Solicitarea arestării şi predării de către un alt stat membru a unei persoane. Procedura de executare şi recunoaştere a mandatului european de arestare

• Legea nr. 302/2004: art. 58
• Legea nr. 302/2004: art. 84 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 87 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 89 alin. (1)
• Legea nr. 302/2004: art. 97 alin. (2)
• Legea nr. 302/2004: art. 98 alin. (2)
• Legea nr. 302/2004: art. 99 alin. (1)
• NCPP: art. 275 alin. (2) și (6)
• NCPP: art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b)

Analizând actele și lucrările cauzei, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanțe constată că s-a depus mandatul european de arestare, în original și copie tradusă în română, fiind îndeplinite cerințele legii privind conținutul și forma mandatului european de arestare. Astfel, dat fiind faptul că autoritățile judiciare franceze au menționat că solicitarea adresată autorităților judiciare române se bazează pe mandatul european de arestare emis de adjunctul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Judecătoria din Orleans, în baza mandatului de arestare emis de judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei din Orleans la data de 23 noiembrie 2021, față de numitul A., cetățean român, acesta fiind cercetat în legătură cu aproximativ douăzeci de furturi comise pe teritoriul francez în perioada februarie – noiembrie 2021, fapte ce sunt sancționate de dispozițiile legii penale franceze cu pedeapsa de maxim 15 ani închisoare și prevăzute de dispozițiile art. 311-9, 311-1,132-71, 311-15, și 131-26-2 din C. pen. francez, cuprinde toate informațiile conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, inclusiv descrierea circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, modalitatea de săvârșire, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate, perioada în care au fost comise faptele, informații suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condițiilor imperative impuse de lege.

(I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 1005 din 09 decembrie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Examinând contestația formulată, în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în considerarea celor ce succed:

Conform art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, a judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit art. 84 alin. (2) din aceeași lege, mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă, cât și în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care funcționează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de Constituția României și de normele europene.

Conform Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/2002, mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.

În virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum și raportat la dispozițiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanța română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competența de a verifica temeinicia soluției dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în speță cel din Italia, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și nici asupra oportunității mandatului european de arestare.

În cadrul acestei proceduri, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz.

Analizând actele și lucrările cauzei, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul primei instanțe constată că s-a depus mandatul european de arestare, în original și copie tradusă în română, fiind îndeplinite cerințele legii privind conținutul și forma mandatului european de arestare. Astfel, dat fiind faptul că autoritățile judiciare franceze au menționat că solicitarea adresată autorităților judiciare române se bazează pe mandatul european de arestare emis de adjunctul Procurorului General al Parchetului de pe lângă Judecătoria din Orleans, în baza mandatului de arestare emis de judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei din Orleans la data de 23 noiembrie 2021, față de numitul A., cetățean român, acesta fiind cercetat în legătură cu aproximativ douăzeci de furturi comise pe teritoriul francez în perioada februarie – noiembrie 2021, fapte ce sunt sancționate de dispozițiile legii penale franceze cu pedeapsa de maxim 15 ani închisoare și prevăzute de dispozițiile art. 311-9, 311-1,132-71, 311-15, și 131-26-2 din C. pen. francez, cuprinde toate informațiile conform art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, inclusiv descrierea circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, modalitatea de săvârșire, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate, perioada în care au fost comise faptele, informații suficiente pentru a aprecia asupra întrunirii condițiilor imperative impuse de lege.

Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. (acuzat de săvârșirea mai multor infracțiuni de furt constând în sustragerea de mărfuri -cosmetice, alcool, cauciucuri- din spațiile de odihnă pe autostradă, la care a participat un număr mare de persoane), având în vedere durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranță privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunea pentru care este cercetată persoana solicitată, precum și gravitatea faptelor săvârșite, Înalta Curte apreciază că măsura instanței de fond de a dispune punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare franceze este întemeiată, apreciind totodată, în mod corect judecătorul primei instanțe că măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiul recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.

Sub acest aspect, față de criticile apărării referitoare la legalitatea și oportunitatea încuviințării mandatului european de arestare, întrucât față de persoana solicitată s-ar fi emis mandatul european de arestare anterior emiterii mandatului de arestare național, Înalta Curte are în vedere faptul că mandatul de arestare a fost emis de judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei din Orleans, iar mandatul european de arestare se face referire la acest mandat la fila x, în conformitate cu dispozițiile Deciziei – Cadru antemenționate. În consecință, în acord cu judecătorul primei instanțe, Înalta Curte concluzionează că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Cu referire la susținerile apărării, vizând existența motivului facultativ de refuz, prevăzut de art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, respectiv că persoana solicitată este urmărită, în România, pentru aceeași faptă care a stat la baza emiterii mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că în Dosarul nr. x/2021 al DIICOT, Biroul Teritorial Dâmbovița, invocat de apărare, calitatea de suspect o au alte persoane. De asemenea, cercetările în cadrul acestui dosar vizează o perioada de timp mai îndelungată de timp, iulie 2019- noiembrie 2021, iar faptele cercetate au fost săvârșite pe teritoriul Franței, Germaniei și Austriei, așa cum reiese din cuprinsul referatului cu propunere de arestare depus în susținerea acestei critici de apărare.

De asemenea, se constată că nu este incident în cauză niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate, astfel cum sunt prevăzute de art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 98 alin. (2) din aceeași lege.

Totodată, în raport cu dispozițiile legale ce reglementează procedura de executare a mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că solicitarea apărării privind amânarea predării nu poate fi primită, aspectele invocate neîncadrându-se în situațiile prevăzute ca motive de amânare a predării în conținutul dispozițiilor art. 58 din Legea nr. 302/2004.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 425^1 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 129 din data de 24 noiembrie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 253 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Sursa informației: www.scj.ro.