Solicitarea anulării adresei emise de pârâta DRAF Bucureşti prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia administrativă prealabilă şi obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a contestaţiei administrative prealabile. Respingerea contestației în anulare

2 iul. 2024
Vizualizari: 73
  • Legea nr. 554/2004: art. 1 alin. (1)
  • Legea nr. 554/2004: art. 2 alin. (1) lit. b)
  • NCPC: art. 36
  • NCPC: art. 458
  • NCPC: art. 478
  • NCPC: art. 494
  • NCPC: art. 503 alin. (2) pct. 2
  • NCPC: art. 508

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 04.08.2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală București, a solicitat anularea adresei nr. x/20.01.2016 emisă de pârâta DRAF București prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestația administrativă prealabilă formulată împotriva Procesului-verbal nr. x/09.12.2015, ca netemeinică și nelegală și obligarea pârâtei Direcția Regională Antifraudă Fiscală București la soluționarea pe fond a contestației administrative prealabile.

(I.C.C.J., SCAF, decizia nr. 2756 din 17 mai 2022)


 

Universuljuridic.ro PREMIUM

Aici găsiți informaţiile necesare desfăşurării activităţii dvs. profesionale.

Universuljuridic.ro PREMIUM pune la dispoziția profesioniștilor lumii juridice un prețios instrument de pregătire profesională. Oferim un volum vast de conținut: articole, editoriale, opinii, jurisprudență și legislație comentată, acoperind toate domeniile și materiile de drept. Clar, concis, abordăm eficient problematicile actuale, răspunzând scenariilor de activitate din lumea reală, în care practicienii activează.

Testează ACUM beneficiile Universuljuridic.ro PREMIUM prin intermediul abonamentului GRATUIT pentru 7 zile!

🔑Vreau cont PREMIUM!


 

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată a fi nefondată contestația în anulare introdusă de contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte reține că intimata A. S.A. a invocat apărări vizând inadmisibilitatea contestației în anulare, susținând, în esență, că motivele invocate de contestatoare în susținerea căii de atac nu corespund sintagmei de „eroare materială” prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Înalta Curte constată că inadmisibilitatea contestației în anulare, care împiedică orice analiză a criticilor formulate, intervine exclusiv în acele situații în care motivele pe care se întemeiază sunt în mod evident plasate în afara cadrului conturat de art. 503 C. proc. civ.

Analizând cererea contestatoarei sub acest aspect, Înalta Curte constată că autoritatea a invocat motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Potrivit acestui text de lege:

„(2)Hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: […]2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale”.

Din cuprinsul textului de lege, rezultă cerințele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac și anume ca aceasta să fie îndreptată împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de recurs, iar prin motivele pe care se sprijină să fie invocată o pretinsă eroare materială a instanței de control judiciar, intervenită cu ocazia soluționării recursului.

În cauza de față, aceste două cerințe sunt îndeplinite, iar aspectele invocate de intimată cu privire la inexistența erorii materiale sesizate de contestatoare vor fi analizate pe fondul contestației. Caracterizarea „erorii” invocate de contestatoare ca reprezentând o greșeală materială, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nu face parte din aspectele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac, ci din aspectele analizate de instanța de judecată în stabilirea caracterului fondat ori nefondat al contestației în anulare.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge apărarea intimatei privind inadmisibilitatea contestației în anulare, ca neîntemeiată, reținând că argumentele invocate în susținerea ei țin de fondul contestației în anulare, motiv pentru care va analiza motivele invocate de către contestatoare pentru a stabili în ce măsură acestea pot conduce la retractarea hotărârii atacate, apreciind că, în această cale de atac, constatarea existenței sau inexistenței unei erori materiale ține de analiza în fond a contestației în anulare și nu constituie un aspect de inadmisibilitate a cererii, care să tindă la respingerea acesteia, fără antamarea fondului contestației în anulare.

Astfel, procedând la analizarea pe fond a motivelor contestației în anulare cu care a fost învestită, Înalta Curte reține că pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, invocând motivul contestației în anulare prevăzut la art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., a formulat în esență trei critici aduse deciziei contestate, respectiv omisiunea de a lua în considerare faptul că reprezentarea în instanță a ANAF se face de către Direcția Generală Juridică și că, în prezenta cauză, calitate procesuală activă în formularea recursului are Agenția Națională de Administrare Fiscală, precum și încălcarea principiului disponibilității, al contradictorialiții și încălcarea dreptului la apărare, prin faptul că instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active și nu a acordat termen pentru a cita ANAF cu mențiunea de a formula un punct de vedere.

Criticile sunt nefondate, Înalta Curte apreciind că soluția pronunțată prin decizia ce face obiectul prezentei contestații în anulare nu este rezultatul unei erori materiale, în sensul acreditat de contestatoare.

Înalta Curte constată că, în cauză, intimata-reclamată S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală București -reprezentată legal prin Agenția Națională de Administrare Fiscală Direcția Generală Juridică, în calitate de emitent al actului administrativ atacat și în considerarea capacității de drept administrativ a organului emitent, sentința recurată fiind pronunțată în raport cu cadrul procesual stabilit prin cerere, în contradictoriu cu această direcție, în calitate de pârâtă.

Hotărârea de fond a fost pronunțată în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Regională Antifraudă Fiscală, aceasta fiind, așadar, entitatea îndreptățită să promoveze și cererea de recurs, prin reprezentanții săi legali.

Ori, calea de atac îndreptată împotriva acestei hotărâri a fost formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, în nume propriu și nu în calitate de reprezentant al emitentului actului contestat, respectiv Direcția Regională Antifraudă Fiscală București.

Conferința națională „Prevenirea și combaterea spălării banilor”. Impactul noii legi asupra profesiilor liberale

Înalta Curte reamintește că în materia contenciosului administrativ nu prezintă relevanță personalitatea juridică a autorității publice, ci capacitatea ei de drept administrativ, respectiv aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică ori a unui serviciu public.

Prin urmare, calitatea procesuală pasivă în litigiile care au ca obiect anularea unui act administrativ fiscal se determină în raport cu capacitatea de drept administrativ a organului emitent și nu în raport de faptul dacă acesta are sau nu personalitate juridică.

În acest context Înalta Curte constată că, în mod corect a reținut instanța de recurs că Agenția Națională de Administrare Fiscală nu are legitimare procesuală în promovarea recursului, deoarece nu este instituția emitentă a actului administrativ a cărei anulare se solicită.

Înalta Curte reține că, în contenciosul administrativ litigiile se nasc între persoana vătămată și autoritatea publică emitentă a actelor administrative pretins vătămătoare, iar, potrivit art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, reclamantei revenindu-i obligația de a justifica atât calitatea procesuală activă, cât și pasivă. Ca definiție doctrinară, calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între persoana care figurează ca pârât în cererea de chemare în judecată și persoana pretins obligată în raportul juridic de drept substanțial dedus judecății.

În contencios administrativ, calitatea procesuală pasivă atât în acțiunea în anularea actului administrativ, cât și în cererea de suspendare a executării acestuia revine emitentului actului, în raport de prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Amintește instanța de control judiciar asupra distincției dintre personalitatea juridică și capacitatea de drept administrativ, definită ca fiind aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, care transpusă în plan procesual, reprezintă capacitatea autorității publice emitente a actului administrativ contestat de a sta în proces, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică și deci, capacitate juridică în sensul civil al noțiunii

Autoritatea publică este definită de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public. Așadar, în materia contenciosului administrativ nu este relevantă personalitatea juridică a autorității publice astfel definite, ci capacitatea ei de drept administrativ, constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării și executarea în concret a legii.

Transpusă în plan procesual, capacitatea administrativă conferă capacitatea autorității publice de a sta în proces, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică și deci capacitate juridică în sensul civil al noțiunii.

Prin urmare, în condițiile în care intimata-reclamantă a contestat un act emis de Direcția Generală Regională Antifraudă Fiscală București, organism de control aflat în cadrul Direcției Generale Antifraudă Fiscală, având, așadar, capacitatea administrativă de a emite acte de autoritate, este lipsită de relevanță, din perspectiva calității procesuale active, faptul că această intimată-pârâtă nu are personalitate juridică.

Astfel, raportat la dispozițiile art. 458 C. proc. civ., conform cărora:

„Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane”, dar și la dispozițiile art. 494 și art. 478 din C. proc. civ., conform cărora în calea de atac nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, în condițiile în care Adresa nr. x/20.01.2016, contestată de intimata – reclamantă nu este emisă de către Agenția Națională de Administrare Fiscală – aparat propriu, ci de către Direcția Regională Antifraudă Fiscală București, soluția instanței de recurs, de respingere a căii de atac promovate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, în nume propriu, pentru lipsa calității procesuale active, este legală, nefiind rezulatul unei erori materiale, cum nefondat susține contestatoarea.

Cât privește celelalte critici formulate de contestatoare, ce vizează încălcarea principiului disponibilității, al contradictorialității și al dreptului la apărare, Înalta Curte constată că acestea nu se încadrează în noțiunea de „greșeală materială”, în sensul vizat de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., invocat de contestatoare.

Contestația în anulare, ca și cale extraordinară de atac, nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un „recurs la recurs” în favoarea părții care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenționat ca, pe calea contestației în anulare, să deschidă părților posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie și/sau legalitate a hotărârii judecătorești, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile contestatoarei sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de recurs a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Temeiul legal al soluție adoptate

Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca nefondată.

Sursa informației: www.scj.ro.

Solicitarea anulării adresei emise de pârâta DRAF București prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestația administrativă prealabilă și obligarea pârâtei la soluționarea pe fond a contestației administrative prealabile. Respingerea contestației în anulare was last modified: iulie 2nd, 2024 by Redacția ProLege

Jurisprudență

Vezi tot

PARTENERI INSTITUȚIONALI

Vă recomandăm:

Rămâi la curent cu noutățile juridice

Despre autor:

Redacția ProLege

Redacția ProLege

Rubrica ACTUALITATE LEGISLATIVĂ aduce la cunoştinţa utilizatorilor principalele schimbări legislative survenite recent în diverse domenii, înlesnind astfel activitatea de informare şi de cercetare desfăşurată de practicieni şi reducând semnificativ şi eficient timpul dedicat respectivei activităţi.