Solicitarea anulării unor înscrisuri ce antrenează unele repercusiuni asupra unor drepturi de natură salarială. Stabilirea competenței de soluționare a cauzei

• Legea nr. 284/2010: art. 30
• Legea nr. 285/2010: art. 7
• Legea nr. 304/2004: art. 36 alin. (3)
• Legea nr. 330/2009: art. 34
• Legea nr. 53/2003: art. 1
• Legea nr. 53/2003: art. 171
• Legea nr. 53/2003: art. 266
• Legea nr. 53/2003: art. 269
• Legea nr. 53/2003: art. 278 alin. (2)
• Legea nr. 62/2011: art. 208
• Legea nr. 62/2011: art. 210
• NCPC: art. 135 alin. (4)
• O.U.G nr. 83/2014: art. 12
• O.U.G. nr. 41/2014: art. 11
• O.U.G. nr. 41/2014: art. 17
• O.U.G. nr. 49/2015: art. 16 alin. (1)^3 lit. a)

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj sub nr. x/2020, în data de 29.07.2020, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta Agenția pentru Finanțarea Investiților Rurale, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: (i) anularea Notei nr. x/16.06.2020 și a Notei nr. x/16.06.2020 emise de AFIR- Serviciul Control Intern si Administrativ, Note prin care au fost respinse contestațiile/plângerile prealabile formulate de reclamanții A. și B. împotriva Notei SCIA nr. 354/13.05.2020, precum și (ii) anularea Notei SCIA (Serviciului Control Intern si Administrativ) nr. 354/13.05.2020, prin care s-a stabilit pe de o parte că prin „interpretarea defectuoasă a prevederilor procedurale” de către reclamanți, cu ocazia analizării tranșelor II de plată ale beneficiarilor publici Comuna Falcoiu- jud. Olt si Comuna Dobrosloveni-jud. Olt, ar fi fost afectate fonduri europene, motiv pentru care în temeiul art. 2 alin. (3) din Anexa nr. 2 la Ordinul MADR nr. 942/24.10.2016 pentru acordarea drepturilor salariale prevăzute în Cap. 15 din cadrul PNDR 2014-2020 aprobat prin Decizia Comisiei Europene C(2015) 3508/26.05.2015 pentru personalul AFIR, s-a dispus exceptarea de la beneficiul acordării stimulentelor salariale pe o perioada de 6 luni.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 3516 din 9 iunie 2021)

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Dolj, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva cadrului procesual dedus judecății, Înalta Curte reține faptul că reclamanții A. și B. au sesizat instanțele de judecată cu soluționarea unei cereri prin care au solicitat anularea Notelor nr. x/16.06.2020 și nr. y/16.06.2020, emise de către Agenția pentru Finanțarea Investiților Rurale (˝AFIR˝)- Serviciul control intern și administrativ, prin care au fost respinse contestațiile/plângerile prealabile formulate de reclamanți împotriva Notei SCIA nr. 354/13.05.2020, precum și cu anularea Notei SCIA nr. 354/13.05.2020, emisă de aceeași instituție publică.

Prin această ultim menționată Notă SCIA nr. 354/13.05.2020, AFIR a propus aplicarea art. 2 alin. (3) din Anexa nr. 2 la Ordinul MADR nr. 942/24.10.2016 pentru acordarea drepturilor salariale prevăzute în Cap. 15 din cadrul PNDR 2014-2020, aprobat prin Decizia Comisiei Europene C(2015) 3508/26.05.2015 pentru personalul AFIR, privind exceptarea reclamanților de la beneficiul acordării stimulentelor salariale pe o perioadă de 6 luni.

Astfel, reclamantii, ce au, potrivit prevederilor art. 11 din O.U.G. nr. 41/2014, calitatea de personal contractual al instituției pârâte, fiind angajați ai CRFIR 4 Craiova, solicită anularea unor înscrisuri ce, după cum chiar instituția pârâtă menționează (prin notele de ședință depuse la data de 02.02.2021), antrenează unele repercusiuni asupra unor drepturi de natură salarială -stimulente salariale- înscrisuri care au fost emise de către instituția pârâtă în aplicarea ROF – Regulamentul de Organizare și Funcționare al AFIR, privind procedurile interne prin care sunt expuse fapte sesizate în activitatea structurilor agenției și care conțin propuneri privind activitatea salariaților.

Conform prevederilor art. 16 alin. (1)^3 lit. a) din O.U.G. nr. 49/2015 „în bugetul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură se cuprind sumele necesare angajării și plății cheltuielilor prevăzute în măsura de asistență tehnică cuprinsă în Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020, aprobat prin Decizia CE nr. 3.508 din 26 mai 2015 de aprobare a programului de dezvoltare rurală a României pentru sprijin din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, cu modificările și completările ulterioare, din care: a) cheltuieli de natura cheltuielilor de personal, respectiv stimulente acordate personalului Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură”;

De asemenea, potrivit art. 17 O.U.G. nr. 41/2014 „(1) Personalul Agenției pentru care au fost definite sarcini clare și specifice implementării FEADR beneficiază de drepturile salariale prevăzute în PNDR 2007-2013, precum și PNDR 2014-2020, în condițiile în care sumele aferente acestor drepturi salariale sunt rambursabile din FEADR. (2) Cuantumul drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) și criteriile de acordare pentru fiecare angajat se stabilesc prin Ordin al ministrului agriculturii și dezvoltării rurale”.

Drepturile salariale prevăzute în Cap. 15 din cadrul PNDR 2014-2020, aprobat prin Decizia Comisiei Europene C(2015) 3508/26.05.2015 pentru personalul AFIR, au fost stabilite prin Ordinul nr. 942 din data de 24.10.2016, emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

In spetă, Înalta Curte reține faptul că actele atacate de către reclamați vizează punerea în aplicare a art. 2 alin. (3) din Anexa nr. 2 la Ordinul MADR nr. 942/24.10.2016 ce dispun în sensul că:

„sunt exceptați de la beneficiul acordării stimulentelor salariale, angajații Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a căror activitate a făcut obiectul verificărilor Serviciului Control Intern și Administrativ din cadrul A.F.I.R prin care s-a constatat neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obiectivelor specifice de implementare PNDR și pentru care s-a propus măsura excluderii de la aceste drepturi pe o perioadă de 6 luni, prin Nota Serviciului Control Intern și Administrativ, aprobată de către Directorul General A.F.I.R”.

În acord cu aspectele reținute de către Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte apreciază incidente cauzei și dezlegările de drept reținute prin Deciziei nr. 9/2017, pronunțată în recurs în interesul legii, conform cărora:

„chiar dacă actul de stabilire a drepturilor salariale este denumit act administrativ, în alin. (2) al art. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010, art. 12 din O.U.G nr. 83/2014, față de distincția făcută la alin. (4) din aceleași dispoziții legale, referitor la instanțele competente, acesta nu reprezintă decât înscrisul doveditor prin care angajatorul face aplicarea dispoziției de salarizare (aspect ce ține de organizarea proprie și funcționarea internă), fără a dobândi sensul de act emis, chiar și cu caracter individual, în exercitarea atribuțiilor de putere cu care un organ administrativ a fost învestit”.

Astfel, Notele a căror anulare este solicitată de către reclamanti sunt emise de către AFIR, în calitatea acestuia de angajator, iar prin intermediul acestora angajatorul stabilește măsuri cu impact asupra unor drepturi de natură salarială ale angajaților, sens în care actele atacate nu reprezintă acte administrative, ci acte interne emise în executarea contractului de muncă.

În contextul descris anterior și în raport cu obiectul cererii, astfel cum a fost precizat de către reclamanți, având în vedere împrejurarea că pentru litigiile privind drepturile salariale, în afara situației circumstanțiate, prevăzute la art. 7, sectiunea 1, cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017, legiuitorul nu a instituit alte norme speciale, prin care să atribuie competența de soluționare instanțelor de contencios administrativ, Înalta Curte constată că raportul juridic dedus judecății este unul civil, guvernat de normele de dreptul muncii, iar competența materială va fi determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 208 și art. 210 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu art. 1, art. 171, art. 266, art. 269 și art. 278 alin. (2), din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

Art. 266 din Codul muncii statuează că „jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea,executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod”, iar potrivit art. 269 alin. (2) din același cod „cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul/reședința/sediul”.

Potrivit art. 269 alin. (2) din același cod „cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul/reședința/sediul”.

În temeiul art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, „conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal”.

Așa fiind, se constată că demersul judiciar inițiat de reclamanți se încadrează în materia conflictelor de muncă, competența materială revenind, așadar, în primă instanță tribunalului, în temeiul art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, coroborat cu art. 208 și art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, respectiv secțiilor specializate pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ce funcționează in cadrul tribunalului, astfel cum sunt acestea reglementate prin art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.

4. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competentă

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Dolj, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Sursa informației: www.scj.ro.