolvență, în mod nelegal, actele în discuție fiind cenzurabile doar pe calea controlului exercitat de judecătorul sindic, după cum rezultă și din dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006.

Însă, din prevederile art. 73 din O.U.G. nr. 86/2006 așa cum au fost citate mai sus, rezultă că pe lângă abaterile disciplinare săvârșite de practicienii în insolvență, față de corpul profesional din care aceștia fac parte, legiuitorul a statuat, în egală măsură, că reprezintă abatere disciplinară și încălcarea principiilor fundamentale de etică profesională, definite de Codul de etică profesională.

Or, Codul de etică profesională și disciplină al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență împreună cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență și Statutul privind organizarea și exercitarea profesiei de practician în insolvență constituie principalele reguli conform cărora Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență și membrii ei își desfășoară activitatea.

Iar, acest cod de conduită cuprinde o serie de principii fundamentale și de reguli de a căror respectare, practicianul în insolvență este ținut în relațiile profesionale cu participanții la procedurile de insolvență, inclusiv cu debitorii și creditorii din dosarele de faliment aflate pe rolul instanțelor de judecată, în care aceștia sunt desemnați să își desfășoare activitatea.

Bibliolex Biblioteca juridica virtuala

Astfel, alături de o serie de principii generale de conduită aplicabile activității corpului profesional cum ar fi independența, integritatea morală, respectarea secretului profesional, evitarea conflictului de interese și a concurenței neloiale, practicienii în insolvență, trebuie să respecte, potrivit codului de conduită și prevederile legale ale legislației aplicabile activității pe care o desfășoară.

Concret, în conformitate cu prevederile art. 16 din Codul privind Conduita Etică profesională și disciplină al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România:„Membrii persoane fizice și societăți profesionale vor respecta legislația aplicabilă activității pe care o desfășoară în calitatea lor de practicieni în insolvență”.

Totodată, art. 19 din același act normativ prevede că:

„Membrii Uniunii vor informa Secretariatul general al Uniunii, în cel mult 30 de zile, cu privire la intrarea în una dintre situațiile de incompatibilitate prevăzute la art. 28 alin. (1) din O.U.G”.

În aceste condiții este evident că nici instanțele administrative disciplinare și nici prima instanță de judecată nu au analizat faptele invocate de recurenta reclamantă în plângerea sa, în raport de aceste dispoziții ale codului de conduită.

Așadar, formula succintă și lacunară adoptată, în sensul că legiuitorul nu a înțeles să includă în sfera abaterilor disciplinare, pe aceea a îndeplinirii actelor de procedură de către practicianul de insolvență, este contrară textelor de lege citate mai sus.

Așa cum a susținut și recurenta, aceasta nu a solicitat verificarea legalității măsurilor adoptate de lichidatorul judiciar în cadrul dosarului de faliment, ci a menționat mai multe împrejurări de fapt, care, în opinia sa, ar constitui abateri disciplinare pentru încălcarea conduitei profesionale.

Este adevărat că legalitatea procedurilor de insolvență este verificată și validată de judecătorul sindic și de instanța de judecată ierarhic superioară, însă aspectele legate de activitatea practicianului în insolvență prin prisma atribuțiilor sale și a modului cum acesta își îndeplinește sarcinile specifice, poate constitui obiect al cercetării disciplinare.

De altfel, din interpretarea sistematică a art. art. 11 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 („Atribuțiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activității administratorului judiciar și/sau al lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței. Atribuțiile manageriale aparțin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepțional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-și administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele acestora”), rezultă că judecătorul sindic verifică legalitatea procedurii, prin prisma contestațiilor supuse analizei sale, iar creditorii și debitorul urmăresc oportunitatea măsurilor adoptate în cadrul dosarului de faliment.

Dar, aceste dispoziții legale nu lipsesc de conținut prevederea legală în baza căreia practicienii în insolvență pot fi cercetați disciplinar pentru abaterile săvârșite cu ocazia îndeplinirii atribuțiilor desfășurate în cadrul dosarelor aflate pe rolul instanțelor.

Este de principiu că practicienii în insolvență sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public, iar activitatea acestora trebuie să se înfăptuiască în condițiile legii, cu respectarea drepturilor și intereselor legitime ale părților și ale altor persoane interesate.

Or, art. 73 din O.U.G. nr. 86/2006 și Codul de conduită al acestei profesii nu exclud săvârșirea de abateri disciplinare în cadrul desfășurării activității specifice de lichidare și faliment, neputându-se reține, în mod formal, că o atare activitate nu intră în sfera de verificare a comisiei de disciplină.

Instanța de control judiciar nu neagă faptul că unele dintre faptele amintite de recurenta reclamantă în plângerea sa ar putea viza aspecte ce nu pot face obiectul unei verificări pe acest palier. Însă unele cu siguranță pot fi supuse analizei din perspectiva săvârșirii unor abateri disciplinare, cum ar fi încălcarea unor prevederi ce stabilesc îndeplinirea unor atribuții într-un termen legal, acceptarea votului unui creditor care a fost înlăturat din lista creditorilor, prezentarea unor situații de fapt nelegale pentru a-și justifica măsurile dispuse, încălcarea regimului conflictului de interese etc.

Însă, se constată că toate aceste elemente de fapt invocate de parte nu au fost analizate nici de comisiile administrative de disciplină și nici de instanța de fond, reținându-se, în mod formal, că ele nu pot face obiectul verificării, astfel că ele nu pot fi analizate pentru prima dată în recurs, decât cu încălcarea principiului dublului grad de jurisdicție.

Este adevărat, instanța de fond a mai reținut și faptul că este posibilă o coroborare a art. 73 lit. e) din O.U.G. nr. 86/2006 cu Codul deontologic, apreciind însă că principiul respectării prevederilor legale, cuprins în Codul deontologic, presupune ca practicienii în insolvență să aplice normele de drept incidente atribuțiilor pe care le exercită și să o facă cu bună-credință, eventuala interpretare dată normelor de drept de o manieră invalidată de judecătorul sindic nu echivalează cu încălcarea legislației, câtă vreme practicianul a acționat cu diligență, în limitele competenței prevăzute de lege. Instanța de fond a apreciat, totodată, că pentru a se reține reaua-credință sau culpa gravă este necesar să existe o hotărâre judecătorească rămasă definitivă, prin care, pe de o parte să se fi invalidat un act al pârâtei, iar pe de altă parte să se rețină reaua-credință a acesteia sau culpa gravă (asimilabilă relei-credințe).

Or, Înalta Curte constată că, în condițiile în care unele acte realizate de practicianul în insolvență au fost invalidate în mod definitiv, era rolul instanței disciplinare să verifice dacă îndeplinirea respectivelor acte cu încălcarea normelor legale era rezultatul unei rele-credințe sau ale unei grave neglijențe. Nu era necesar ca aceste aspecte să fie stabilite în cadrul unui alt litigiu de vreme ce forma de vinovăție a practicianului în insolvență prezenta relevanță doar pentru angajarea răspunderii disciplinare.

În consecință, lipsa unei hotărâri judecătorești rămase definitive, prin care să se rețină reaua-credință sau culpa gravă (asimilabilă relei-credințe), nu dispensa instanța disciplinară de obligația de a realiza ea însăși o astfel de analiză cu privire la atitudinea subiectivă a practicianului în insolvență, în raport de normele legale încălcate.

Totodată, sub aspectul conflictului de interese atât în deciziile administrative pronunțate, cât și în hotărârea recurată s-a reținut că lichidatorul judiciar a informat instanța asupra situației de incompatibilitate și s-a dispus înlocuirea sa.

Totuși din verificarea susținerilor recurentului, se observă că acesta a invocat, nu lipsa de informare a instanței, ci faptul că a fost efectuată cu încălcarea termenului legal de 30 zile prev. de art. 19 din Codul de conduită. Or, în cauză nu s-a analizat activitatea pârâtei în perioada de 82 de zile de la momentul apariției stării de incompatibilitate, până la data înlocuirii, știut fiind că art. 73 lit. o) din O.U.G. nr. 86/2006 prevede ca abatere disciplinară „exercitarea de către practicianul în insolvență incompatibil a oricărei activități prevăzute în competența practicienilor în insolvență compatibili”.

Cum toate aspectele invocate de recurentă și reținute mai sus nu au fost analizate nici în faza administrativă și nici de prima instanță, Înalta Curte nu poate să exercite controlul judiciar, ceea ce justifică soluția de anulare a deciziilor și trimiterea cauzei la instanța superioară de disciplină, pentru a se analiza plângerea formulată din perspectiva celor de mai sus.

Ca atare, se va face aplicarea prevederilor art. 497 și 498 alin. (2) C. proc. civ., urmând a se admite recursul în sensul celor de mai sus, cu consecința casării hotărârii recurate și, în rejudecare admiterea acțiunii cu consecința anulării actelor administrative disciplinare atacate și trimiterii cauzei la instanța superioară de disciplină, pentru a se analiza plângerea formulată de recurenta reclamantă.

Cu ocazia soluționării plângerii, instanța disciplinară va reține intrarea în puterea de lucru judecat a soluționării excepțiilor procedurale ce nu au fost atacate prin prezentul recurs, iar pe fond va analiza fiecare dintre cele 12 fapte invocate de recurentă ca presupuse abateri disciplinare, din perspectiva prevederilor art. 73 lit. e) și o) din O.U.G. nr. 86/2006, coroborate cu codul de conduită al profesiei de practician în insolvență.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. art. 497 și 498 alin. (2) C. proc. civ. și art. 20 din Legea 554/2004 se va dispune respingerea excepțiilor nulității recursului invocate de intimați, precum și admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei la instanța superioară de disciplină, pentru a se analiza plângerea formulată de recurenta reclamantă.

Sursa informației: www.scj.ro.

Solicitarea constatării abaterilor disciplinare săvârșite de către practicianul în insolvență. Admiterea recursului was last modified: mai 14th, 2022 by Redacția ProLege

Vă recomandăm:

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.

Abonează-te la newsletter